ORDONANTA nr. 90 din 30 august 1999

(1)şi

(3)din Constituţia României şi al art. 1 lit. C pct. 10 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite următoarea ordonanţa: Articolul 1 Se ratifica Convenţia europeană privind valoarea internationala a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970. Articolul 2 Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare se vor formula următoarele declaraţii: În baza art. 19 paragraful 2: ----------------------------- Fără a aduce atingere prevederilor art. 19 paragraful 1, cererile formulate în temeiul prezentei convenţii şi documentele anexate vor fi trimise autorităţilor române, însoţite de o traducere în limba franceza sau engleza. În baza art. 61 paragraful 1: ------------------------------

(1)România va refuza executarea unei sancţiuni, dacă apreciază ca aceasta priveşte o infracţiune de ordin religios - anexa nr. 1 lit. a). ...

(2)România va refuza executarea unei sancţiuni penale pronunţate pentru fapte care, în temeiul legii sale interne, ar fi de competenţa exclusiva a unei autorităţi administrative - anexa nr. 1 lit. b). ... PRIM-MINISTRU RADU VASILE Contrasemnează: ---------------- Ministru de stat, ministrul justiţiei, Valeriu Stoica p. Ministrul afacerilor externe, Ioan Pascu, secretar de stat CONVENŢIE EUROPEANĂ privind valoarea internationala a hotărârilor represive*) Notă ... *) Traducere. PREAMBUL Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii, considerând ca lupta împotriva criminalitatii, ale carei efecte se manifesta din ce în ce mai mult dincolo de frontierele unei tari, impune pe plan internaţional folosirea unor mijloace moderne şi eficiente, convinse de necesitatea de a se urma o politica penală comuna tinzând la protejarea societăţii, constiente de necesitatea de a respecta demnitatea umană şi de a favoriza reabilitarea delincventilor, considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai strânsă uniune între membrii săi, au convenit după cum urmează: Titlul I Definiţii Articolul 1 În înţelesul prezentei convenţii, expresia:

1. a)hotărâre represiva europeană desemnează orice hotărâre definitivă pronunţată de o jurisdicţie represiva a unui stat contractant, ca urmare a unei acţiuni penale; ...
2. b)infracţiune cuprinde, în afară de faptele constituind infracţiuni penale, pe cele care sunt vizate de dispoziţiile legale menţionate în anexa nr. 2, cu condiţia ca, dacă aceste dispoziţii dau competenţa unei autorităţi administrative, cel interesat să aibă posibilitatea de a aduce cauza în faţa unei instanţe jurisdicţionale; ...
3. c)condamnare înseamnă pronunţarea unei sancţiuni; ...
4. d)sancţiune desemnează orice pedeapsa şi măsura aplicate unei persoane ca urmare a unei infracţiuni şi pronunţate în mod expres printr-o hotărâre represiva europeană sau printr-o ordonanţa penală; ...
5. e)decădere desemnează orice privare sau suspendare a unui drept, orice interdicţie sau incapacitate; ...
6. f)hotărâre în lipsa desemnează orice hotărâre considerată astfel potrivit paragrafului 2 al art. 21; ...
7. g)ordonanţa penală desemnează oricare dintre hotărârile pronunţate într-un alt stat contractant, menţionate în anexa nr. 3. ... Titlul II Executarea hotărârilor represive europene Secţiunea 1 Dispoziţii generale (
8. a)Condiţii generale de executare Articolul 2 Prezentul titlu este aplicabil:
9. a)sancţiunilor privative de libertate; ...
10. b)amenzilor sau confiscarilor; ...
11. c)decaderilor. ... Articolul 3 1. În cazurile şi în condiţiile prevăzute în prezenta convenţie fiecare stat contractant are competenţa sa procedeze la executarea unei sancţiuni pronunţate într-unul din celelalte state contractante şi care este executorie în acel stat. 2. Aceasta competenţa nu poate fi exercitată decât ca urmare a unei cereri de executare, prezentată de celălalt stat contractant. Articolul 4 1. O sancţiune nu poate fi pusă în executare de către un alt stat contractant decât dacă, potrivit legii acestuia, fapta pentru care s-a pronunţat sancţiunea ar fi constituit, în cazul în care a fost săvârşită în acest stat, o infracţiune şi autorul ar fi fost sanctionabil. 2. Dacă prin condamnare sunt reprimate mai multe infracţiuni dintre care unele nu întrunesc condiţiile prevăzute la paragraful 1, statul de condamnare indica partea din sancţiune aplicabilă infracţiunilor care întrunesc aceste condiţii. Articolul 5 Statul de condamnare nu poate cere executarea unei sancţiuni unui alt stat contractant decât dacă una sau mai multe dintre următoarele condiţii sunt îndeplinite:
12. a)dacă condamnatul are reşedinţa sa obişnuită în celălalt stat; ...
13. b)dacă executarea sancţiunii în celălalt stat este susceptibilă sa amelioreze posibilităţile de reintegrare socială a condamnatului; ...
14. c)dacă este vorba de o sancţiune privativă de libertate care ar putea fi executată în celălalt stat, în continuarea unei alte sancţiuni privative de libertate pe care condamnatul o executa sau urmează sa o execute în acest stat; ...
15. d)dacă celălalt stat este statul de origine al condamnatului şi s-a declarat deja ca este gata sa preia executarea acestei sancţiuni; ...
16. e)dacă apreciază că nu este în măsura să asigure el însuşi executarea sancţiunii, chiar recurgand la extrădare, iar celălalt stat are aceasta posibilitate. ... Articolul 6 Executarea cerută în condiţiile stabilite prin dispoziţiile precedente nu poate fi refuzată în întregime sau în parte decât în unul dintre următoarele cazuri:
17. a)dacă executarea ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului solicitat; ...
18. b)dacă statul solicitat considera ca infracţiunea reprimata prin condamnare îmbracă un caracter politic sau este vorba de o infracţiune pur militară; ...
19. c)dacă statul solicitat considera ca exista motive serioase de a se crede ca respectiva condamnare a fost provocată sau agravată din considerente de rasa, religie, cetăţenie sau opinie politica; ...
