DECIZIE nr. 36 din 5 februarie 2002

(3)şi

(6)din Legea nr. 47/1992, republicată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 20 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.611/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Arsenal" - S.A. - filiala a Companiei Naţionale "Romarm" - S.A. din Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale menţionate, prin care s-au instituit asistenţi judiciari cu competenţa de a judeca în prima instanţa, împreună cu un judecător, cauzele privind conflictele şi litigiile de muncă, sunt contrare prevederilor art. 1 alin.

(3), art. 51, 123, 124 şi 125 din Constituţie, din care rezultă ca numai judecătorului i se atribuie competenţa de a judeca şi de a impune executarea silită a hotărârilor. Prin instituirea asistentilor judiciari, în calitate de membri cu vot deliberativ în completul de judecată, se nesocoteste principiul independentei judecătorilor, deoarece asistenţii judiciari - unul reprezentând sindicatele, celălalt reprezentând asociaţiile patronale - au anumite interese în judecarea cauzelor şi nu pot fi, în consecinţa, independenţi şi impartiali. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este nefondata, deoarece asistenţii judiciari sunt funcţionari publici, iar "conform dispoziţiilor art. 123-125 din Constituţie, puterea judecătorească este exercitată numai de către judecători numiţi în aceasta funcţie de Preşedintele României". Potrivit prevederilor art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1, 1^2 şi 1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, este neîntemeiată. În acest sens se arata ca "din dispoziţiile art. 125 din Constituţie, rezultă ca legiuitorul este cel care stabileşte modul de organizare a instanţelor judecătoreşti, competenţa şi procedura de judecată. Astfel, dispoziţiile art. 17 alin. 1^2 şi alin. 1^3 din Legea nr. 92/1992 reprezintă tocmai o aplicare a textului constituţional menţionat". Se mai arata, de asemenea, ca prevederile legale criticate sunt în concordanta şi cu art. 51 din Constituţia României. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi art. 1 alin.

(1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit formulării autorului excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziţii au fost introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanţa aprobată şi modificată prin Legea nr. 118/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001). Dispoziţiile art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, au următorul conţinut: "Cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă se judeca în prima instanţa, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, dintre care unul reprezintă asociaţiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului. Asistenţii judiciari sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani de către ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a), c), d), e) şi alin. 2. Asistenţii judiciari depun jurământ în condiţiile art. 48, care se aplică în mod corespunzător. Condiţiile şi procedura de propunere a candidaţilor pentru a fi numiţi asistenţi judiciari, de către Consiliul Economic şi Social, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut ca dispoziţii legale menţionate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: - Art. 1 alin.

(3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; - Art. 123: "

(1)Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2)Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; - Art. 124 alin.

(1): "Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiţi în funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii."; - Art. 125 alin.

(1)şi

(3): "

(1)Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. [...]

(3)Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege." ... În raport cu susţinerile formulate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea constata ca, deşi se referă la art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, autorul excepţiei critica numai dispoziţia cuprinsă în art. 17 alin. 1^1 din lege, conform căruia în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, judecate în prima instanţa, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată. În consecinţa, obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte în cauza de faţa îl constituie art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare. Examinând susţinerile autorului excepţiei, Curtea constata ca asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, s-a pronunţat prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002. Cu acel prilej Curtea Constituţională a constatat ca prevederile art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, sunt neconstituţionale, contravenind dispoziţiilor art. 1 alin.

(3), art. 51, art. 123-125 din Constituţia României. Având în vedere ca la data sesizării Curţii Constituţionale Decizia nr. 322/2001 nu era publicată în Monitorul Oficial al României, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 23 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin.

(1)din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", excepţia de neconstituţionalitate examinata în cauza de faţa urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila. Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Arsenal" - S.A. - filiala a Companiei Naţionale "Romarm" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.612/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2002. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------