DECIZIE Nr. 98 din 24 septembrie 1996 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 19 noiembrie 1996 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Ioan Deleanu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol soluţionarea recursurilor declarate de Ministerul Public şi Ministerul Transporturilor împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 65 din 21 mai
- Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 septembrie 1996, în prezenta recurentului - Ministerul Public, a intimatei Societatea Comercială "Regent" - S.R.L. Pitesti, în lipsa recurentului - Ministerul Transporturilor, legal citat. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la data de 24 septembrie
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Decizia nr. 65 din 21 mai 1996, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. 2 din Legea bugetului de stat pe anul 1994 nr. 36 din 9 iunie 1994, care prevăd: "Sumele încasate prin aplicarea cotei de 5% asupra încasărilor realizate din vânzările în numerar prin staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei în condiţiile art. 31 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993, pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, sunt şi rămân valabil încasate, iar staţiile de distribuţie care nu au plătit aceste sume sunt obligate sa o facă, potrivit legii". Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut ca prin Legea bugetului de stat pe anul 1993 s-a instituit cota de 5% numai până la 31 decembrie 1993, ea având astfel caracter temporar. Textul atacat ca neconstitutional - art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iunie 1994 - a prelungit aplicarea acestei cote, dar a făcut-o retroactiv, respectiv pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, incalcindu-se astfel prevederile art. 15 alin.
(2)din Constituţie. Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 65 din 21 mai 1996 au declarat recurs Ministerul Public şi Ministerul Transporturilor. Ministerul Public critica aceasta decizie pe considerentul ca obligaţia de plată a cotei de 5% este prevăzută în Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993 care se aplică şi în anul următor, potrivit art. 137 alin.
(3)din Constituţie. Totodată, se susţine ca obligaţia revine comerciantului, încă din anul 1991, şi în baza Hotărârii Guvernului nr. 803/1991, fiind preluată anual în fiecare lege de adoptare a bugetului. În recursul formulat de Ministerul Transporturilor se susţine ca art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 nu are caracter retroactiv, menţionînd, în mod expres, ca obligaţia de plată a cotei de 5% îşi are izvorul în Legea bugetului de stat pe anul 1993, care se aplică până la adoptarea noului buget pe anul următor. Or, Legea bugetului de stat pe anul 1994 a prevăzut, în art. 35 alin. 2, valabilitatea încasării cotei de 5% pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, de la staţiile de distribuţie. Prin urmare, principala critica formulată de ambii recurenti se referă la aplicabilitatea în continuare a Legii bugetului de stat pe anul 1993 şi pentru anul 1994, respectiv în perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, în temeiul art. 137 alin.
(2)din Constituţie, care prevede că, dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat al anului precedent. În plus, în recursul Ministerului Public se face referire la existenta unui alt temei al obligaţiei de plată a cotei de 5% şi anume Hotărârea Guvernului nr. 803/1991, contrar afirmaţiilor Ministerului Transporturilor, potrivit cărora aceasta obligaţie îşi are temeiul în Legea nr. 21/1993 privind bugetul de stat pe anul 1993. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: Motivele de recurs, care vizează, în esenta, aplicabilitatea în continuare a Legii bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993 şi pentru anul 1994, respectiv în perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, în temeiul art. 137 alin.
(3)din Constituţie, urmează a fi inlaturate ca nefondate. Prin Legea nr. 21/1993 s-a prevăzut la art. 31 instituirea unei cote de 5% asupra încasărilor realizate din vânzările în numerar prin staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei. Veniturile astfel obţinute erau destinate modernizării drumurilor publice. Ultimul alineat al art. 31 stabileşte ca toate prevederile legale de aplicare a acestei cote se aplică până la 31 decembrie
- Ulterior, Legea bugetului de stat pe anul 1994 nr. 36/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iunie 1994, a reglementat, prin art. 35 alin. 2, obligaţia de plată a cotei de 5% pentru staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei şi pentru perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, cu mentinea ca sumele plătite "..... sunt şi rămân valabil încasate, iar staţiile care nu au plătit aceste sume sunt obligate sa o facă potrivit legii". Este evident ca referirea, în iunie 1994, la obligaţii privind perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, are caracter retroactiv. Problema se pune dacă, în condiţiile în care obligaţia ar fi existat prin aplicarea în continuare a Legii bugetului de stat pe anul 1993, mai era necesară reiterarea ei la mijlocul anului
- Desigur răspunsul nu poate fi decît negativ, el fiind consecinţa fireasca a caracterului temporar al obligaţiei instituite prin art. 31 alineatul final al Legii bugetului de stat pe anul 1993, care prevede că dispoziţiile art. 2-4 "... se vor aplica până la data de 31 decembrie 1993". Rezultă ca art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994 reinstituie, practic, o obligaţie care incetase la data de 31 decembrie 1993 pentru staţiile de distribuţie a benzinei şi motorinei. Astfel fiind, întemeiat s-a reţinut prin decizia recurată ca, în situaţia în care nu ar fi existat acest termen, fireşte ca aplicarea în continuare a prevederilor art. 31 din Legea nr. 21/1993 ar fi fost justificată în temeiul art. 137 alin.
(3)din Constituţie. Dar fixarea termenului, coroborata cu reinstituirea retroactivă a obligaţiei, conferă, potrivit art. 15 alin.
(2)din Constituţie, caracterul de retroactivitate şi deci de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994, considerent pentru care decizia recurată urmează a fi menţinută. Cît priveşte temeiul legal al obligaţiei de plată, se constată că acesta interesează însă fondul litigiului, neintrând în sfera contenciosului constituţional. Sesizarea Curţii Constituţionale are în vedere exclusiv constituţionalitatea textului art. 35 alin.
(2)din Legea nr. 36/1994, asa cum rezultă şi din Încheierea din 24 ianuarie 1996 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Faţa de considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin.
(2)din Constituţie, ale art. 1, art. 13 alin.
(1)lit. A.c), ale art. 23, art. 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursurile declarate de Ministerul Public şi de Ministerul Transporturilor împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 65 din 21 mai
- Definitivă. Prezenta decizie se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Pronunţată în şedinţa publică din 24 septembrie
- PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu ----------------------