20. d)dacă executarea este contrară angajamentelor internaţionale ale statului solicitat; ...
21. e)dacă fapta constituie obiect de urmărire în statul solicitat sau dacă acesta hotărăşte sa înceapă urmărirea; ...
22. f)dacă autorităţile competente ale statului solicitat au hotărât sa nu înceapă urmărirea sau sa înceteze urmărirea pe care au exercitat-o pentru aceeaşi fapta; ...
23. g)dacă fapta a fost săvârşită în afară teritoriului statului solicitant; ...
24. h)dacă statul solicitat nu este în măsura sa pună în executare sancţiunea; ...
25. i)dacă cererea este intemeiata pe art. 5 lit.
26. e)şi nici una dintre celelalte condiţii prevăzute de acest articol nu este îndeplinită; ...
27. j)dacă statul solicitat considera ca statul solicitant este în măsura să asigure el însuşi executarea sancţiunii; ...
28. k)dacă, din cauza vârstei sale în momentul săvârşirii faptei, condamnatul nu ar putea fi urmărit în statul solicitat; ...
29. l)dacă sancţiunea este prescrisă potrivit legii statului solicitat; ...
30. m)în măsura în care prin hotărâre se pronunţa o decădere. ... Articolul 7 Nu se poate da curs unei cereri de executare dacă aceasta contravine principiilor recunoscute prin dispoziţiile titlului III - secţiunea 1. (
31. b)Efecte ale transmiterii executării Articolul 8 Pentru aplicarea prevederilor lit.
32. c)a art. 6 şi a rezervei menţionate în anexa nr. 1, actele de întrerupere sau de suspendare a prescripţiei, îndeplinite în mod valabil de autorităţile statului de condamnare, sunt considerate în statul solicitat ca producand acelaşi efect în ceea ce priveşte aprecierea prescripţiei potrivit dreptului acestui stat. Articolul 9 1. Condamnatul deţinut în statul solicitant, care va fi predat statului solicitat în scopul executării pedepsei, nu va fi nici urmărit, nici judecat, nici deţinut în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, nici supus vreunei alte restrictii a libertăţii sale individuale pentru vreo fapta anterioară predării, alta decât cea care a motivat condamnarea de executat, în afară următoarelor cazuri:
33. a)când statul care l-a predat consimte la aceasta. În acest scop se va prezenta o cerere, însoţită de toate actele utile şi de un proces-verbal judiciar în care se consemnează orice declaraţie facuta de condamnat. Acest consimţământ va fi dat atunci când infracţiunea pentru care este cerut ar putea da loc la extrădare potrivit legii statului solicitant al executării sau când extrădarea nu ar fi exclusa decât motivat de cuantumul pedepsei; ...
34. b)când, având posibilitatea sa o facă, condamnatul nu a părăsit, în cele 45 de zile următoare eliberării sale definitive, teritoriul statului căruia i-a fost predat sau dacă s-a înapoiat acolo după ce l-a părăsit. ... 2. Totuşi statul solicitat pentru executare va putea lua măsurile necesare în vederea, pe de o parte, a unei eventuale retrimiteri din teritoriul sau sau, pe de altă parte, a întreruperii prescripţiei potrivit legislaţiei sale, inclusiv recursul la o procedură în lipsa. Articolul 10 1. Executarea este guvernata de legea statului solicitat şi numai acest stat este competent sa ia toate hotărârile corespunzătoare, îndeosebi în ceea ce priveşte eliberarea condiţionată. 2. Numai statul solicitant are dreptul sa statueze asupra oricărei forme de recurs vizând revizuirea condamnării. 3. Oricare dintre cele doua state poate să exercite dreptul de amnistiere sau de graţiere. Articolul 11 1. De îndată ce statul de condamnare a prezentat cererea de executare, el nu mai poate pune în executare sancţiunea care formează obiectul cererii. Totuşi statul de condamnare poate pune în executare o sancţiune privativă de libertate atunci când condamnatul se afla deja deţinut pe teritoriul acestui stat, în momentul prezentării cererii. 2. Statul solicitant îşi recapata dreptul de executare:
35. a)dacă îşi retrage cererea mai înainte ca statul solicitat sa îl fi informat despre intenţia sa de a da curs cererii; ...
36. b)dacă statul solicitat îl informează despre refuzul sau de a da curs cererii; ...
37. c)dacă statul solicitat renunţa în mod expres la dreptul sau de executare. Renunţarea nu poate avea loc decât dacă cele doua state interesate consimt la aceasta sau dacă executarea nu mai este posibila în statul solicitat. Ea este, în acest din urmă caz, obligatorie, dacă statul solicitant a cerut-o. ... Articolul 12 1. Autorităţile competente ale statului solicitat trebuie să pună capăt executării de îndată ce au cunoştinţa despre o graţiere, amnistie, o cale de atac vizând revizuirea sau despre orice alta hotărâre având ca efect înlăturarea caracterului executoriu al sancţiunii. Se procedează tot astfel în cazul executării unei amenzi, când condamnatul a plătit-o autorităţii competente a statului solicitant. 2. Statul solicitant informează, fără întârziere, statul solicitat despre orice hotărâre sau orice alt act de procedura intervenit pe teritoriul sau, care, potrivit paragrafului precedent, pun capăt dreptului de executare. (
38. c)Dispoziţii diverse Articolul 13 1. Tranzitul pe teritoriul unui stat contractant al unei persoane care este deţinută şi trebuie să fie transferata spre un stat contractant terţ, în temeiul prezentei convenţii, se acordă la cererea statului unde aceasta persoana este deţinută. Statul de tranzit poate pretinde sa primească orice document relevant, înainte de a lua o hotărâre asupra cererii. Persoana transferata trebuie să rămână în detenţie pe teritoriul statului de tranzit, în afară de cazul în care statul de unde persoana este transferata nu cere punerea acesteia în libertate. 2. În afară cazurilor în care transferul este cerut potrivit art. 34, oricare stat contractant poate refuza sa acorde tranzitul:
39. a)pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 6 lit.
40. b)şi c); ...
