DECIZIE Nr. 124 din 5 decembrie 1995 cu privire la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/1995 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, referitor la art. 6 lit.
(1)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al preşedintelui Senatului se solicita respingerea sesizării, considerindu-se ca argumentele invocate nu sunt concludente spre a se retine încălcarea textelor constituţionale, deoarece handicapul unei persoane, fiind din cauze şi de natura diferite, precizarea facuta de ordonanţa, în sensul împiedicării în exercitarea profesiei sau a funcţiei, este cu atât mai necesară, în mod eronat fiind interpretată, în sesizare, ca un mijloc prin care s-ar impune schimbarea profesiei sau a funcţiei. Cu privire la limitarea cuprinsă în art. 6 lit.
- g)din teza a II-a, se considera a fi fireasca şi necesară, deoarece nu este vorba despre o funcţie salariata în regimul contractului de muncă, şi despre o activitate libera, pe care fiecare şi-o organizează şi o realizează pe măsura posibilităţilor personale, care produce venituri aleatorii; numai salariile justifica scutirea de impozite, iar nu şi câştigurile din operaţiuni comerciale. Guvernul apreciază, în punctul sau de vedere, ca "noua prevedere a legii, asa cum este formulată în ordonanţa, acorda o protecţie socială reală, prin scutirea de la plata impozitului a persoanelor care, datorită handicapului, nu îşi pot îndeplini sarcinile specifice profesiei sau funcţiei şi, ca atare, sunt remunerate cu niveluri scăzute de salarizare în comparatie cu persoanele fără handicap". De aceea considera ca ordonanţa elimina astfel criteriile arbitrare de acordare a scutirii doar ca urmare a stării de persoana handicapata, fără a tine seama de mărimea venitului realizat. Referitor la critica adusă textului art. 6 lit. g), teza a II-a, raportat la prevederile art. 16 din Constituţie, se arata ca prin aceste dispoziţii "nu se face o discriminare între persoanele fizice cu acelaşi statut juridic, întrucît handicapatul asociat, în cadrul unor agenţi economici, chiar dacă are calitatea de salariat, se afla într-o poziţie socială şi materială faţă de handicapatul simplu angajat". Din aceste considerente, Guvernul a solicitat respingerea sesizării. La solicitarea judecătorului-raportor au comunicat informaţii şi date statistice Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, precum şi Secretariatul de Stat pentru Handicapati. Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, examinînd sesizarea formulată, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului şi Guvernului, celelalte lucrări ale dosarului, precum şi concordanta dintre textul ce face obiectul sesizării şi dispoziţiile constituţionale, retine următoarele: Curtea constata, cu majoritate de voturi, ca este competenţa să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate, în temeiul art. 144 lit.
- a)coroborat cu art. 114 din Constituţie şi al art. 17 din Legea nr. 47/1992, minoritatea considerind ca sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 144 lit.
- c)din Constituţie. Cît priveşte fondul, obiecţia de neconstituţionalitate vizind teza I a art. 6 lit.
- g)din ordonanţa, potrivit căreia beneficiază de scutirea de impozite invalizii de gradul I sau II şi persoanele handicapate încadrabile în aceste grade de invaliditate, doar dacă starea lor îi împiedica în exercitarea profesiei sau a funcţiei, este nefondata. În cazul în care aceste persoane prestează, ca şi oricare alt salariat, o activitate pentru care invaliditatea lor nu constituie un impediment, reducerea de impozit ar avea exclusiv semnificatia unui avantaj contrar prevederilor art. 16 din Constituţie, potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. În obiecţia de neconstituţionalitate se susţine ca acordarea reducerii de impozit numai persoanelor impiedicate în exerciţiul funcţiei, din cauza invaliditatii, contravine dispoziţiilor art. 46 din Constituţie, potrivit cărora "Statul asigură realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de reintegrare socială a handicapaţilor ...." . Din aceste dispoziţii constituţionale rezultă însă ca scutirea de impozite nu este prin natura ei o măsura de protecţie socială specifică. Ocrotirea socială a handicapaţilor urmăreşte, în esenta, integrarea lor socioprofesionala. În acest sens, prin legile nr. 53/1992 şi nr. 57/1992 s-au instituit forme şi modalităţi speciale de ocrotire, în scopul integrării socioprofesionale a persoanelor handicapate, îndeosebi în domeniile medical, vamal (legat de importul unor produse specifice), al învăţământului, al transportului, locativ, al recalificarii în munca, al regimului de muncă, al pensiilor şi concediilor de odihnă, al taxelor de abonament la diverse servicii etc. În orice caz, constituie o prerogativa exclusiva a legiuitorului de a institui formele şi modalităţile de protecţie socială a persoanelor handicapate şi a invalizilor în funcţie de politica sa în acest domeniu. În ce priveşte teza a II-a a art. 6 lit.
