← România

DECIZIE nr. 1.207 din 11 noiembrie 2008

DECIZIE nr. 1.207 din 11 noiembrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 pct. 2 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 8 decembrie 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 pct. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Coslac Iaholnic în Dosarul nr. 57/81/2007 al Curţii Militare de Apel. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei, avocatul ales Nicu Crişan din cadrul Baroului Bucureşti cu delegaţie la dosar şi pentru părţile Gheorghe Moşneagu, Gheorghe Hreniuc, Ioan Corneliu Coroliuc şi Eusebiu Tudor, avocatul ales Coriolan Voinea din cadrul Baroului Bucureşti cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia. Apărătorul părţilor mai sus enunţate pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece argumentaţia autorului vizează necompetenţa materială a instanţei militare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 4 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 57/81/2007, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 461 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Coslac Iaholnic. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin.

(1)din Constituţia României în măsura în care se interpretează că, atunci când contestaţia la executare are ca obiect hotărâri judecătoreşti privind atât militari, cât şi civili, competenţa de soluţionare revine instanţei militare. Curtea Militară de Apel opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale atacate nu contravin Constituţiei. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 461 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Contestaţia la executare, dispoziţii care au următorul cuprins: "În cazurile prevăzute la lit. a),
  1. b)şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. 1 sau 6 al art. 460, iar în cazul prevăzut la lit.
  2. c)la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură care, potrivit art. 126 alin.
(2)din Constituţie, "sunt prevăzute numai prin lege." Aşa fiind, legiuitorul are deplina libertate de a reglementa competenţa instanţelor judecătoreşti, fără a se înţelege că prin aceasta este afectat principiul egalităţii în drepturi, normele contestate aplicându-se fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. Celelalte aspecte referitoare la interpretarea textului legal criticat raportat la alte norme procedural-penale excedează competenţei instanţei de contencios constituţional care, potrivit art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, are abilitatea de a se pronunţa "numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 pct. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Coslac Iaholnic în Dosarul nr. 57/81/2007 al Curţii Militare de Apel. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ---------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.