41. b)dacă persoana în cauza este unul dintre resortisantii săi. ... 3. În cazul în care se foloseşte calea aeriană, se face aplicarea următoarelor dispoziţii:
42. a)atunci când nici o aterizare nu este prevăzută, statul de unde persoana urmează să fie transferata poate înştiinţa statul peste al cărui teritoriu se va zbura ca persoana în cauza este transferata în aplicarea prezentei convenţii. În caz de aterizare forţată aceasta notificare produce efectele cererii de arestare provizorie menţionate la art. 32 paragraful 2 şi trebuie să se facă o cerere formala de tranzit corespunzătoare; ...
43. b)când se prevede o aterizare, se va face o cerere formala de tranzit. ... Articolul 14 Statele contractante renunţa sa pretindă unul de la celălalt rambursarea cheltuielilor rezultând din aplicarea prezentei convenţii. Secţiunea a 2-a Cereri de executare Articolul 15 1. Cererile prevăzute prin prezenta convenţie se fac în scris. Ele sunt adresate, ca toate comunicările necesare aplicării prezentei convenţii, fie de către Ministerul Justiţiei al statului solicitat, fie, în temeiul unui acord între statele contractante interesate, direct prin autorităţile statului solicitant către autorităţile statului solicitat şi retrimise pe aceeaşi cale. 2. În caz de urgenta, cererile şi comunicările vor putea fi transmise prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală (INTERPOL). 3. Orice stat contractant va putea, prin declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să facă cunoscut ca înţelege sa deroge de la regulile de transmitere enunţate la paragraful 1 al prezentului articol. Articolul 16 Cererea de executare este însoţită de original sau de o copie certificată conformă hotărârii a carei executare se cere, precum şi de toate documentele folositoare. Originalul sau o copie certificată conformă întregului dosar penal sau a unei părţi a acestuia se va transmite statului solicitat, la cererea acestuia. Caracterul executoriu al sancţiunii se certifica de autoritatea competentă a statului solicitant. Articolul 17 Dacă statul solicitat considera ca informaţiile comunicate de statul solicitant sunt insuficiente pentru a-i permite să aplice prezenta convenţie, el va cere completarea informaţiilor necesare. El poate fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii. Articolul 18 1. Autorităţile statului solicitat vor informa, fără întârziere, pe cele ale statului solicitant despre urmarea care a fost data cererii de executare. 2. Dacă este cazul, autorităţile statului solicitat remit celor ale statului solicitant un document certificând ca sancţiunea a fost executată. Articolul 19 1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, nu poate fi pretinsa traducerea cererilor şi a pieselor-anexe. 2. Orice stat contractant poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să îşi rezerve facultatea de a pretinde ca cererile şi actele anexate sa îi fie adresate însoţite fie de o traducere în propria sa limba, fie de o traducere în oricare dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei sau în acea limba pe care el o va indica. Celelalte state pot aplica regula reciprocităţii. 3. Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor referitoare la traducerea cererilor şi pieselor anexate la acordurile sau aranjamentele în vigoare ori care urmează sa intervină între doua sau mai multe state contractante. Articolul 20 Piesele şi documentele transmise în aplicarea prezentei convenţii sunt scutite de legalizare. Secţiunea a 3-a Hotărâri în lipsa şi ordonanţe penale Articolul 21 1. Sub rezerva dispoziţiilor contrare cuprinse în prezenta convenţie, executarea hotărârilor pronunţate în lipsa şi a ordonanţelor penale este supusă aceloraşi reguli ca pentru celelalte hotărâri. 2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, se considera hotărâre lipsa, în înţelesul prezentei convenţii, orice hotărâre pronunţată de o jurisdicţie represiva a unui stat contractant ca urmare a unei acţiuni penale, atunci când condamnatul nu s-a înfăţişat personal în şedinţa. 3. Fără a aduce atingere prevederilor art. 25 paragraful 2, ale art. 26 paragraful 2 şi ale art. 29, se considera contradictorie:
44. a)orice hotărâre în lipsa şi orice ordonanţa penală, confirmate sau pronunţate ca urmare a opoziţiei condamnatului în statul de condamnare; ...
45. b)orice hotărâre data în lipsa, în apel, cu condiţia ca apelul împotriva hotărârii primei instanţe sa fi fost introdus de către condamnat. ... Articolul 22 Hotărârea data în lipsa şi ordonanţa penală, care nu au făcut încă obiectul unei opoziţii sau al unei alte cai de atac, pot fi trimise statului solicitat de îndată ce sunt pronunţate, spre notificare şi eventuala executare. Articolul 23 1. Dacă statul solicitat considera ca este cazul sa dea urmare cererii de executare a unei hotărâri în lipsa sau a unei ordonanţe penale, el va lua măsuri sa i se notifice condamnatului personal hotărârea pronunţată în statul solicitant. 2. În actul de notificare trimis condamnatului se va pune în vedere acestuia ca:
46. a)o cerere de executare a fost prezentată potrivit prezentei convenţii; ...
47. b)singura cale de atac care îi este accesibila este opoziţia prevăzută la art. 24; ...
48. c)declararea opoziţiei urmează a fi facuta la autoritatea ce îi este desemnată şi ca aceasta declarare este supusă, pentru a fi primită, condiţiilor cerute de art. 24, precum şi ca poate cere să fie judecat de către autorităţile statului de condamnare; ...
