DECIZIE nr. 28 din 12 februarie 1997*)

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin încheierile din 15 noiembrie 1996, pronunţate în dosarele nr. 3.210/1995, nr. 562/1996 şi nr. 2.352/1995, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocate de reclamanţii-intimaţi Caba Bura Alfred, Demetrescu Paraschiva, Dragulanescu Ion, Dragulanescu Iorgu şi Dragulanescu Ileana. Prin încheierile din 15 noiembrie 1996, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă arata ca reclamanţii-intimaţi au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Excepţiile de neconstituţionalitate invocate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 380C/1996, nr. 381C/1996, şi nr. 386C/

1. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, precum şi a art. 24 şi a art. 25 din Legea nr. 112/1995, invocată de Caba Bura Alfred în Dosarul nr. 380C/1996, se arata ca aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, ale art. 21, ale art. 123, ale art. 125, ale art. 128, ale art. 130 şi ale art.
2. Demetrescu Paraschiva, în Dosarul nr. 381C/1996, motivand excepţia de neconstituţionalitate ridicată, susţine ca art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă, precum şi art. 24 din Legea nr. 112/1995 încalcă art. 16 şi art. 128 din Constituţie, ca şi Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi pactele internaţionale la care România este parte. În Dosarul nr. 386C/1996, Dragulanescu Ion, Dragulanescu Iorgu şi Dragulanescu Ileana susţin ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale Legii nr. 112/1995 contravin prevederilor art. 16, ale art. 20, ale art. 41 şi ale art. 128 din Constituţie. Exprimandu-şi opinia, potrivit art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţiile de neconstituţionalitate a art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă sunt neintemeiate şi ca prevederile Legii nr. 112/1995 nu au nici o incidenţa în cauzele supuse judecaţii. În consecinţa, prin dispozitivele încheierilor, Curtea a fost sesizată numai cu excepţiile de neconstituţionalitate a art. 330, a art. 330^1, a art. 330^2, a art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Faţa de cele arătate şi având în vedere ca instanţa de judecată a considerat, în conformitate cu art. 23 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, ca irelevanta excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, urmează ca, prin decizia de faţa, Curtea Constituţională să se pronunţe numai cu privire la neconstituţionalitatea art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, singura cu care a fost sesizată de către instanţa judecătorească prin încheierile de sesizare. Deoarece excepţiile invocate se referă la aceleaşi dispoziţii legale şi pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 381C/1996 şi nr. 386C/1996 la Dosarul nr. 380C/1996, care a fost înregistrat primul, urmând a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor prin decizia de faţa. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Analizând excepţiile de neconstituţionalitate invocate, se constată că, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să le soluţioneze, fiind legal sesizată. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 225 din 22 octombrie 1996, statuand ca ele sunt constituţionale. Cat priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, Curtea Constituţională a modificat Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate, şi a decis ca dispoziţiile art. 330^1 sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă ca excepţiile de neconstituţionalitate referitoare la art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocate în cauzele de faţa, sunt inadmisibile în limitele interpretării date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală, declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curţii Constituţionale, nu poate face obiectul unei noi excepţii. Faptul ca Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 a constatat neconstituţionalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecinţa, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituţionale a textului atacat. În acest sens, Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995. Referitor la dispoziţiile art. 330^2 din Codul de procedură civilă, este de reţinut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, Curtea a constatat ca alin. 1 al acestui articol este neconstitutional, iar alin. 2 este constituţional. Având în vedere ca o excepţie de neconstituţionalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin.

(2)din Constituţie şi art. 26 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii, erga omnes, excepţiile privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt lipsite de obiect şi, în consecinţa, urmează a fi respinse ca vadit nefondate. De asemenea, urmează să fie respinse ca vadit nefondate şi excepţiile privind art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii Curţii Constituţionale. Se constata ca asupra dispoziţiilor art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunţat tot prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, în sensul că ele sunt constituţionale. Nici cu privire la aceste prevederi legale nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea practicii Curţii Constituţionale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate invocate de Caba Bura Alfred, Demetrescu Paraschiva, Dragulanescu Ion, Dragulanescu Iorgu şi Dragulanescu Ileana, în dosarele nr. 3.210/1995, nr. 562/1996 şi nr. 2.352/1995 ale Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, privind:

1. dispoziţiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă;
2. dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatând ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituţională a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993;
3. dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatând ca excepţiile invocate în legătură cu aceste prevederi sunt lipsite de obiect. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 12 februarie
4. PREŞEDINTE, conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent, Doina Suliman -------