DECIZIE nr. 40 din 6 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/1972 (Codul muncii) Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 280 din 30 mai 2001 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Cristina Radu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/1972 (Codul muncii), excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romservice Corporation" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 5.628/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Doru Bajan, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile Codului muncii, în integralitatea acestui act normativ, contravin art. 1 şi 134 din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public arata ca, pe de o parte, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 134 din Codul muncii, deşi autorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Codului muncii în integralitatea sa, iar pe de altă parte, autorul excepţiei a înţeles să raporteze prevederile legale invocate la art. 1 şi 134 din Constituţie. În acest sens se pun concluzii de respingere a excepţiei ca fiind inadmisibila în ceea ce priveşte dispoziţiile din Codul muncii care nu sunt incidente în cauza, apreciindu-se în continuare ca dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt incalcate prin acele prevederi din Codul muncii rămase în vigoare la data soluţionării cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 28 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 5.628/2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 134 din Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romservice Corporation" - S.R.L. Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca "Legea nr. 10/1972 - Codul muncii" contravine art. 1 şi 134 din Constituţie. În opinia autorului excepţiei actuala economie de piaţa din România a determinat caducitatea unor norme din cuprinsul acestei legi, iar din cauza ca dispoziţiile Codului muncii sunt strâns legate între ele, întemeindu-se pe principiile economiei socialiste menţionate în lege, acesta "nu poate fi aplicat doar parţial, ci trebuie anulat în totalitate şi reconstruit, dacă legiuitorul doreşte o reglementare unica în domeniul dreptului muncii". Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, în conformitate cu prevederile art. 23 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, "constata ca intimata a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 134 din Codul muncii". Cu privire la art. 1 din Codul muncii, instanţa considera ca acesta a fost abrogat implicit prin adoptarea Constituţiei României din anul 1991. Cu privire la art. 134 din Codul muncii, instanţa considera ca "se impune o redefinire a notiunii de unitate, în acord cu noile reglementări în materie privind societăţile comerciale, regiile autonome şi instituţiile statului, într-o maniera mai supla". În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate "este lipsită de obiect în ceea ce priveşte art. 1 din Codul muncii şi neîntemeiată referitor la art. 134 din acelaşi cod", întrucât art. 1 "a fost abrogat implicit de art. 150 alin.
(1)din Constituţie", iar dispoziţiile art. 134 din acelaşi cod "au caracter de protecţie a salariaţilor şi sunt în concordanta cu dispoziţiile statuate de art. 38 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie". Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Analizând cererea prin care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate la care se face referire şi în încheierea de sesizare, Curtea constata ca în realitate obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie totalitatea dispoziţiilor Legii nr. 10/1972 (Codul muncii). Eroarea instanţei provine din faptul ca autorul excepţiei a invocat în motivare art. 1 şi 134 din Constituţie, care, în opinia sa, sunt incalcate de ansamblul dispoziţiilor Codului muncii, iar instanţa judecătorească a reţinut ca sunt criticate dispoziţiile art. 1 şi 134 din Codul muncii. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca Legea nr. 10/1972 (Codul muncii) este contrară următoarelor prevederi constituţionale: - Art. 1: "
(1)România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2)Forma de guvernamant a statului român este republica. ...
(3)România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."; ... - Art. 134: "
(1)Economia României este economie de piaţa.
(2)Statul trebuie să asigure: ...
- a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; ...
- b)protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; ...
- c)stimularea cercetării ştiinţifice naţionale; ...
- d)exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; ...
- e)refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; ...
- f)crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii." ... Examinând excepţia de neconstituţionalitate a Codului muncii, în ansamblu, Curtea constanta ca acest cod, ca ansamblu de norme juridice reunite în considerarea domeniului comun al reglementării, nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Legea nr. 10/1972 (Codul muncii) este anterioară Constituţiei din 1991, dar aceasta situaţie nu conduce automat la concluzia ca acest act normativ ar fi integral ieşit din vigoare, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 150 alin.
(1)din Constituţie, "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". Curtea observa ca reglementarea legală a raporturilor de muncă, a drepturilor şi obligaţiilor angajatorilor şi ale salariaţilor, precum şi a modalitatii de exercitare a acestora este necesară şi într-o societate organizată pe baza principiilor economiei de piaţa. Dispoziţiile Codului muncii, în mare parte, corespund acestor cerinţe. Este adevărat ca unele reglementări ale acestui cod nu mai corespund principiilor şi dispoziţiilor actualei Constituţii, iar unele notiuni şi definiţii sunt improprii în noile condiţii. Interpretarea şi aplicarea corecta intra însă în competentele instanţelor judecătoreşti şi ale altor autorităţi cu atribuţii în materie. Astfel, de exemplu, prin noţiunea de "unitate" trebuie inteleasa orice persoană juridică sau fizica ce angajează forta de muncă. Începând din anul 1990 Codului muncii i-au fost aduse numeroase modificări şi completări, în mod expres sau implicit (de exemplu, prin Decretul-lege nr. 51/1990, Decretul-lege nr. 95/1990, Decretul-lege nr. 147/1990, Legea nr. 13/1991, Legea nr. 54/1991, Legea nr. 6/1992, Legea nr. 104/1992, Legea nr. 130/1996, Legea nr. 108/1999 sau Legea nr. 168/1999), tocmai cu scopul de a pune de acord dispoziţiile sale cu prevederile constituţionale. Tot astfel unele dispoziţii ale Codului muncii, examinate separat, au fost declarate ca fiind neconstituţionale prin decizii ale Curţii Constituţionale, aceste dispoziţii nemaiputand fi aplicate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 10/1972 (Codul muncii), excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romservice Corporation" - S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 5.628/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2001. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Cristina Radu -----------