49. d)pentru realizarea scopului acestei convenţii, în lipsa oricărei opoziţii în cadrul termenului prevăzut, hotărârea va fi considerată ca a fost pronunţată cu audierea acuzatului. ... 3. O copie de pe actul de notificare va fi adresată fără întârziere autorităţii care a cerut executarea. Articolul 24 1. De îndată ce hotărârea a fost notificată potrivit prevederilor art. 23, singura cale de atac deschisă condamnatului este opoziţia. Aceasta opoziţie este supusă, la alegerea condamnatului, fie jurisdicţiei competente a statului solicitant, fie celei a statului solicitat. Dacă condamnatul nu îşi exprima opţiunea, opoziţia este supusă jurisdicţiei competente a statului solicitat. 2. În ambele cazuri prevăzute la paragraful precedent opoziţia este primită, dacă este facuta prin declaraţie adresată autorităţii competente a statului solicitat, în termen de 30 de zile din ziua notificării. Termenul se calculează potrivit prevederilor în materie existente în legea statului solicitat. Autoritatea competenţa a acestui stat înştiinţează de îndată autoritatea care a făcut cererea de executare. Articolul 25 1. Dacă opoziţia se judeca în statul solicitant, condamnatul este citat să se prezinte în acest stat la şedinţa fixată pentru o noua examinare a pricinii. Aceasta citaţie i se va notifica personal cu cel puţin 21 de zile înainte de aceasta noua examinare. Acest termen poate fi redus, cu consimţământul condamnatului. Noua examinare va avea loc în faţa judecătorului competent al statului solicitant şi potrivit procedurii acestui stat. 2. Dacă condamnatul nu se prezintă în persoana sau nu este reprezentat potrivit legii statului solicitant, judecătorul declara opoziţia fără valoare, iar hotărârea sa este comunicată autorităţii competente a statului solicitat. La fel, când judecătorul declara opoziţia inadmisibila. Şi într-un caz şi în celălalt, pentru realizarea scopului acestei convenţii, hotărârea pronunţată în lipsa sau ordonanţa penală se va considera ca a fost pronunţată cu audierea acuzatului. 3. Dacă condamnatul se prezintă în persoana sau este reprezentat potrivit legii statului solicitant şi dacă opoziţia este admisibilă, cererea de executare se considera fără valoare. Articolul 26 1. Dacă opoziţia se judeca în statul solicitat, condamnatul va fi citat să se prezinte în acest stat la şedinţa fixată pentru o noua examinare a cauzei. Aceasta citaţie i se va notifica personal cu cel puţin 21 de zile înainte de aceasta noua examinare. Acest termen poate fi redus cu consimţământul condamnatului. Noua examinare are loc în faţa judecătorului competent al statului solicitat şi potrivit procedurii acestui stat. 2. Dacă condamnatul nu se prezintă în persoana sau nu este reprezentat potrivit legii statului solicitat, judecătorul declara opoziţia neavenită. În acest caz, pentru realizarea scopului prezentei convenţii şi atunci când judecătorul declara opoziţia inadmisibila, hotărârea pronunţată în lipsa sau ordonanţa penală se considera ca a fost pronunţată cu audierea acuzatului. 3. Dacă condamnatul se prezintă în persoana sau este reprezentat potrivit legii statului solicitat şi dacă opoziţia este admisibilă, fapta se judeca ca şi când ar fi fost săvârşită în acest stat. Totuşi nu se poate proceda la examinare, dacă prescripţia acţiunii ar fi împlinită. Hotărârea pronunţată în statul solicitant se considera fără valoare. 4. Orice act în vederea urmăririi sau instrucţiei, îndeplinit în statul de condamnare potrivit legilor şi regulamentelor acolo în vigoare, are aceeaşi valoare în statul solicitat ca şi când ar fi fost îndeplinit de către autorităţile acestui stat, fără ca aceasta asimilare să poată avea ca efect sa confere actului respectiv o forta probanta mai mare decât cea pe care o are în statul solicitant. Articolul 27 Pentru introducerea opoziţiei şi pentru procedura ce urmează cel condamnat în lipsa sau prin ordonanţa penală are dreptul sa i se asigure, din oficiu, un apărător în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea statului solicitat şi, dacă este cazul, a statului solicitant. Articolul 28 Hotărârile judecătoreşti pronunţate în temeiul art. 26 paragraful 3 şi executarea lor sunt supuse aplicării exclusive a legii statului solicitat. Articolul 29 Dacă condamnatul în lipsa sau prin ordonanţa penală nu face opoziţie, hotărârea se considera contradictorie pentru aplicarea în întregime a prezentei convenţii. Articolul 30 Dispoziţiile legilor naţionale privitoare la restituirea în întregime sunt aplicabile atunci când, pentru ratiuni independente de voinţa sa, condamnatul a omis să respecte termenele prevăzute la art. 24, 25 şi 26 sau să se prezinte la şedinţa fixată pentru noua examinare a cauzei. Secţiunea a 4-a Măsuri provizorii Articolul 31 Dacă persoana judecata este prezenta în statul solicitant, după ce a fost primită notificarea acceptării cererii acestui stat în vederea executării unei hotărâri implicând o privare de libertate, acest stat poate, dacă considera necesar pentru a asigura executarea, sa aresteze aceasta persoana în scopul de a o transfera potrivit dispoziţiilor art. 43. Articolul 32 1. Când statul solicitant a cerut executarea, statul solicitat poate proceda la arestarea condamnatului:
50. a)dacă legea statului solicitat autorizeaza detenţia preventivă pentru acea infracţiune; şi ...
51. b)dacă exista pericol de fuga sau, în cazul unei condamnări în lipsa, pericol de ascundere sau de alterare a probelor. ... 2. Când statul solicitant îşi anunta intenţia de a cere executarea, statul solicitat poate, la cererea statului solicitant, sa procedeze la arestarea condamnatului, în măsura în care condiţiile menţionate la lit.
52. a)şi
53. b)ale paragrafului precedent sunt îndeplinite. Aceasta cerere trebuie să menţioneze infracţiunea care a atras condamnarea, data şi locul unde aceasta a fost săvârşită, precum şi semnalmentele, cat mai precise posibil, ale condamnatului. Cererea trebuie, de asemenea, sa cuprindă o expunere succintă a faptelor pe care se sprijină condamnarea. Articolul 33 1. Detenţia este reglementată de legea statului solicitat, care determina, de asemenea, condiţiile în care persoana arestata poate fi pusă în libertate. 2. Detenţia ia sfârşit în orice caz:
54. a)dacă durata sa este egala cu cea a sancţiunii privative de libertate pronunţate; ...
55. b)dacă s-a procedat la arestare în aplicarea prevederilor art. 32 paragraful 2 şi dacă statul solicitat nu a primit în termen de 18 zile, începând cu data arestării, cererea însoţită de documentele prevăzute la art. 16. ... Articolul 34 1. Persoana deţinută în statul solicitat în temeiul art. 32 şi citata să se înfăţişeze în şedinţa tribunalului competent al statului solicitant, conform prevederilor art. 25, ca urmare a opoziţiei pe care a făcut-o, va fi transferata, în acest scop, pe teritoriul acestui din urma stat. 2. Detenţia persoanei transferate nu va fi menţinută de statul solicitant în cazurile prevăzute la art. 33 paragraful 2 lit.
56. a)sau dacă statul solicitant nu cere executarea noii condamnări. Persoana transferata este retrimisa în cel mai scurt termen în statul solicitat, în afară de cazul în care nu este pusă în libertate. Articolul 35 1. O persoana citata înaintea unui tribunal competent al statului solicitant, ca urmare a opoziţiei pe care a făcut-o, nu va fi nici urmărită, nici judecata, nici deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, nici supusă oricărei alte restrictii a libertăţii sale individuale pentru vreo fapta anterioară plecării sale de pe teritoriul statului solicitat şi nementionata în citaţie, în afară de cazul în care aceasta persoana consimte în mod expres, în scris. În cazul prevăzut la art. 34 paragraful 1, o copie de pe declaraţia de consimţământ se va transmite statului de unde persoana a fost transferata. 2. Efectele prevăzute la paragraful precedent încetează atunci când persoana citata, având posibilitatea sa o facă, nu a părăsit teritoriul statului solicitant în termen de 15 zile de la data hotărârii care s-a pronunţat în urma şedinţei la care s-a înfăţişat sau dacă s-a reintors, fără sa fi fost din nou citata, după ce a părăsit teritoriul. Articolul 36 1. Când statul solicitant a cerut executarea unei confiscari, statul solicitat poate proceda la sechestru provizoriu, dacă legea sa prevede sechestrul pentru asemenea fapte. 2. Sechestrul este guvernat de legea statului solicitat, iar aceasta determina, de asemenea, condiţiile în care sechestrul poate fi ridicat. Secţiunea a 5-a Executarea sancţiunilor (
57. a)Clauze generale Articolul 37 Executarea unei sancţiuni pronunţate în statul solicitant nu poate avea loc în statul solicitat decât în temeiul unei hotărâri a judecătorului acestui stat. Oricare stat contractant poate totuşi sa abiliteze alte autorităţi pentru a lua asemenea hotărâri numai în cazul executării unei amenzi sau a unei confiscari şi dacă împotriva acestor hotărâri este prevăzută o cale de atac judiciară. Articolul 38 Cauza este adusă înaintea judecătorului sau autorităţii desemnate în temeiul art. 37, dacă statul solicitat considera ca este cazul sa dea curs cererii de executare. Articolul 39 1. Înainte de a lua o hotărâre asupra cererii de executare, judecătorul va da condamnatului posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere. Dacă condamnatul cere, el este ascultat fie prin comisie rogatorie, fie personal, înaintea judecătorului. Audierea în persoana este dispusă ca urmare a cererii exprese a condamnatului. 2. Totuşi judecătorul poate, dacă condamnatul care a cerut să se înfăţişeze personal este deţinut în statul solicitant, să se pronunţe în lipsa acestuia asupra acceptării cererii de executare. În acest caz hotărârea privind substituirea sancţiunii, prevăzută la art. 44, se amana până ce condamnatul, ca urmare a transferului sau în statul solicitat, va avea posibilitatea sa compara în faţa judecătorului. Articolul 40 1. Judecătorul sesizat cu pricina sau, în cazurile prevăzute la art. 37, autoritatea desemnată în temeiul aceluiaşi articol, se va asigura ca:
58. a)sancţiunea a carei executare se cere a fost aplicată printr-o hotărâre represiva europeană; ...
59. b)sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 4; ...
60. c)nu este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 6 lit.
61. a)sau aceasta nu se opune executării; ...
62. d)executarea nu este în contradictie cu art. 7; ...
63. e)în cazul unei condamnări în lipsa sau a unei ordonanţe penale, condiţiile menţionate la secţiunea a 3-a a acestui titlu sunt îndeplinite. ... 2. Orice stat contractant este liber sa imputerniceasca judecătorul sau autoritatea desemnată în temeiul art. 37 cu examinarea altor condiţii de executare prevăzute prin prezenta convenţie. Articolul 41 Trebuie să se prevadă o cale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în temeiul prezentei secţiuni, în vederea executării cerute, sau împotriva celor pronunţate într-o cale de atac împotriva unei decizii a autorităţii administrative desemnate în temeiul art. 37. Articolul 42 Statul solicitat este legat de constatarea faptelor, în măsura în care acestea sunt expuse în hotărâre sau în măsura în care aceasta se întemeiază implicit pe ele. (
64. b)Clauze specifice executării sancţiunilor privative de libertate Articolul 43 Dacă condamnatul este deţinut în statul solicitant, el trebuie, în afară unor dispoziţii contrare ale legii acestui stat, să fie transferat în statul solicitat de îndată ce statul solicitant a fost informat despre acceptarea cererii de executare. Articolul 44 1. Când cererea de executare este primită, judecătorul va substitui sancţiunii privative de libertate pronunţate de statul solicitant o sancţiune prevăzută de propria sa lege pentru aceeaşi fapta. Aceasta sancţiune poate, în limitele indicate la paragraful 2, să fie de alta natura sau durata decât cea pronunţată în statul solicitant. Dacă aceasta din urma sancţiune este mai mica decât minimul pe care legea statului solicitat îl îngăduie a fi pronunţat, judecătorul nu va fi legat de acest minim şi va aplica o sancţiune corespunzătoare sancţiunii pronunţate în statul solicitant. 2. Când stabileşte sancţiunea, judecătorul nu poate agrava situaţia penală a condamnatului rezultată din hotărârea pronunţată în statul solicitant. 