DECIZIE nr. 563 din 25 octombrie 2005

(2)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 13 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.232/C/2005, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Creţu. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia indică prevederile constituţionale considerate a fi încălcate de către textul de lege criticat, fără a motiva în ce măsură acesta nesocoteşte Constituţia. Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă respectând principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat, precum şi dispoziţiile constituţionale ce reglementează rolul Preşedintelui. Norma criticată constituie temeiul juridic prin care şeful statului solicită autorităţilor publice competente să pună în aplicare o hotărâre judecătorească pronunţată de o instanţă independentă. Pe de altă parte, instanţa arată că textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, art. 269 alin. 1 devenind incident ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti şi dezînvestirii instanţei. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Guvernul consideră că dispoziţiile art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei, respectiv cu soluţionarea recursului împotriva unei sentinţe care are ca obiect o contestaţie la executare, astfel încât, potrivit art. 29 alin.

(1)şi

(6)din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă fiind un ordin dat în numele Preşedintelui României organelor de executare, agenţilor executivi şi procurorilor ca, după caz, să procedeze la executarea hotărârii sau să sprijine această executare. O asemenea atribuţie a Preşedintelui are semnificaţia colaborării puterilor statului la aplicarea Constituţiei şi a legilor, în deplină concordanţă cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost reţinut de instanţa judecătorească, îl constituie dispoziţiile art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: "Hotărârile vor fi învestite cu formula executorie, după cum urmează: «Noi, Preşedintele României» (Aici urmează cuprinsul hotărârii). «Dam împuternicire şi ordonăm agenţilor administrativi şi ai forţei publice să execute această (hotărâre); procurorilor să stăruie pentru aducerea ei la îndeplinire. Spre credinţă, prezenta (hotărâre) s-a semnat de ...................................... (urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului).»" Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în: - Art. 1 alin.

(4): "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale."; - Art. 80 alin.

(2): "Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate."; - Art. 84 alin.

(1)teza finală: "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată."; - Art. 85: "

(1)Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2)În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. ...

(3)Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul

(2)numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru."; ... - Art. 94: "Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii:

1. a)conferă decoraţii şi titluri de onoare; ...
2. b)acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral; ...
3. c)numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege; ...
4. d)acordă graţierea individuală." ... Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei se limitează la a menţiona textele constituţionale care în opinia sa sunt încălcate prin reglementarea legală dedusă controlului, fără a preciza în ce constă încălcarea, deci, fără a evidenţia pretinsa relaţie de contrarietate care ar fi de natură să confere caracter neconstituţional textului de lege criticat. Într-o atare situaţie, simpla invocare a prevederilor din Constituţie pretins a fi nesocotite nu echivalează cu motivarea criticii şi, prin urmare, excepţia nu satisface exigenţa prevăzută de art. 10 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate", ceea ce o califică drept inadmisibilă. În realitate, procedând ca atare, autorul excepţiei nu face decât să lase pe seama Curţii Constituţionale motivarea stricto sensu a excepţiei constând în evidenţierea eventualelor contradicţii între textul legal criticat şi textul constituţional de referinţă considerat a fi încălcat. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Creţu în Dosarul nr. 1.232/C/2005 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu -------