DECIZIE nr. 142 din 27 octombrie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 30 noiembrie 1998 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Gabor Kozsokar - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 2.816/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 octombrie 1998, în prezenta reclamantei-intimate Ionescu Marilena şi în lipsa părţilor intimate Regia Autonomă "Regocom" Pitesti şi Regionala de Distribuţie a Gazelor Naturale Pitesti, legal citate. Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul părţii prezente, care susţine ca textul atacat este neconstitutional, deoarece hotărârile judecătoreşti prin care i s-a restituit imobilul naţionalizat sunt legale şi temeinice. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei, motivat de faptul ca legiuitorul a rezervat numai procurorului general dreptul de a ataca prin recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiţie hotărârile judecătoreşti irevocabile, pentru considerentele expres prevăzute în art. 330 din Codul de procedură civilă, astfel ca dispoziţia art. 330^4 teza a doua din acelaşi cod, care substituie procurorului general orice altă persoană fizica sau juridică, este neconstitutionala. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 19 iunie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 2.816/1996 aflat pe rolul acestei instanţe. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituţie, o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea, se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac "pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituţionale, întrucât transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin exclusiv Ministerului Public şi se exercită numai prin procurorii constituiţi în parchete". Autorul excepţiei mai susţine ca art. 16 alin.
(1)din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor "în raport cu autorităţile publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autorităţi". Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa arata ca aceasta este nefondata. În temeiul dispoziţiilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este nefondata, invocand în acest sens practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale. Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit.
- c)din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată. Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Aceasta dispoziţie legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea Constituţională a decis ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Aceeaşi soluţie a constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunţată în mod constant în practica jurisdicţională a Curţii. Ulterior, fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens, respingând excepţia. Astfel sunt deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie. Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate. Aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorităţii legiuitoare, opţiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconstitutionala, atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei. Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
- c)şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 2.816/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ----------