3. Orice parte a sancţiunii pronunţată în statul solicitant şi orice perioada de detenţie provizorie, executată de condamnat după condamnare, se deduc integral. Tot astfel se va proceda în ceea ce priveşte perioada de deţinere preventivă executată de condamnat în statul solicitant, înainte de condamnarea sa, în măsura în care aceasta obligaţie decurge din legea acestui stat. 4. Orice stat contractant poate, în orice moment, să depună pe lângă secretarul general al Consiliului Europei o declaraţie care îi conferă, în temeiul prezentei convenţii, dreptul de a executa o sancţiune privativă de libertate de aceeaşi natura cu cea pronunţată în statul solicitant, chiar dacă durata acesteia depăşeşte maximul prevăzut în legea sa naţionala pentru o sancţiune de aceasta natură. Totuşi aceasta regula nu se poate aplica decât în cazurile în care legea naţionala a acestui stat permite să se pronunţe, pentru aceeaşi fapta, o sancţiune care are cel puţin aceeaşi durata cu cea pronunţată în statul solicitant, dar care este de o natura mai severă. Sancţiunea aplicată potrivit prezentului paragraf poate, dacă durata şi finalitatea sa o cer, să fie executată într-un stabiliment penitenciar destinat executării unor sancţiuni de alta natură. (
65. c)Clauze specifice executării amenzilor sau confiscarilor Articolul 45 1. Când cererea de executare a unei amenzi sau a confiscării unei sume de bani este admisă, judecătorul sau autoritatea desemnată în temeiul art. 37 schimba cuantumul acesteia în unităţile monetare ale statului solicitat, aplicând paritatea de schimb în vigoare în momentul în care s-a pronunţat hotărârea. El determina astfel cuantumul amenzii sau al sumei de confiscat, fără să poată totuşi depăşi maximul fixat prin legea acestui stat pentru o astfel de fapta. 2. Totuşi judecătorul sau autoritatea desemnată în temeiul art. 37 este liber sa menţină, până la nivelul cuantumului pronunţat în statul solicitant, condamnarea la amenda sau la confiscare, când aceasta sancţiune nu este prevăzută pentru aceeaşi fapta prin legea statului solicitat, dar aceasta îngăduie pronunţarea unor sancţiuni mai grave. Tot astfel se procedează când sancţiunea pronunţată de statul solicitant depăşeşte cuantumul prevăzut prin legea statului solicitat pentru aceeaşi fapta, dar această lege îngăduie să se pronunţe sancţiuni mai grave. 3. Toate înlesnirile de plată în legătură fie cu termenul, fie cu eşalonarea vărsămintelor, acordate de statul solicitant, vor fi respectate de statul solicitat. Articolul 46 1. Când cererea de executare vizează confiscarea unui obiect determinat, judecătorul sau autoritatea desemnată în temeiul art. 37 nu poate dispune confiscarea acestui obiect decât în cazul în care aceasta este permisă de legea statului solicitat, pentru aceeaşi fapta. 2. Totuşi judecătorul sau autoritatea desemnată în temeiul art. 37 este liber sa menţină confiscarea pronunţată în statul solicitant atunci când aceasta sancţiune nu este prevăzută în legea statului solicitat pentru aceeaşi fapta, dar această lege permite să se pronunţe sancţiuni mai grave. Articolul 47 1. Cele rezultate din executarea amenzilor şi confiscarilor revin tezaurului statului solicitat, fără a fi prejudiciate drepturile terţilor. 2. Obiectele confiscate care prezintă un interes deosebit pot fi remise, la cererea sa, statului solicitant. Articolul 48 Când executarea unei amenzi se dovedeşte imposibila, poate fi aplicată o sancţiune substitutiva privativă de libertate de către un judecător al statului solicitat, dacă legea ambelor state o prevede într-un asemenea caz, în afară de situaţia în care statul solicitant nu şi-a limitat, în mod expres, cererea sa de executare numai la amenda. Dacă judecătorul hotărăşte sa impună o sancţiune substitutiva privativă de libertate, se aplică regulile următoare:
66. a)când schimbarea amenzii într-o sancţiune privativă de libertate este deja prevăzută în condamnarea pronunţată în statul solicitant sau direct în legea acestui stat, judecătorul statului solicitat îi va stabili felul şi durata după regulile prevăzute în legea sa. Dacă sancţiunea privativă de libertate, deja hotărâtă în statul solicitant, este sub minimul pe care legea statului solicitat îl permite a fi pronunţat, judecătorul nu va fi legat de acest minim şi va aplica o sancţiune corespunzătoare sancţiunii aplicate în statul solicitant; ...
67. b)în celelalte cazuri judecătorul statului solicitat procedează la transformare potrivit propriei sale legi, respectând limitele prevăzute de legea statului solicitant. ... (
68. d)Clauze specifice executării decaderilor Articolul 49 1. Când o cerere de executare a unei decăderi este formulată, aceasta nu poate avea efect cu privire la decăderea pronunţată în statul solicitant, decât dacă legea statului solicitat permite să se pronunţe decăderea pentru asemenea infracţiune. 2. Judecătorul sesizat cu respectiva cauza apreciază oportunitatea executării decăderii pe teritoriul tarii sale. Articolul 50 1. Dacă judecătorul dispune executarea decăderii, el îi determina durata, în limitele prescrise prin propria sa legislaţie, fără a putea depăşi pe acelea care sunt fixate prin hotărâre represiva pronunţată în statul solicitant. 2. Judecătorul poate limita decăderea la o parte a drepturilor a căror privare sau suspendare este pronunţată. Articolul 51 Prevederile art. 11 nu sunt aplicabile decaderilor. Articolul 52 Statul solicitat are dreptul sa îl repuna pe condamnat în drepturile din care a fost decăzut, în temeiul unei hotărâri date în aplicarea prevederilor prezentei secţiuni. Titlul III Efectele internaţionale ale hotărârilor represive europene Secţiunea 1 Ne bis în idem Articolul 53 1. O persoana care a făcut obiectul unei hotărâri represive europene nu poate, pentru aceeaşi fapta, să fie urmărită, condamnata sau supusă executării unei sancţiuni în alt stat contractant:
69. a)când a fost achitată; ...
70. b)când sancţiunea aplicată: ...
