DECIZIE nr. 200 din 13 martie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit.
- c)şi ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 276 din 25 aprilie 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit.
- c)şi ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Johann Adam în Dosarul nr. 7.156/2006 al Tribunalului Arad - Secţia civilă. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament diferenţiat în funcţie de domiciliul adoptatorului, aceste prevederi fiind în concordanţă cu prevederile Convenţiei cu privire la drepturile copilului. Arată că, de fapt, criticile autorului excepţiei vizează o omisiune de reglementare, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.156/2006, Tribunalul Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit.
- c)şi ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Johann Adam. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece "în domeniul adopţiilor fac o discriminare între cetăţenii români, după criteriul domiciliului, nerespectându-se anumite drepturi ale cetăţenilor români care domiciliază în străinătate, în comparaţie cu cetăţenii români care domiciliază în România". Tribunalul Arad - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate vizând prevederile art. 3 alin. 1 lit.
- c)din Legea nr. 273/2004 este neîntemeiată. În ce priveşte prevederile art. 39 din aceeaşi lege consideră că acestea contravin art. 16 alin.
(1)din Constituţie, întrucât legiuitorul a omis să reglementeze posibilitatea cetăţeanului român cu domiciliul în străinătate de a adopta un copil cu domiciliul în România. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că soluţia adoptată de legiuitor în materia adopţiei dă expresie dispoziţiilor cuprinse în Convenţia cu privire la drepturile copilului, dispoziţii potrivit cărora adopţia internaţională trebuie să reprezinte o soluţie subsidiară, posibilă numai atunci când copilul nu poate fi încredinţat spre adopţie în ţară. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 lit.
- c)şi art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, prevederi care au următorul conţinut: - Art. 3 lit. c): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...]
- c)adopţie internă - adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au domiciliul în România;" ... - Art. 39: "Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 7 - Românii din străinătate, art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 17 - Cetăţenii români în străinătate. Examinând prevederile de lege criticate, Curtea reţine că cele două texte atacate stabilesc unele condiţii pentru încuviinţarea adopţiei interne, şi anume, atunci când adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au domiciliul în România [art. 3 lit. c)], precum şi condiţiile în care poate fi realizată adopţia internaţională, când adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne (art. 39). În speţă, autorul excepţiei, persoană fizică cu dublă cetăţenie, română şi germană, cu domiciliul în Germania, este soţul mamei copilului pentru care este solicitată adopţia. Acesta consideră că stabilirea domiciliului adoptatorului drept criteriu pentru încuviinţarea adopţiei creează un regim discriminatoriu între cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi cetăţenii români cu domiciliul în România. Analizând aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea observă că ele vizează, de fapt, nemulţumirea autorului excepţiei că legiuitorul nu reglementează şi posibilitatea cetăţeanului român cu domiciliul în străinătate să adopte un copil care are domiciliul în România. Aceste aspecte privesc, însă, modificarea şi completarea legii, ceea ce, contrar art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, ar presupune ca instanţa de contencios constituţional să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului, atribuţie care excedează competenţei sale. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.
- d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit.
- c)şi ale art. 39 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, excepţie ridicată de Johann Adam în Dosarul nr. 7.156/2006 al Tribunalului Arad - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu ------