DECIZIE Nr. 93 din 17 septembrie 1996

(2)partea finala din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vinatului Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 235 din 27 septembrie 1996 Curtea Constituţională a fost sesizată, la data de 28 iunie 1996, de către 28 senatori, respectiv de domnii Haydu Menyhert Gabor, Matei Boila, Tanase-Pavel Tavala, Florin Buruiana, Ioan-Paul Popescu, Dumitru Calueanu, Tiberiu Vladislav, Szabo Karoly Ferenc, Mihail Buracu, Nistor Badiceanu, Kozsokar Gabor, Petre Constantin Buchwald, Tiberiu Ştefan Incze, Iosif Csabo, Bela Marko, Denes Sereş, Hosszu Zoltan, Magyari Lajos, Ştefan-Traian Mocuta, Gheorghe Catuneanu, Sabin Ivan, Andrei Potcoava, Ştefan Popa (Ştefan Augustin Doinas), Ioan Manea, Ioan Lup, Ion Barbus, Radu Vasile şi Mihail Iurcu, asupra neconstitutionalitatii art. 15 alin.

(2)partea finala din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vinatului. Dispoziţia din legea sus-menţionată la care se referă sesizarea prevede următoarele: "Răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de vinat revine gestionarului fondului de vinatoare şi, pentru cele cauzate de vinatul din speciile strict protejate, autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura, în măsura în care nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea producerii acestora şi numai în condiţiile în care deţinătorul bunurilor astfel prejudiciate face dovada îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin pentru paza acestora". În sesizare se considera ca partea finala a acestui text de lege, potrivit căreia răspunderea civilă pentru pagubele cauzate de vinat revine gestionarului fondului de vinatoare sau, după caz, autorităţii centrale din domeniul silviculturii "numai în condiţiile în care deţinătorul bunurilor astfel prejudiciate face dovada îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin pentru paza acestora", este contrară prevederilor art. 41 şi art. 135 alin.

(1)din Constituţie. În acest sens, se arata ca aceasta condiţie "îi impune proprietarului să asigure paza eficienta a bunurilor expuse la prejudicierea din partea vinatului", incalcindu-se astfel art. 41 din Constituţie care, în legătură cu garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, nu prevede că "Proprietatea este ocrotită numai dacă proprietarul îşi îndeplineşte obligaţia de a asigura paza bunurilor sale". De asemenea, se considera ca dispoziţiile art. 135 alin.

(1)din Constituţie, potrivit cărora statul ocroteşte proprietatea, implica "repararea justa a pagubelor cauzate prin distrugerea sau deteriorarea bunurilor care formau obiectul proprietăţii". În temeiul art. 18 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului spre a comunică punctele lor de vedere. În punctul sau de vedere, preşedintele Senatului considera ca sesizarea este neîntemeiată, iar dispoziţiile art. 15 alin.

(2)din lege sunt constituţionale, condiţionarea despăgubirii de luarea unor măsuri de prevenire, necesare pazei bunurilor, fiind "conformă regulilor generale şi fundamentale în materia răspunderii delictuale civile". Aceasta concluzie este intemeiata pe principiul solidarităţii sociale, pe "contribuţia tuturor la respectarea legii, la prevenirea încălcării ei, la prevenirea faptelor vătămătoare", pe caracterul coercitiv şi reciproc al reflectării raporturilor sociale sub aspect juridic, pe faptul ca atât titularul fondului de vinatoare, cît şi deţinătorul bunurilor "trebuie să concure la realizarea prevenirii producerii de pagube". De asemenea, se arata ca răspunderea priveşte atât proprietarul, cît şi deţinătorul bunurilor ce ar putea suferi degradari, ceea ce corespunde unei orientări moderne în materia răspunderii delictuale, ce se regaseste şi "în alte sectoare de activitate socială, în care exista interferari de relaţii, de sarcini şi obligaţii, de interese şi, de aici, de obligaţii". În nota prezentată de Camera Deputaţilor, provenind de la cabinetul preşedintelui, se arata ca obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 15 alin.

(2)din lege, ce fac obiectul sesizării, "nu instituie o răspundere delictuala, ci una legală, izvorita direct din lege". De aceea se considera ca în speta sunt aplicabile prevederile art. 1.080 din Codul civil "referitoare la obligaţiile reale, izvorite din raportul de vecinătate". De altfel prevederile art. 1.001 din Codul civil, invocate în sesizare, nu sunt aplicabile, deoarece gestionarul sau administratorul fondului de vinatoare "nu este nici proprietarul unui animal şi nici nu se serveşte de dinsul", întrucît, potrivit art. 2 alin.

(2)din lege, "Vinatul este bun public de interes naţional". Potrivit art. 41 alin.

(6)din Constituţie, "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului", ceea ce implica, având în vedere noua reglementare, sarcina proprietarului de a proteja bunurile sale de acţiunea vinatului. În consecinţa, "proprietarul care va lasă vraiste proprietatea sa, la discretia vinatului, nu va beneficia de despăgubiri (...) spre deosebire de alţi proprietari care - în raport direct cu diligenta de buni proprietari manifestată - le va obţine şi culege, potrivit dispoziţiilor legale". Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, ţinând seama de prevederile art. 41 alin.

(1)din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privată sunt stabilite de lege. În acest sens se arata ca "prin textul legal atacat în sesizare se consacra implicit ideea potrivit căreia deţinătorii unor bunuri aflate în zone în care exista vinat au obligaţia de a lua măsuri destinate pazei acestor bunuri împotriva prejudiciilor ce ar putea fi produse de vinat. În acest context, art. 15 alin.

(1)din lege este şi mai clar, dispunind ca autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, împreună cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei vor elabora norme privind protecţia culturilor agricole, silvice şi a animalelor domestice împotriva pagubelor ce pot fi cauzate de vinat". Constituţionalitatea prevederilor ce face obiectul sesizării rezultă şi din dispoziţiile art. 41 alin.

(6)din Constituţie, potrivit cărora dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi a celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Condiţionarea obţinerii despăgubirilor de dovada îndeplinirii măsurilor impuse de lege pentru paza bunurilor deţinătorului de terenuri prejudiciat se considera ca este "o concretizare a dispoziţiei sus-citate" şi da expresie "principiului conform căruia toţi participanţii la circuitul civil (care, în mod potenţial, sunt persoane pagubite şi persoane care răspund civil) sunt obligaţi sa acţioneze astfel încât, împreună, sa evite producerea pagubei". De asemenea, se considera ca, chiar dacă s-ar face aplicarea art. 1.001 din Codul civil, deţinătorul bunului prejudiciat, care nu a luat măsurile necesare pentru asigurarea bunurilor sale, nu poate pretinde să fie despăgubit, întrucît paguba este consecinţa faptei "victimei însăşi", adică a pasivitatii sale. În ce priveşte art. 135 alin.

(1)din Constituţie, se arata ca statul ocroteşte proprietatea, dar "numai cu luarea în considerare a circumstantierilor operate în art. 41 alin.

(1)şi alin.

(6)din legea fundamentală". În temeiul art. 53 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, s-a solicitat opinia domnului prof. univ. dr. Liviu Pop, decanul Facultăţii de Drept a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. În opinia sa, domnul prof. univ. dr. Liviu Pop apreciază ca obiecţia de neconstituţionalitate formulată de grupul de senatori este neîntemeiată deoarece, în esenta, prevederea ce face obiectul sesizării nu încalcă dispoziţiile art. 41 din Constituţie, instituind o măsura generală, ce nu are caracter discriminatoriu, intemeiata pe obligaţia deţinătorului de terenuri pentru paza materială a bunurilor distruse sau avariate de vinat, care, în funcţie de scopul ocrotirii vinatului ca bogatie de interes naţional, constituie o obligaţie propter rem. Temeiul răspunderii îl reprezintă o prezumţie de culpa, pe care cel pagubit o poate rasturna numai dovedind ca şi-a îndeplinit obligaţia de paza. De aceea, considera ca, deşi constituţională, reglementarea este criticabila, fiind "contrară orientarii actuale a jurisprudenţei şi doctrinei de specialitate, care tind sa interpreteze reglementările care alcătuiesc sistemul răspunderii civile delictuale în interesul victimei, ca instituind prezumţii de culpa în sarcina persoanei răspunzătoare sau incearca sa fundamenteze răspunderea pe temeiuri obiective, în afară culpei". CURTEA, având în vedere sesizarea grupului de senatori, punctul de vedere al preşedintelui Senatului, nota prezentată de Camera Deputaţilor provenind de la cabinetul preşedintelui, punctul de vedere al Guvernului, opinia domnului prof. univ. dr. Liviu Pop, raportul judecătorului-raportor şi dispoziţiile art. 15 alin.

(2)partea finala din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vinatului raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul prevederilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 şi următoarele ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate supusă jurisdicţiei sale. În legătură cu primul motiv de neconstituţionalitate invocat, referitor la încălcarea prevederilor art. 41 din Constituţie, este de reţinut ca, potrivit alin.

(1)al acestui articol, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege, ceea ce corespunde prevederilor art. 480 din Codul civil, iar, potrivit alin.

(6)al aceluiaşi articol 41, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. Potrivit art. 2 alin.

(2)din lege, vinatul este bun public de interes naţional, astfel încât nu constituie proprietatea deţinătorilor de terenuri pe care el se afla şi nici a gestionarilor fondurilor de vinatoare sau a statului, prin autoritatea publică centrala ce răspunde de silvicultura. Pentru prevenirea pagubelor cauzate de vinat, potrivit alin.

(1)al art. 15 din lege, coroborat cu prevederile art. 8 lit. i), autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, împreună cu ministerul de resort, este autorizata sa stabilească norme privind protecţia culturilor agricole, silvice şi a animalelor domestice. Ţinând seama de principiul proportionalitatii, prevăzut de art. 49 din Constituţie, aceste norme sunt constituţionale numai în măsura în care obligaţiile pe care le instituie sunt rezonabile. Respectarea normelor de protecţie astfel stabilite revine deţinătorilor de terenuri atât în virtutea dreptului lor asupra terenurilor pe care le deţin şi a pazei materiale pe care o implica acest drept, cît şi în considerarea sarcinilor ce le revin, în scopul protecţiei vinatului, potrivit art. 16 din lege. De aceea, neluarea acestor măsuri de către deţinătorii terenurilor nu poate avea decît semnificatia încălcării unei obligaţii legale, instituite, în condiţiile de mai sus, în temeiul art. 8 lit. i) şi art. 15 alin.

(1)al legii, asa încât paguba produsă este consecinţa neîndeplinirii din culpa a obligaţiei respective. Deci, cu referire la proprietarul terenului, acesta suporta paguba numai dacă nu a luat, pentru terenul pe care îl deţine, măsurile de paza a proprietăţii sale împotriva daunelor ce ar putea fi provocate de vinat, întrucît, fiind consecinţa culpei sale, despăgubirea nu poate fi pusă în sarcina altuia, ceea ce nu contravine prevederilor art. 41 din Constituţie. Desigur ca stabilirea culpei implica şi aprecierea asupra posibilităţilor efective ale proprietarului de a realiza măsurile de paza, deoarece, altminteri, paguba produsă nu-i poate fi imputată. În legătură cu cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, dedus din prevederile art. 135 alin.

(1)din Constituţie, susţinerea ca ocrotirea proprietăţii de către stat implica despăgubirea proprietarului pentru paguba cauzată este intemeiata numai dacă, pentru dăuna produsă, urmează sa răspundă o altă persoană decît proprietarul. În caz contrar, paguba urmează a fi suportată de proprietar, potrivit principiului res perit domino. De aceea, neluarea de către proprietar a măsurilor de paza împotriva daunelor ce ar putea fi provocate de vinat nu poate avea alta semnificaţie decît aceea a asumării de către acesta a riscului producerii pagubelor respective. În asemenea condiţii, suportarea de către proprietar a pagubei nu este contrară principiului constituţional al ocrotirii de către stat a proprietăţii, prevăzut de art. 135 alin.

(1), ci consecinţa încălcării unei sarcini ce îi revine în considerarea regimului de protecţie a vinatului. Problema stabilirii culpei proprietarului pagubit, precum şi, dacă este cazul, a culpei gestionarului fondului de vinatoare sau a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura, este de competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti, în caz de litigiu, potrivit alin.

(6)al art. 15 din lege. În cadrul unui asemenea litigiu, dovada îndeplinirii obligaţiilor ce revin gestionarului fondului de vinatoare sau, după caz, autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura este în sarcina acestora, potrivit principiului onus probandi incumbit qui dicit, non qui negat. Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile art. 41, ale art. 135 alin.

(1)şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 20 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Constata ca prevederile art. 15 alin.

(2)partea finala din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vinatului sunt constituţionale, sub rezerva interpretarilor date prin prezenta decizie. Decizia se comunică Preşedintelui României. Deliberarea a avut loc la data de 17 septembrie 1996 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Florin Bucur Vasilescu şi Romul Petru Vonica, judecători. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Doina Suliman -------------------------