DECIZIE nr. 467 din 2 aprilie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 285 din 30 aprilie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, excepţie invocată de Kurt Seewaldt în Dosarul nr. 520/197/2005 al Judecătoriei Braşov. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 18 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 520/197/2005, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Excepţia a fost ridicată de Kurt Seewaldt într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea dreptului de proprietate. În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 contravin dispoziţiilor art. 44 şi ale art. 136 din Constituţie, deoarece noţiunea de patrimoniu este confuză şi inechitabilă, în sensul că societăţile comerciale au devenit proprietare ale unor bunuri pe care nu le deţineau în administrare, în chirie sau în folosinţă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dreptul de administrare operativă nu se transformă în drept de proprietate. Prin urmare, ţinând seama de garanţiile constituţionale ale dreptului de proprietate şi de prevederile internaţionale în materia drepturilor omului la care România a aderat, construcţiile asupra cărora unităţile economice au avut un drept de administrare şi care au fost preluate în mod abuziv ar trebui restituite persoanelor îndreptăţite şi nicidecum trecute în proprietatea statului. Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu ţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Deşi Legea nr. 15/1990 este anterioară Constituţiei, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, deoarece prin modificările ulterioare, această lege a fost preluată de sistemul normativ al regimului constituţional actual. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 20 alin. 2: "Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu." Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin.
(2)şi
(4)referitoare la proprietatea publică şi la bunurile proprietate publică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 au fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate şi în prezenta cauză, soluţia constantă fiind aceea de respingere ca neîntemeiate a criticilor de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 112 din 9 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1996, a arătat că, în ceea ce priveşte cuprinderea, în masa bunurilor ce au devenit obiect al dreptului de proprietate al societăţilor comerciale respective, a unor bunuri care anterior n-au intrat legal în proprietatea statului, "chestiunea de a şti dacă, în considerarea reglementării legale din momentul respectiv, un anume bun a putut deveni proprietatea societăţii comerciale este de competenţa instanţei judecătoreşti. Examinând această problemă, instanţa va trebui să stabilească dacă, în regimul reglementărilor legale de la data dobândirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacă, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobândire a proprietăţii n-a avut loc niciodată". În ceea ce priveşte susţinerea că noţiunea de patrimoniu este confuză, se constată că, prin Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, Curtea Constituţională a statuat că "aceste prevederi legale reglementează două componente distincte ale patrimoniului societăţilor comerciale: bunuri aflate în proprietate şi bunuri dobândite cu alt titlu. Dacă interpretarea acestei ultime părţi a textului ar putea conduce la concluzii neconforme cu Constituţia, aceasta este o problemă ce nu intră în câmpul de acţiune al contenciosului constituţional", ci al instanţelor de judecată. Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, excepţie invocată de Kurt Seewaldt în Dosarul nr. 520/197/2005 al Judecătoriei Braşov. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent Irina Loredana Gulie ---------