- g)din ordonanţa, potrivit căreia reducerile instituite în prima teza a acestui articol nu se aplică celor care au calitatea de asociaţi şi îndeplinesc, totodată, funcţia de administrator sau o alta funcţie remunerată la unitatea unde sunt asociaţi, Curtea constata ca aceasta prevedere nu include persoanele care îndeplinesc o asemenea funcţie remunerată pe baza contractului de muncă. Potrivit Legii privatizării societăţile comerciale nr. 58/1991, Legii nr. 77/1994 privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţilor comerciale care se privatizează, Legii nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, cît şi principiile generale ale economiei de piaţa, orice salariat poate să dobindeasca acţiuni la societatea unde este încadrat. Legea nr. 77/1994 chiar presupune ca unica ipoteza o asemenea situaţie. Or, dacă salariaţii ar fi, din cauza invaliditatii de care suferă, decăzuţi de la reducerea de impozit, ca urmare a dobândirii calităţii de asociaţi, s-ar crea o discriminare între aceştia şi ceilalţi salariaţi, care, prin exercitarea drepturilor lor de a dobîndi acţiuni, nu suferă nici un neajuns de ordin fiscal, ca o consecinţa a optiunilor lor. În fond, persoana salariata având o asemenea incapacitate, dar care este şi asociat, se găseşte în aceeaşi situaţie cu salariatul aflat în incapacitate, dar care însă nu are şi calitatea de asociat. De aceea diferentierea între aceste două categorii este contrară prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi nu se încadrează în nici una dintre ipotezele prevăzute în art. 49 din Constituţie, referitoare la restrîngerea unor drepturi. În consecinţa, prin expresia orice alta funcţie remunerată nu se poate înţelege şi categoria de persoane cu invaliditate, la care face referire textul, ci numai situaţiile în care aceste persoane ar fi remunerate pe alt temei decît contractul de muncă, cum sunt colaboratorii externi, administratorii unei societăţi comerciale care, potrivit Legii nr. 31/1990, desfăşoară activitatea pe baza unei împuterniciri acordate de adunarea generală a acţionarilor. Cu referire la aceasta ultima categorie, întrucît situaţia lor este aceea de mandatari ai acţionarilor, ea este similară cu calitatea, în general, de mandatar al unei persoane. În fond, actionarii, ca orice mandant, atunci când le-au acordat încrederea de a fi administratori, au avut în vedere, în mod necesar, şi invaliditatea lor, iar administratorii au acceptat mandatul fără a ignora starea lor de invaliditate. Având în vedere considerentele expuse, vazind şi dispoziţiile art. 16, art. 46 şi art. 144 lit.
- a)din Constituţie, precum şi prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, cît priveşte fondul, CURTEA În numele legii DECIDE: 1. Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/1995 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 6 lit. g), teza I, din ordonanţa, este constituţională. 2. Dispoziţiile tezei a II-a a art. 6 lit.
- g)din ordonanţa sunt constituţionale numai în măsura în care expresia orice alta funcţie remunerată se referă la funcţiile îndeplinite pe alt temei decît contractul de muncă. Deliberarea a avut loc la data de 5 decembrie 1995 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecători. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu ----------------------