DECIZIE Nr. XIII din 21 noiembrie 2005

DECIZIE Nr. XIII din 21 noiembrie 2005 privind aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală - Dosar nr. 23/2005 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 8 februarie 2006 Sub preşedinţia doamnei Lidia Bărbulescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constituită în Secţii Unite, conformându-se dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la modul de soluţionare a plângerii adresate direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 din Codul de procedură penală, la procurorul ierarhic superior. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea cerinţelor legii, fiind prezenţi 95 de judecători din totalul de 110 judecători aflaţi în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că plângerea făcută conform art. 278^1 din Codul de procedură penală împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror este inadmisibilă, dacă instanţa a fost sesizată direct de persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, fără să fi formulat, în prealabil, plângere la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 din acelaşi cod. SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: În legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se în mod diferit cu privire la modul de soluţionare a plângerii adresate direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 din acelaşi cod, la procurorul ierarhic superior. Astfel, unele instanţe au dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la parchet pentru rezolvarea plângerii de către procurorul ierarhic superior, iar alte instanţe au respins plângerea ca inadmisibilă. Aceste din urmă instanţe au procedat corect. Potrivit art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, persoana vătămată şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 din acelaşi cod, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a acesteia, potrivit art. 277 şi 278 din Codul de procedură penală. Din prevederile art. 278^1 alin.

(1)din Codul de procedură penală rezultă că plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, poate fi făcută şi deci este admisibilă numai după respingerea plângerii formulate, conform art. 275-278 din acelaşi cod, împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului. Introducerea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanţei sau a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie, aşadar, o condiţie prealabilă prevăzută de lege, obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate în art. 278^1 din Codul de procedură penală. Totodată rezolvarea plângerii formulate în temeiul art. 275-278 din Codul de procedură penală de către prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, de către procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 din acelaşi cod, constituie o procedură obligatorie, care trebuie parcursă de persoana vătămată şi de orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate înainte de a formula plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Cum dispoziţiile relative la sesizarea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, fără ca acestea să fie atacate în prealabil, în temeiul dispoziţiilor art. 278 din acelaşi cod, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă, în acest caz fiind încălcate dispoziţiile relative la sesizarea instanţei. În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a se decide în sensul concluziei menţionate. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECID: Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, stabilesc: Plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 din Codul de procedură penală, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă. Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2005. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, LIDIA BĂRBULESCU Magistrat-asistent şef, Victoria Maftei --------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.