DECIZIE nr. 988 din 8 iulie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului şi a celor ale art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 12 august 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Iulia Antoanella Motoc - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Simona Ricu - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului şi a celor ale art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcotim Vasalcomit" - S.R.L. din Borşa în Dosarul nr. 156/298/2008 al Judecătoriei Reghin. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 4 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 156/298/2008, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului şi a celor ale art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcotim Vasalcomit" - S.R.L. din Borşa într-o cauză având ca obiect contestaţie la executare - opoziţia la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin formularea art. 54 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 se creează o inegalitate de tratament în cazul unor executări silite care vizează titluri executorii de naturi diferite, inegalitate care se referă, în primul rând, la posibilitatea acordată pretinsului debitor de a se apăra împotriva pretenţiilor, care de multe ori pot fi neconforme cu realitatea, înainte de a apărea situaţii neplăcute care pot duce la blocarea activităţii acestuia, mai ales că asemenea situaţii privesc societăţi comerciale. Astfel, autorul excepţiei apreciază că nu este moral ca două persoane care au calitatea de debitori în dosare de executare silită diferite să beneficieze de tratament diferenţiat din punctul de vedere al posibilităţilor de a se apăra în faţa unor pretenţii injuste, în condiţiile în care toate titlurile executorii se referă la creanţe certe, lichide şi exigibile. Prin prisma argumentelor expuse mai sus, consideră că prevederile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin art. 124 alin.
(2)din Constituţie, potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Judecătoria Reghin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile criticate fiind în concordanţă cu normele constituţionale invocate. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, şi cele ale art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Textele criticate au următorul conţinut: - Art. 54 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului: "În termen de 5 zile de la primirea somaţiei, debitorul poate face opoziţie la executare."; - Art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată." Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi art. 124 privind înfăptuirea justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu pot fi primite criticile autorului acesteia, deoarece, aşa cum, de altfel, instanţa de contencios constituţional a statuat prin Decizia nr. 716 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 7 noiembrie 2007, "procedura instituită prin art. 54 şi art. 55 din Legea nr. 59/1934 este o procedură specială în materia executării creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia se urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a acestor creanţe. Specificul domeniului supus reglementării, şi anume al regimului juridic al cecului ca instrument de plată, a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, legiuitorul având, conform atribuţiilor stabilite de art. 126 alin.
(2)din Constituţie, dreptul exclusiv de a reglementa prin lege procedura de judecată, cu condiţia respectării celorlalte dispoziţii din Constituţie." De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât, prin Decizia nr. 181 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 martie 2006, instanţa de contencios constituţional a statuat că "poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă având ca finalitate asigurarea celerităţii executării prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului." De asemenea, Curtea a reţinut că, "în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, nici critica cu un atare obiect nu este întemeiată". Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului şi a celor ale art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcotim Vasalcomit" - S.R.L. din Borşa în Dosarul nr. 156/298/2008 al Judecătoriei Reghin. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ---------