DECIZIE nr. 114 din 13 iunie 2000

(3)din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată, inclusiv termenele, se stabilesc prin lege. Or, legea, care este Codul de procedură civilă, a stabilit termenele pentru revizuirea hotărârilor judecătoreşti, iar autorul excepţiei nu poate invoca necunoaşterea legii în susţinerile sale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 2 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.362/1999, Curtea de apel Bacau - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Bucur într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire, formulată de autorul excepţiei împotriva Deciziei civile nr. 1.763/1998, pronunţată de Curtea de apel Bacau. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a susţinut ca prevederile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, referitoare la calculul şi modalitatea termenului de revizuire, care stabilesc durata termenului de revizuire de o luna (termen care se socoteşte de la pronunţare, în cazul hotărârilor pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului) sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, precum şi cu cele ale art. 24 din Legea fundamentală, care instituie dreptul la apărare. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, în raport cu art. 21 din Constituţie, se considera ca accesul liber la justiţie este îngrădit, în mod nejustificat, prin reglementarea diferita a momentului de la care curge termenul de revizuire pentru hotărârile irevocabile pronunţate de instanţa de recurs, după evocarea fondului. În felul acesta se stabileşte un tratament discriminatoriu prin aceea ca pentru hotărârile definitive exista o garanţie procesuala în plus, datorită luării la cunoştinţa a conţinutului hotărârii judecătoreşti. Faptul ca o hotărâre irevocabilă nu se comunică părţilor nu poate justifica instituirea unui tratament diferit în privinta căilor de atac, deoarece, după opinia autorului excepţiei, părţile nu sunt prezente, de regula, iar instanţa încalcă regulile procedurale, deoarece nu pronunţa soluţia în şedinţa publică. Curtea de apel Bacau - Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă nu pot fi considerate neconstituţionale cu motivarea ca ar încalcă dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, întrucât modul în care a fost reglementat calculul termenului de o luna, în care partea interesată poate introduce o cerere de revizuire intemeiata pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 din Codul de procedură civilă, nu este de natura sa aducă atingere principiului înscris în Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Faptul ca în textul criticat "regimul termenului este diferit nu înseamnă ca el ar deveni neconstitutional, având în vedere atât un considerent raţional, necesitatea determinării unui moment riguros exact, în delimitarea unor situaţii diferite, cat şi un argument de text, respectiv prevederile art. 125 alin.

(3)din Legea fundamentală, potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". De asemenea, instanţa de judecată considera ca aceste prevederi nu contravin nici art. 21 din Constituţie, întrucât oricare dintre părţile interesate are posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, care însă nu pot fi exercitate în mod discretionar, şi ca urmare, creând incertitudini în stabilirea raporturilor juridice. Nu poate fi susţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă contravin principiului constituţional privitor la dreptul la apărare, întrucât din motivele expuse de autorul excepţiei nu rezultă ca acest drept fundamental este afectat, în condiţiile în care legea acorda părţilor toate garanţiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistat de apărător în cursul procesului, ceea ce exclude orice prejudiciere a intereselor apărării. Potrivit art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a reglementărilor cuprinse în art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât aspectele susţinute de autorii excepţiei nu vizează o problemă de neconstituţionalitate, ci una care tine atât de obligaţia cunoaşterii legii, cat şi de aplicarea ei. Totodată dispoziţiile art. 125 alin.

(3)din Constituţie prevăd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecată se face implicit prin "lege", dând astfel libertate Parlamentului de a legifera în aceste domenii. Faţa de criticile potrivit cărora prevederile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă contravin unor drepturi fundamentale ale părţilor Guvernul considera ca "regimul diferit al termenului de revizuire decurgând din existenta unor situaţii diferite care a atras stabilirea unor momente diferite de la care acest termen începe să curgă nu afectează, ci, dimpotriva, a fost impus de necesitatea aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor, inclusiv accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare". Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Analizând încheierea de sesizare, precum şi susţinerile formulate în dosarul cauzei de autorul excepţiei, Curtea retine ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Termenul de revizuire este de o luna şi se va socoti: 1. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. 2, de la pronunţarea ultimei hotărâri;" Aceste dispoziţii legale sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind contrare dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 24 din Legea fundamentală privind dreptul la apărare, deoarece, prin reglementarea termenului de revizuire de o luna, se creează un tratament discriminatoriu pentru revizuentii faţă de care acesta se va socoti de la pronunţare, în raport cu cei care introduc cereri de revizuire împotriva unei hotărâri definitive, pentru care termenul curge de la data comunicării hotărârii, termen care este considerat mai favorabil. Analizând textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca susţinerile autorului excepţiei sunt neintemeiate. Aceste prevederi criticate sunt conforme cu dispoziţiile art. 125 alin.

(3)din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Or, legea - şi anume art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă - a stabilit termenul pentru revizuirea hotărârilor judecătoreşti de o luna, termen care se calculează de la comunicare, pentru hotărârile judecătoreşti definitive, şi de la pronunţare, pentru hotărârile date de instanţele de recurs după evocarea fondului. Procedând în acest mod, legiuitorul nu a înţeles sa stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal de procedura diferit, care decurge din existenta unor faze procesuale diferite şi corespunde unor dispoziţii legale care reglementează aceste etape. Astfel, potrivit art. 301 din Codul de procedură civilă, "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se ataca, redactată, după caz, potrivit art. 261 alin. 1 şi 2 sau alineatului ultim al aceluiaşi articol, dacă legea nu dispune altfel" [...] Pentru hotărârile irevocabile date în recurs, după evocarea fondului potrivit art. 266 din Codul de procedură civilă, termenul de revizuire curge de la pronunţare. În consecinţa, reglementările cuprinse în art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, referitoare la termenul de revizuire, stabilesc data de la care curge acesta, fiind determinat de necesitatea aplicării şi respectării dreptului şi a garanţiilor procesuale ale părţilor, fără nici o discriminare. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cat pot sesiza instanţele judecătoreşti în termen legal cu cererea de revizuire. Totodată prevederile criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, care consfinţesc dreptul la apărare. Potrivit art. 326 din Codul de procedură civilă, text cu care art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă se coroboreaza, "Cererea de revizuire se judeca potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecata". Prin urmare, procedura de judecată a cererii de revizuire asigura inclusiv dreptul de apărare al părţilor pe tot parcursul judecării sale. Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Bucur în Dosarul nr. 2.362/1999 al Curţii de apel Bacau - Secţia civilă. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 iunie 2000. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta --------