DECIZIE nr. 154 din 3 noiembrie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 28 decembrie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.554/1996 al acelei instanţe privind pe Tudoran Olanescu Gina. La apelul nominal s-a prezentat Tudoran Olanescu Gina, personal şi asistată de avocatul Ioan Rotaru, lipsind Societatea Comercială "Perla Moldovei" - S.A. Slanic-Moldova. Procedura este legal îndeplinită. Faţa de declaraţia părţilor că nu au cereri de formulat, se constata cauza în stare de judecată şi se da cuvântul în fond. Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei invocate, arătând ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin Ministerului Public. În continuare are cuvântul, pentru Tudoran Olanescu Gina, avocatul Ioan Rotaru, care arata ca prin Decizia nr. 73/1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96/1996, Curtea Constituţională a decis ca prevederile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În speta însă se susţine ca au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, şi anume Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţiile Unite prin care s-a decis ca instanţele judecătoreşti sunt competente sa judece, în condiţiile legii, litigiile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, intervenite în perioada 1944-1989. În aceasta situaţie, ca urmare a retragerii recursului în anulare de către procurorul general, se considera că nu se mai justifica continuarea judecării cauzei la solicitarea părţilor din proces. În concluzie, se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 28 aprilie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 3.554/1996 aflat pe rolul acelei instanţe. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituţie, o prerogativa care aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat şi având ca efect stingerea litigiului respectiv. De aceea, se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autorităţi publice, apar ca neconstituţionale, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie atributul exclusiv al Ministerului Public şi se exercită numai prin procurorii constituiţi în parchete. Se precizează totodată ca art. 16 alin.
(1)din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor în raport cu aceea care se aplică autorităţilor publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor care revin respectivelor autorităţi. Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa arata ca aceasta este nefondata. În temeiul dispoziţiilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este nefondata, invocand în acest sens practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind sesizată legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit.
- c)din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată. Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Aceasta dispoziţie legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţională a decis ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra totodată dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu au fost atacate cu recurs, astfel încât, sub acest aspect, decizia a rămas definitivă. Aceeaşi soluţie a constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunţată în mod constant în practica jurisdicţională a Curţii. Ulterior, fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens, respingând excepţia. Astfel sunt deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie. Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate. Aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorităţii legiuitoare, opţiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei. Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă. Referitor la Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţiile Unite, cu privire la care se susţine ca ar fi un element nou pentru schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, se constată că acest argument nu poate fi primit, deoarece hotărârea menţionată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti în litigiile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, intervenite în perioada 1944-1989, pe când în speta problema dedusă judecaţii este cea a legitimitatii constituţionale a textului de lege atacat. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
- c)şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.554/1996 al acelei instanţe. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 1998. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Florentina Geangu --------