DECIZIE nr. 334*) din 14 iulie 1997

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 16 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.821/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Velciu Lipova Dorina. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile acestui text de lege, potrivit cărora recursul în anulare poate fi introdus numai de procurorul general, încalcă art. 16 şi art. 128 din Constituţie. Exprimandu-şi opinia în conformitate cu art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia nu este intemeiata. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia, fiind legal sesizată. În legătură cu excepţia privind dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea a statuat ca prevederile acestui text sunt constituţionale. Aceste decizii, potrivit art. 145 alin.

(2)din Constituţie şi art. 26 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii şi au putere pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale prevede că aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi apreciată constituţional într-o cauza şi neconstitutionala în alta cat timp legitimitatea sa constituţională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispoziţiile sau principiile constituţionale, astfel cum dispune art. 2 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992. Exercitarea recursului în anulare numai de către procurorul general nu este de natura sa aducă atingere egalităţii cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice, principiu înscris în art. 16 alin.

(1)din Constituţie, asa cum se susţine de autoarea excepţiei. Acest principiu priveşte egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice şi nu egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor cu autorităţile publice. Aplicarea acestui principiu nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţilor şi de atribuţiile acestora. Astfel, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuţii şi nu drepturi subiective, iar declararea de către Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes privind respectarea principiului separaţiei puterilor sau săvârşirea de către judecători a unei infracţiuni legate de hotărârea atacată pe aceasta cale. În schimb, potrivit art. 41 şi următoarele din Codul de procedură civilă, urmăresc realizarea unui drept subiectiv. Competenţa Ministerului Public nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor şi dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii pentru părţile din proces a accesului la toate căile de atac. Asa fiind, se retine ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora numai procurorul general poate exercita recursul în anulare, sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 125 alin.

(3)şi ale art. 128 din Constituţie, care dau în competenţa legii stabilirea căilor de atac şi a modului lor de exercitate şi, în consecinţa, excepţia este vadit nefondata. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c) şi al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de Velciu Lipova Dorina în Dosarul nr. 2.821/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 14 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Constantin Burada Din cauza decesului magistratului-asistent Constantin Burada, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul acestuia semnează Magistrat-asistent Valer-Vasilie Bica ------------