DECIZIE Nr. 58*) din 31 mai 1995

(2)din Legea nr. 47/1992, constata: Judecătoria Alba Iulia, prin Încheierea din 17 februarie 1995, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a interpretării prevederilor art. 16 alin. 1, art. 42 şi art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată de către reclamantul Denghel Ioan, în cadrul plingerii pe care a formulat-o împotriva unei decizii a Comisiei judeţene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. După cum reiese din Dosarul instanţei nr. C 11.921/1994 (filele 1-2 şi 14-15), petentul a fost inclus iniţial pe lista celor care aveau dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, dar, ulterior, Comisia judeteana Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin Decizia nr. 793 din 1 martie 1994, admiţând contestaţia Comisiei locale Calnic, a dispus radierea petentului din lista respectiva, unde fusese înscris pentru suprafaţa de 6,21 ha. În felul acesta, Comisia judeteana Alba îşi revoca o decizie anterioară, anume Decizia nr. 2.776/

1. La dosarul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (filele 16-17) exista, în copie, Decizia civilă nr. 7.764/1993 a Judecătoriei Alba, prin care, în situaţii similare, instanţa a desfiinţat ultima decizie a Comisiei judeţene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, dispunind menţinerea deciziei iniţiale. În motivarea Deciziei sale nr. 793/1994, Comisia judeteana Alba a reţinut ca persoanele la care se referă, între care şi reclamantul Denghel Ioan, nu întrunesc prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, "întrucît nu au domiciliul în ţara, plecind definitiv în Germania". Formulând plîngerea împotriva Deciziei nr. 793 din 24 aprilie 1994 a Comisiei judeţene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamantul Denghel Ioan a susţinut ca la data când s-a stabilit dreptul de proprietate avea domiciliul în ţara, iar, ulterior, în 1992, a plecat la rude în Germania, unde are statut de străin, utilizînd pasaportul eliberat de autorităţile române (filele 1-2). Distinct, printr-un amplu memoriu (filele 26-27), reclamantul invoca şi excepţia de neconstituţionalitate "cu privire la modul de interpretare de către pirita Prefectura Judeţului Alba a dispoziţiilor stipulate în art. 16 alin. 1 art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 18/1991". Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciază ca art. 16 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 protejeaza interesele cetăţenilor români aparţinând minorităţii germane, "cu condiţia ca aceştia să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România", or prin Adresa nr. 288.030 din 17 ianuarie 1995, eliberata de Ministerul de Interne, Biroul paşapoarte, rezultă ca petentul a plecat definitiv în Germania la data de 2 noiembrie
2. În consecinţa, se retine ca "prin articolul mai sus menţionat nu se încalcă prevederile art. 480 din Codul civil şi nici ale art. 41 alin.

(2)teza a 2-a din Constituţie, prin aceste reglementări ocrotindu-se proprietatea privată, indiferent de titular, mentionindu-se expres ca cetăţenii străini şi apatrizi nu pot dobîndi dreptul de proprietate asupra terenurilor". În baza art. 24 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul, în esenta, considera ca atât art. 16 alin. 1, cît şi art. 42 ori art. 47 din Legea nr. 18/1991 "nu contravin dispoziţiilor art. 41 alin.

(2)din Constituţie", apreciind, în final, "ca excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi primită". Camera Deputaţilor şi Senatul nu şi-au exprimat punctele de vedere. CURTEA, examinînd încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile art. 16 alin. 1, ale art. 42 şi 47 din Legea nr. 18/1991, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Prin acţiunea introductivă de instanţa, reclamantul Denghel Ioan a invocat excepţia de neconstituţionalitate a interpretării art. 16 alin. 1, art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 18/1991, de către Comisia judeteana Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, susţinând, în esenta, ca decizia Comisiei judeţene Alba, prin care s-a dispus radierea dreptului sau de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 6,21 ha, încalcă dreptul de proprietate, asa cum este reglementat prin dispoziţiile art. 41 din Constituţie. Precizarea din acţiune, în sensul că excepţia priveşte constituţionalitatea interpretării textelor de lege sus-menţionate, este menţinută constant şi fără echivoc şi prin Încheierea instanţei din data de 17 februarie 1995. Prin aceasta încheiere, instanţa însă, deşi retine ca excepţia priveşte interpretarea acestor articole, se referă, în partea privind sesizarea Curţii Constituţionale, la însăşi neconstituţionalitatea prevederilor respective. Faţa de aceasta inadvertenta, se constată că instanţa nu poate modifica o excepţie de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocată de partea care a ridicat-o, ci numai să-şi exprime opinia asupra excepţiei, potrivit art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, cu atât mai mult cu cît are posibilitatea ca, din oficiu, sa sesizeze Curtea Constituţională asupra legitimitatii constituţionale a unor prevederi. De aceea conţinutul excepţiei priveşte interpretarea data textelor de lege la care se referă şi nu la constituţionalitatea lor ca atare. Faţa de aceasta situaţie, Curtea Constituţională constata ca, întrucît excepţia priveşte nu legitimitatea constituţională a textelor de lege atacate, ci constituţionalitatea interpretării date acestora, soluţionarea problemei respective este de competenţa instanţelor judecătoreşti. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 51 din 5 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, şi prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, retinind ca instanţa de judecată este cea care asigura interpretarea legii, iar Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei competente şi nici nu poate cenzura constituţionalitatea interpretării date de către instanţa. Cu atât mai mult, Curtea nu ar putea cenzura interpretarea data de părţile în proces. Deoarece în speta de pe rolul Judecătoriei Alba Iulia este atacată o decizie a Comisiei judeţene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, invocindu-se neconstituţionalitatea interpretării şi, implicit, aplicării contrare Constituţiei a unor dispoziţii din Legea nr. 18/1991, instanţa competenţa urmează a se pronunţa şi asupra acestor aspecte. De altfel, în alineatul final al art. 11 din Legea nr. 18/1991 se precizează: "În baza hotărârii judecătoreşti, comisia judeteana care a emis titlul îl va modifica, înlocui sau desfiinta, după caz". Desigur ca, dacă reclamantul contesta constituţionalitatea interpretării date de instanţa de judecată unui text de lege, poate să exercite căile de atac prevăzute în acest scop. Curtea constata, totodată, că nu a intervenit nici un element nou care să o determine să se îndepărteze de la practica sa anterioară. Faţa de cele arătate şi ţinând seama de prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(3), art. 13 alin.

(1)lit. A c) şi art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate vizind interpretarea art. 16 alin. 1, art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 18/1991, invocată de reclamantul Denghel Ioan, domiciliat în comuna Calnic nr. 26, judeţul Alba, în Dosarul nr. C 11.921/1994 al Judecătoriei Alba Iulia. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 31 mai 1995. PREŞEDINTE, dr. Mihai Constantinescu, Magistrat-asistent, Gabriela Radu ------------------