← România

DECIZIE nr. 115 din 13 iunie 2000

DECIZIE nr. 115 din 13 iunie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 418 din 1 septembrie 2000 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Mariana Trofimescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva, excepţie ridicată de Helmuth Ioan Swoboda, Marius Swoboda şi Manuela Anghel în Dosarul nr. 1.074/c/2000 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă. La apelul nominal se constata lipsa părţilor: Helmuth Ioan Swoboda, Marius Swoboda, Manuela Anghel şi Primăria Municipiului Resita, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca nefondata. Se apreciază ca motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate privesc fondul litigiului în faţa instanţei de judecată, respectiv înapoierea despăgubirii de expropriere primite de proprietarul unui imobil ce nu a trecut în proprietatea statului, deşi decretul de expropriere fusese emis, motive asupra cărora însă Curtea Constituţională nu este competenţa să se pronunţe. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 14 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.074/c/2000, Tribunalul Caraş-Severin Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva, excepţie ridicată de Helmuth Ioan Swoboda, Marius Swoboda şi Manuela Anghel, într-o cauza având ca obiect constatarea caducitatii Decretului nr. 239/1988 privind exproprierea unui imobil. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca "art. 8 din Decretul nr. 167/1958 în formularea actuala a devenit inoperant în domeniul exproprierilor de utilitate publică anterioare Revoluţiei din decembrie 1989, aplicarea alin. 2 fiind neconstitutionala, incalcand prevederile art. 41 alin.

(1), ale art. 135 alineatul final şi ale art. 150 alin.
(1)din Constituţia României". Autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază ca "acţiunile în restituire asimilate <<imbogatirii fără just temei>> au ca termen de început al prescripţiei extinctive data când insaracitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască diminuarea patrimoniului sau, data ulterioară stabilirii raportului de drept - caducitatea decretelor de expropriere datorită intrării în vigoare a Constituţiei României la 8 decembrie 1991". Se mai arata ca "Fixarea însă, ca punct de plecare a curgerii termenului de prescripţie în cazul acţiunilor în restituire, la momentul rămânerii definitive a sentinţelor civile din acţiunile în constatare a dreptului celor care urmau să fie deposedati de proprietate, presupune producerea de efecte ale decretelor abrogate până la acest moment, efecte contrare prevederilor Constituţiei României". Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul atacat se referă la proprietatea privată în general, indiferent de titular. Decretul nr. 167/1958 reglementează instituţia prescripţiei extinctive, neaducand nici o atingere prevederilor constituţionale. Potrivit prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În legătură cu susţinerea potrivit căreia textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin.
(1), se arata ca nimic nu se opune ca, în scop de protecţie socială, potrivit art. 49 din Constituţie, anumite bunuri să fie supuse unui regim de circulaţie şi folosinţă mai strict. În ceea ce priveşte invocarea contradictiei art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 cu art. 135 alineatul ultim din Constituţie, se apreciază ca "inviolabilitatea proprietăţii private nu are caracter absolut", aceasta regula putând fi înlăturată, dar numai pentru o cauza de utilitate publică, ca temei al unei exproprieri sau pentru realizarea unor lucrări de interes general. În sfârşit, se mai arata ca, "În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 150 alin.
(1)din Constituţie, acest articol rezolva conflictul temporal dintre Constituţie şi toate celelalte acte normative în vigoare la data validării ei. Or, prin Decretul nr. 167/1958 este reglementată instituţia prescripţiei extinctive, singurul aspect al neconstitutionalitatii din punctul de vedere al conflictului de legi în timp fiind rezolvat de Curtea Constituţională prin declararea ca fiind neconstituţionale a prevederilor referitoare la termenele de prescripţie între organizaţiile socialiste, datorită dispariţiei acestora". Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. 2, ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Articolul 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva, al cărui alineat 2 face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, are următorul cuprins: "Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cat şi pe cel care răspunde de ea. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică prin asemănare şi în cazul imbogatirii fără just temei." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază ca "art. 8 din Decretul nr. 167/1958 în formularea actuala a devenit inoperant în domeniul exproprierilor de utilitate publică anterioare Revoluţiei din decembrie 1989, aplicarea alin. 2 fiind neconstitutionala, incalcand prevederile art. 41 alin.
(1), art. 135 alin. final şi art. 150 alin.
(1)din Constituţia României". Textele din Constituţie invocate ca fiind incalcate prin art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 prevăd: - Art. 41 alin.
(1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."; - Art. 135 alin.
(6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."; - Art. 150 alin.
(1): "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă. Textul alin. 2 al art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva nu cuprinde, asa cum susţin autorii excepţiei de neconstituţionalitate, nici o referire la aplicarea, prin asemănare a dispoziţiilor pe care le conţine, la acţiunile în restituire din materia exproprierilor ordonate prin acte cu caracter reglementar înainte de decembrie 1989. Prevederile de lege criticate nu fac decât sa stabilească momentul începerii curgerii prescripţiei extinctive în cazul obligaţiilor având ca temei imbogatirea fără justa cauza. Or, obligaţia de plată având ca temei o asemenea imbogatire este un mijloc de protecţie a dreptului de proprietate privată care nu contravine textelor constituţionale invocate. Pe de altă parte, într-un sistem de drept în care toate obligaţiile sunt supuse prescripţiei extinctive, cu excepţiile stabilite expres de lege, reglementarea legală trebuie să stabilească reguli şi cu privire la aplicarea prescripţiei pentru cazul obligaţiilor decurgând din imbogatirea fără justa cauza. Declararea acestor dispoziţii legale, cu caracter tehnic, ca fiind neconstituţionale ar avea, practic, semnificatia atribuirii unui caracter imprescriptibil obligaţiilor de plată ce îşi au temeiul în imbogatirea fără justa cauza, ceea ce, desigur, este de neconceput. De altfel, în speta, motivele invocate în susţinerea excepţiei nu privesc constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, ci situaţia de fapt, respectiv restituirea despăgubirii primite de proprietarul unui imobil ce nu a trecut în proprietatea statului, deşi decretul de expropriere fusese emis. Potrivit art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată aceasta "[...] se pronunţa numai asupra problemelor de drept [...]", astfel ca asupra aspectelor privind situaţia de fapt Curtea Constituţională nu este competenţa să se pronunţe. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 alin.
(3)şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva, excepţie ridicată de Helmuth Ioan Swoboda, Marius Swoboda şi Manuela Anghel în Dosarul nr. 1.074/c/2000 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie 2000. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu ----------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.