71. c)când judecătorul a constatat vinovăţia autorului infracţiunii fără sa pronunţe vreo sancţiune. ... 2. Totuşi un stat contractant nu este obligat, în afară de cazul în care nu a cerut el însuşi urmărirea, sa recunoască efectul ne bis în idem, dacă fapta care a dat loc hotărârii a fost săvârşită împotriva unei persoane, unei instituţii, unui bun care are statut public în acest stat sau dacă persoana care a format obiectul judecaţii avea ea însăşi un statut public în acest stat. 3. În afară de acestea, orice stat contractant în care fapta a fost săvârşită sau este considerată ca atare potrivit legii acestui stat nu este obligat sa recunoască efectul ne bis în idem, dacă nu a cerut el însuşi urmărirea. Articolul 54 Dacă începe o noua urmărire împotriva unei persoane judecate pentru aceeaşi fapta într-un alt stat contractant, orice perioada privativă de libertate suferită în executarea hotărârii trebuie redusă din sancţiunea care va fi eventual pronunţată. Articolul 55 Prezenta secţiune nu împiedica aplicarea dispoziţiilor naţionale mai largi privind efectul ne bis în idem asupra hotărârilor judecătoreşti pronunţate în străinătate. Secţiunea a 2-a Luarea în considerare Articolul 56 Orice stat contractant ia măsurile legislative pe care le considera potrivite pentru a permite instanţelor sale ca, la pronunţarea unei hotărâri, sa ia în considerare orice hotărâre represiva europeană, pronunţată în contradictoriu anterior pentru o alta infracţiune, în scopul de a se adauga acestei hotărâri, în totalitate sau în parte, efectele pe care legea să le prevede pentru hotărârile pronunţate pe teritoriul sau. El determina condiţiile în care aceasta hotărâre este luată în considerare. Articolul 57 Orice stat contractant ia măsurile legislative pe care le considera potrivite pentru a permite luarea în considerare a oricărei hotărâri represive europene contradictorii, în scopul de a face aplicabile, în totalitate sau în parte, decăderile prevăzute prin legea sa pentru hotărârile pronunţate pe teritoriul sau. El determina condiţiile în care aceasta hotărâre este luată în considerare. Titlul IV Dispoziţii finale Articolul 58 1. Prezenta convenţie este deschisă semnării de către statele membre reprezentate în Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei. Ea va fi ratificată sau acceptată. Instrumentele de ratificare sau de acceptare se vor depune la secretarul general al Consiliului Europei. 2. Convenţia va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare sau de acceptare. 3. Convenţia va intra în vigoare, faţă de orice stat semnatar care o va ratifica sau o va accepta ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare sau de acceptare. Articolul 59 1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la prezenta convenţie. Rezoluţia privind aceasta invitaţie va trebui sa primească acordul unanim al membrilor consiliului care au ratificat convenţia. 2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lângă secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare, care va avea efect după 3 luni de la data depunerii sale. Articolul 60 1. Orice stat contractant poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie. 2. Orice stat contractant poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aderare sau în orice alt moment ulterior, sa extindă aplicarea prezentei convenţii, prin declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, asupra oricărui alt teritoriu desemnat în declaraţie, ale cărui relaţii internaţionale le asigura sau pentru care este abilitat sa stipuleze. 3. Orice declaraţie facuta în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, în condiţiile prevăzute la art. 66. Articolul 61 1. Orice stat contractant poate, în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare sa declare ca foloseşte una sau mai multe rezerve menţionate în anexa nr. 1. 2. Orice stat contractant poate retrage, în întregime sau în parte, o rezervă formulată de el în temeiul paragrafului precedent, pe calea unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, care va produce efecte de la data primirii sale. 3. Statul contractant care a formulat o rezervă cu privire la o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate pretinde aplicarea acestei dispoziţii de către alt stat; totuşi el poate, dacă rezerva este parţială sau condiţională, sa pretindă aplicarea acestei dispoziţii în măsura în care el a acceptat-o. Articolul 62 1. Orice stat contractant poate în orice moment sa indice, pe calea unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, dispoziţiile legale de inclus în anexa nr. 2 sau 3. 2. Orice modificare a dispoziţiilor naţionale menţionate în anexa nr. 2 sau 3 trebuie să fie notificată secretarului general al Consiliului Europei, dacă modificarea face sa devină inexactă informaţia data prin aceste anexe. 3. Modificările aduse anexei nr. 2 sau 3 în aplicarea paragrafelor precedente produc efect, pentru fiecare stat contractant, după o luna de la data notificării lor de către secretarul general al Consiliului Europei. Articolul 63 1. Orice stat contractant trebuie, în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa furnizeze secretarului general al Consiliului Europei toate informaţiile utile privind sancţiunile aplicabile în acest stat şi executarea acestora în vederea aplicării prezentei convenţii. 2. Orice modificare ulterioară care face sa devină inexacte informaţiile furnizate în temeiul paragrafului precedent trebuie să fie, de asemenea, comunicată secretarului general al Consiliului Europei. Articolul 64 1. Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor decurgând din tratatele de extrădare şi din convenţiile internaţionale multilaterale privind materii speciale şi nici dispoziţiilor care privesc materiile ce formează obiectul prezentei convenţii şi care sunt cuprinse în alte convenţii existente între statele contractante. 2. Statele contractante nu vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale privitoare la problemele reglementate prin prezenta convenţie, decât pentru a completa dispoziţiile acesteia sau pentru a înlesni aplicarea principiilor pe care le cuprinde. 3. Totuşi, dacă doua sau mai multe state contractante au stabilit sau urmează să-şi stabilească relaţiile lor în temeiul unei legislaţii uniforme sau al unui regim special, ele vor avea facultatea sa reglementeze raporturile lor mutuale în materie întemeindu-se exclusiv pe aceste sisteme, independent de dispoziţiile prezentei convenţii. 4. Statele contractante care vor exclude din raporturile lor mutuale aplicarea prezentei convenţii potrivit paragrafului precedent vor adresa în acest scop o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Articolul 65 Comitetul European pentru Probleme Criminale al Consiliului Europei va urmări executarea prezentei convenţii şi va înlesni, în măsura în care este necesar, reglementarea amiabila a oricărei dificultăţi pe care executarea convenţiei ar produce-o. Articolul 66 1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe durata nelimitată. 2. Orice stat contractant va putea, în ceea ce îl priveşte, sa denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. 3. Denunţarea va avea efect după 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general. Articolul 67 Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre reprezentate în Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie:
72. a)orice semnare; ...
73. b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare; ...
74. c)orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii potrivit dispoziţiilor art. 58; ...
