DECIZIE nr. 664 din 5 iulie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 27 august 2007 Ion Predescu - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Tudorel Toader - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi ale art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dinu Cătălin Laurenţiu în Dosarul nr. 98/P/2006 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 7 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 98/P/2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi ale art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dinu Cătălin Laurenţiu în cadrul judecării recursului declarat de autorul excepţiei împotriva deciziei penale privind soluţionarea contestaţiei la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, deoarece reglementarea privind posibilitatea instanţelor de a înlocui avocatul ales prin măsuri judiciare lipseşte de conţinut "dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-şi alege singură avocatul." În cauză, prin Încheierea din 20 noiembrie 2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a dispus sancţionarea avocatului ales al autorului excepţiei pe considerentul că, deşi era bolnav, n-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat. Se mai susţine că, sub imperiul acestor reglementări, substituirea avocatului ales cu un altul desemnat de acesta, fără acordul inculpatului, face ca unul dintre elementele definitorii ale contractului de asistenţă judiciară, şi anume caracterul intuitu personae să dispară, iar dreptul la apărare al inculpatului să fie golit de conţinut. Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile criticate se impun pentru a nu tergiversa judecarea cauzei şi a nu se ajunge la exercitarea cu rea-credinţă de către părţi a drepturilor procesuale conferite de lege. Totodată, cauzele penale trebuie soluţionate cu celeritate. În conformitate cu prevederile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale privind dreptul la apărare, ci le garantează, tocmai pentru asigurarea celerităţii procesului penal. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, se arată că, potrivit art. 126 alin.
(2)din Constituţie, legiuitorul stabileşte procedura de judecată. Dispoziţiile legale criticate nu reprezintă un obstacol, ci asigură inculpatului un apărător din oficiu atunci când acesta nu are posibilitatea să beneficieze de serviciile unui avocat ales. În ceea ce priveşte sancţionarea pentru lipsa nejustificată a apărătorului fără a i se asigura substituirea, aceasta nu constituie o încălcare a art. 24 din Constituţie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 171 "Asistenţa învinuitului sau a inculpatului" [...] alin. 4: "Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu." - Art. 198 "Abateri judiciare" [...] alin.
(3): "Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în condiţiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 la 5000 lei." Autorul excepţiei susţine că prin aceste dispoziţii legale se încalcă art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: În cazul dedus analizei sale, Curtea observă că cele două texte legale criticate stabilesc situaţii diferite. Primul se referă la asistenţa juridică a învinuitului sau a inculpatului când aceasta este obligatorie şi prevede obligaţia instanţei de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Celălalt text de lege reglementează abaterile judiciare şi prevede sancţionarea apărătorului ales sau desemnat din oficiu în cazul lipsei nejustificate a acestuia, fără a asigura substituirea ori înlocuirea, sau al refuzului acestuia de a asigura apărarea. Ambele texte de lege asigură, însă, învinuitului sau inculpatului, când asistenţa juridică este obligatorie, ca aceasta să se realizeze de către un apărător ales sau desemnat din oficiu. De asemenea, fie că asistenţa juridică se realizează de un apărător ales, fie de către un apărător desemnat din oficiu, învinuitul sau inculpatul beneficiază, în egală măsură, de toate mijloacele de apărare prevăzute de lege. Este îndeplinită, astfel, dispoziţia constituţională referitoare la garantarea dreptului la apărare. Totodată, este respectată prevederea art. 24 alin.
(2)din Constituţie referitoare la dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. În legătură cu susţinerile autorului excepţiei referitoare la "posibilitatea instanţelor, în baza textului legal, de a înlocui avocatul ales prin măsuri judiciare" sau la "substituirea avocatului ales cu un altul desemnat de acesta", Curtea constată că acestea constituie aspecte legate de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa instanţelor de judecată. În consecinţă, Curtea reţine că invocarea încălcării dreptului la apărare în situaţiile analizate este lipsită de temei. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra prevederilor criticate din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 80 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 4. Totodată, prin Decizia nr. 332 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională a constatat că şi acestea sunt constituţionale, neîngrădind cu nimic dreptul constituţional la apărare. Textul în cauză sancţionează comportamentul abuziv al apărătorului ales şi nu vatămă în niciun mod persoana care beneficiază de asistenţa sa judiciară. Întrucât faţă de excepţiile de neconstituţionalitate soluţionate prin deciziile amintite nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa în materie a Curţii, rezultă că atât soluţia, cât şi considerentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în prezenta cauză. Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 4 şi art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dinu Cătălin Laurenţiu în Dosarul nr. 98/P/2006 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2007. PREŞEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta --------