DECIZIE nr. 34 din 25 ianuarie 2005

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 160 din 23 februarie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "LICHIGAZ" - S.A. din Tărtăşeşti în Dosarul nr. 7.985/2004 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul de lege criticat conţine norme de procedură în deplină concordanţă cu prevederile art. 126 alin.

(2)din Constituţie, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea procedurii de judecată şi a competenţei instanţelor judecătoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 18 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 7.985/2004, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "LICHIGAZ" - S.A. într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 85 din 24 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale şi contravin art. 126 alin.

(3)din Constituţie, prin "acordarea, către curţile de apel a competenţei speciale de a judeca toate recursurile în materia procedurii de reorganizare judiciară şi faliment", astfel încât "se ajunge la aplicarea neunitară a Legii nr. 64/1995 pe întreg teritoriul ţării şi la formarea unor practici judiciare divergente între curţile de apel din ţară". Autorul excepţiei apreciază că prin această reglementare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să îşi exercite rolul coordonator, iar practicile divergente ale curţilor de apel sunt de natură a ştirbi în mod grav prestigiul justiţiei, contravenind astfel exigenţelor legiuitorului cu privire la o practică judecătorească unitară, realizată prin intermediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 reclamă soluţionarea cu celeritate atât a recursului, de către curtea de apel, cât şi soluţionarea cauzelor de către instanţa imediat superioară celei care instrumentează procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, având în vedere scopul şi specificul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, arată că Legea nr. 64/1995 stabileşte recursul ca singura cale de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic, precum şi competenţa de soluţionare a acestuia în sarcina curţii de apel. Din această perspectivă, apreciază critica autorului excepţiei ca fiind evident neîntemeiată, dispoziţiile legale contestate fiind conforme prevederilor art. 126 alin.

(2)din Constituţie, care lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea procedurii de judecată şi a competenţei instanţelor judecătoreşti. Referitor la asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii de către instanţele judecătoreşti, acest lucru este prevăzut atât de art. 126 alin.

(3)din Constituţie, cât şi de art. 329 din Codul de procedură civilă. Ca atare, realizarea interpretării şi aplicării unitare a legii este asigurată de reglementări exprese constituţionale şi, în mod corespunzător, ale legii ordinare. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate instituie o procedură derogatorie de la normele procedurale de drept comun, justificată de necesitatea asigurării unei anumite celerităţi a executării silite a comercianţilor aflaţi în imposibilitatea de plată a datoriilor comerciale. În acest context, reglementarea cuprinsă în textul de lege criticat, care stabileşte curtea de apel ca instanţă de recurs pentru hotărârile date de judecătorul-sindic în exercitarea atribuţiilor sale, este în conformitate cu prevederile art. 126 alin.

(2)din Constituţie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost ridicată în faţa instanţei de fond, îl constituie dispoziţiile art. 7 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 64/1995, modificată şi completată, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, textul de lege dedus controlului de constituţionalitate devenind art. 8 alin.

(1)ca urmare a renumerotării textelor, soluţia legislativă fiind preluată în aceeaşi formă în noua reglementare. În aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 8 alin.

(1)din legea menţionată, care are următoarea redactare: "Curtea de apel va fi instanţa de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 11." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea art. 126 alin.

(3)din Constituţie, prevederi potrivit cărora "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea nr. 64/1995 reglementează o procedură specială privind reorganizarea judiciară şi falimentul. Or, dispoziţiile legale criticate, prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a recursului către curţile de apel, nu constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 126 alin.

(3)din Constituţie, cu atât mai mult cu cât reglementările criticate sunt norme de procedură, iar potrivit prevederilor art. 126 alin.

(2)din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege", legiuitorul fiind în drept să stabilească o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, pentru situaţii speciale. Ca atare, pentru aceste argumente Curtea apreciază că susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia acordarea competenţei speciale de soluţionare a tuturor recursurilor formulate în materia procedurii de reorganizare judiciară şi faliment de către curţile de apel ar duce la aplicarea neunitară a dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, este neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin.

(1)din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "LICHIGAZ" - S.A. din Tărtăşeşti în Dosarul nr. 7.985/2004 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -------------