75. d)orice declaraţie primită în aplicarea dispoziţiilor art. 19 paragraful 2; ...
76. e)orice declaraţie primită în aplicarea dispoziţiilor art. 44 paragraful 4; ...
77. f)orice declaraţie primită în aplicarea dispoziţiilor art. 60; ...
78. g)orice rezerva formulată în aplicarea dispoziţiilor art. 61 paragraful 1 sau retragerea unei asemenea rezerve; ...
79. h)orice declaraţie primită în aplicarea dispoziţiilor art. 62 paragraful 1 şi orice notificare ulterioară primită în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al acestui articol; ...
80. i)orice informare primită în aplicarea dispoziţiilor art. 63 paragraful 1 şi orice notificare ulterioară primită în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al acestui articol; ...
81. j)orice notificare privitoare la acorduri bilaterale sau multilaterale încheiate în aplicarea dispoziţiilor art. 64 paragraful 2 sau privitoare la o legislaţie uniforma introdusă în aplicarea dispoziţiilor art. 64 paragraful 3; ...
82. k)orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor art. 66 şi data de la care denunţarea va produce efect. ... Articolul 68 Prezenta convenţie, declaraţiile şi notificările pe care le încuviinţează nu se vor aplica decât cu privire la executarea hotărârilor intervenite ulterior intrării sale în vigoare între statele contractante interesate. Drept care, subsemnaţii, corespunzător autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Întocmită la Haga la 28 mai 1970, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunică o copie, certificată conformă, fiecăruia dintre statele semnatare şi care au aderat. Anexa 1 Fiecare dintre statele contractante poate declara ca îşi rezerva dreptul:
83. a)sa refuze executarea dacă apreciază ca condamnarea priveşte infracţiunea de natura fiscală sau religioasă; ...
84. b)sa refuze executarea unei sancţiuni pronunţate pentru o faptă care, potrivit legii sale, ar fi fost de competenţa exclusiva a unei autorităţi administrative; ...
85. c)sa refuze executarea unei hotărâri represive europene pronunţate de autorităţile statului solicitant la o dată când acţiunea penală pentru infracţiunea care a fost sancţionată ar fi fost prescrisă, după propria sa lege; ...
86. d)sa refuze executarea hotărârilor în lipsa şi a ordonanţelor penale sau numai a uneia dintre aceste categorii de hotărâri; ...
87. e)sa refuze aplicarea dispoziţiilor art. 8 în cazurile în care exista o competenţa de origine şi sa nu recunoască, în aceste cazuri, decât echivalenta actelor îndeplinite în statul solicitant şi care au un efect de întrerupere sau suspendare a prescripţiei; ...
88. f)sa accepte aplicarea titlului III numai în ceea ce priveşte una dintre cele doua secţiuni ale sale. ... Anexa 2 LISTA cuprinzând infracţiuni, altele decât infracţiunile penale Se asimilează infracţiunilor reprimate prin legea penală următoarele: - în Franţa - orice comportament ilegal sancţionat printr-o contravention de grande voirie; - în Republica Federala Germania - orice comportament ilegal pentru care este prevăzută procedura instituită prin legea asupra violarii dispoziţiilor privind ordinea (Gesetz Sber Ordnungswidrigkeiten) din 24 mai 1968 (BGBL 1968 I, 481); - în Italia - orice comportament ilegal căruia îi este aplicabilă Legea nr. 317 din 3 martie 1967. Anexa 3 LISTA cuprinzând ordonanţele penale Austria Strafverfugung (articolele 460-462 din Codul de procedură penală). Danemarca Bodeforelaeg ou Udenretlig bodevedtagelse (art. 931 din Legea asupra administrării justiţiei). Franţa 1. Amenda de composition (art. 524-528 din Codul de procedură penală şi art. R42-R50). 2. Ordonance penale, aplicată numai în departamentele Bas-Rhin, Haut-Rhin şi Moselle. Republica Federala Germania 1. Strafbefbl (art. 407-412 din Codul de procedură penală). 2. Strafverfugung (art. 413 din Codul de procedură penală). 3. Bussgeldbescheid (art. 65-66 din Legea din 24 mai 1968 - BGBL 1968 I, 481). Italia 1. Decreto penale (art. 506-10 din Codul de procedură penală). 2. Decreto penale în materie fiscală (Legea nr. 4 din 7 ianuarie 1929). 3. Decreto penale în materie de navigaţie (art. 1242-43 din Codul asupra navigaţiei). 4. Decizia pronunţată în temeiul Legii nr. 317 din 3 martie 1967. Luxemburg 1. Ordonance penale (Legea din 31 iulie 1924 privind organizarea ordonanţelor penale). 2. Ordonance penale (art. 16 din Legea din 14 februarie 1955 privind reglementarea circulaţiei pe drumurile publice). Norvegia 1. Forelegg (art. 289-290 din Legea asupra procedurii judiciare în materie penală). 2. Forenklet forelegg (art. 31 B din Codul rutier din 19 iunie 1965). Suedia 1. Strafforelaggande (cap. 48 din Codul de procedură penală). 2. Forelaggande av ordningsbot (cap. 48 din Codul de procedură penală). Elvetia 1. Strafbefehl (Argovie, Bale-Ville, Schaffhouse, Schwyz, Uri, Zug, Zurrich). Ordonnance penale (Fribourg, Valais). 2. Strafantrag (Unterwalden-le Das). 3. Strafbescheid (Saint-Gall). 4. Strafmandat (Berne, Grisons, Soleure, Unterwalden-le Haut). 5. Strafverfugung (Appenzell Rhodes Exterieures, Glaris, Schaffhouse, Thurgovie). 6. Abwandlungserkenntnis (Lucerne). 7. Bussenentscheid (Appenzell Rhodes Interieures). 8. Ordonance de condamnation (Vaud). 9. Mandat de repression (Neuchatel). 10. Avis de contravention (Geneve, Vaud). 11. Prononce prefectoral (Vaud). 12. Prononce de contravention (Valais). 13. Decreto di accusa (Tessin). Turcia Ceza Kararnamesi (art. 386-91 din Codul de procedură penală) şi toate hotărârile prin care autorităţile administrative pronunţa pedepse. -------------