DECIZIE Nr. 69*) din 14 mai 1994

(2)din Legea nr. 47/1992, constata: În faţa Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă şi de contencios administrativ, în Dosarul C nr. 111/1994, Societatea Comercială "Fimaro" - S.A. Cluj-Napoca a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, aratind ca el contravine dispoziţiilor art. 41 şi art. 135 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate. Astfel, se susţine ca art. 7 instituie în sarcina proprietarului - Societatea Comercială "Fimaro" - S.A. Cluj-Napoca - obligaţia de a vinde locuintele de serviciu la simpla intenţie a locatarului, anulându-se dreptul de dispoziţie ca atribut al dreptului de proprietate garantat prin legea fundamentală. Prin Încheierea civilă nr. 9 din 31 martie 1994, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei, apreciind ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, deoarece art. 41 alin.

(1)din Constituţie prevede garantarea dreptului de proprietate în conţinutul şi în limitele ce se vor stabili prin legi, iar art. 135 alin.

(5)prevede şi el tot reglementarea prin legi a situaţiei bunurilor proprietate publică. În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat, în baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, susţine ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu poate fi admisă deoarece aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, urmărind evoluţia reglementărilor legale în materie, în inlantuirea lor logica, rezultă opţiunea constanta ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinţei respective prin cumpărare, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 15/1990, întreprinderile transformate în societăţi comerciale sau regii autonome au devenit proprietare ale locuinţelor construite din fondurile proprii. Senatul apreciază ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale şi, în consecinţa, excepţia este vadit neîntemeiată. Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, examinînd încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, ale art. 3 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, precum şi prevederile art. 41, art. 43, art. 134 şi ale art. 145 din Constituţie, retine următoarele: Curtea este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 3 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, în cauza fiind vorba de o lege ulterioară adoptării Constituţiei. Pe fond, prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat s-a stabilit ca "Locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decît locuintele de intervenţie, vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare. Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1, conform Decretului-lege nr. 61/1990 şi prezentei legi, se fac de către unităţile proprietare sau de către unităţile specializate în vânzarea locuinţelor, pe bază de contract de prestări de servicii cu un comision de 1% calculat la preţul de vînzare. Prin locuinţe de intervenţie se înţelege locuintele situate în incinta unităţilor economice sau bugetare de stat, cît şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupa". Cu privire la art. 7 din Legea nr. 85/1992, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 10/1994, rămasă definitivă prin nerecurare şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 5 mai 1994, constatind ca dispoziţiile sale sunt constituţionale. În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 26, nr. 27 şi nr. 28 din 23 martie 1994, rămase definitive şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 6 iunie 1994. Constituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992 s-a motivat în deciziile nominalizate prin aceea ca: - art. 41 din Constituţie da legii posibilitatea de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Astfel, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuintele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a opţiunii ca fiecare chiriaş din asemenea locuinţe sa devină proprietar nu poate fi privită decît numai ca o limita stabilită de lege (art. 41 din Constituţie) a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercială în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile proprii ale întreprinderii, asa cum de altfel tot o limita este şi exceptarea de la vînzare a locuinţelor de intervenţie; - se asigura chiriaşilor dreptul şi prioritatea la cumpărarea locuinţelor, dând astfel expresie dispoziţiilor art. 43 alin.

(1)şi ale art. 134 alin.

(2)lit. f) din Constituţie cu privire la obligaţia statului de a crea condiţii necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent; - este o norma de justiţie socială şi economică, dând posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect, în vechiul sistem statal-juridic. Ca atare, dispoziţiile sale sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi ale art. 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral. Deoarece Curtea Constituţională s-a pronunţat, prin decizii rămase definitive, asupra constituţionalităţii art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi nu au intervenit elemente noi care să conducă la o alta soluţie, urmează ca excepţia invocată să fie respinsă ca vadit nefondata în temeiul art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992. Faţa de cele arătate, potrivit art. 144 lit. c) şi art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi art. 13 alin.

(1)lit. A. c), art. 24 alin.

(2)şi art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:

1. Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, invocată de Societatea Comercială "Fimaro" - S.A. Cluj-Napoca în Dosarul C nr. 111/1994 al Curţii de Apel Cluj.
2. Constata ca, în temeiul art. 145 alin.

(2)din Constituţie, Decizia Curţii Constituţionale nr. 10/1994 este obligatorie, iar rezolvarea procesului, în speta, de către Curtea de Apel Cluj, urmează a se face cu luarea în considerare a acestei decizii. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată astăzi, 14 iunie 1994. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Florentina Geangu ---------------------