DECIZIE nr. 386 din 7 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 681 din 29 iulie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stanoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconsti-tutionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Nagy Jozsef în Dosarul nr. 766/2005 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul 766/2005, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de condamnatul Nagy Jozsef, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionată. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate aduc atingere dreptului constituţional referitor la garantarea dreptului la viaţa şi la integritate psihică, deoarece în perioada de detenţie a fost folosit la munca, iar mai apoi s-a imbolnavit. În realitate aceasta critica vizează aplicarea prevederilor contestate de către instanţa de judecată, autorul excepţiei fiind nemulţumit de împrejurarea ca aceasta nu a ţinut cont de starea de sănătate a condamnatului şi de alte aspecte personale, cum ar fi acela ca are patru copii. Mai susţine ca dispoziţiile art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal aduc atingere şi prevederilor art. 124 alin.
(2)din Constituţie, fără a arata însă în ce consta aceasta contrarietate. Judecătoria Miercurea-Ciuc opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece motivele invocate se încadrează în cadrul general de contestaţie sau de cerere de liberare condiţionată. Faptul ca autorul excepţiei face referire la Curtea Constituţională ca la o instanţa superioară ce îi poate rezolva problemele denota necunoaşterea, din partea acestuia, a dispoziţiilor care reglementează competenţa instanţei de contencios constituţional. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul României apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece liberarea condiţionată este un mijloc de individualizare a executării pedepsei închisorii în faza executării acesteia. Ea nu constituie un drept, ci doar o vocaţie a condamnatului, după cum nu constituie o obligaţie, ci doar o facultate pentru instanţa. Liberarea condiţionată poate fi acordată numai de către instanţa de judecată, la propunerea comisiei de liberare sau la cererea condamnatului, după ce a verificat dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea acesteia. Este de precizat ca şi atunci când se constata îndeplinirea cerinţelor legale pentru acordarea liberării condiţionate instanţa nu este obligată sa dispună această măsură, ea fiind o facultate a instanţei bazată pe convingerea ca reeducarea condamnatului se poate obţine fără executarea restului de pedeapsa în penitenciar. Pentru aceste motive, Guvernul apreciază ca prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la viaţa şi la integritate fizica şi psihică a condamnatului şi respecta pe deplin principiul constituţional potrivit căruia justiţia este unica, impartiala şi egala pentru toţi. De asemenea, motivele invocate în susţinerea excepţiei se încadrează ca motive generale ale cererii de liberare condiţionată, autorul făcând referire la Curtea Constituţională ca o instanţa superioară care îi poate rezolva aceasta cerere. Sub acest aspect, potrivit art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, în speta nu poate soluţiona o cerere de liberare condiţionată. Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a calculului fracţiunilor de pedeapsa pentru acordarea liberării condiţionate nu aduce atingere sub nici un aspect prevederilor constituţionale, potrivit cărora dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică sunt garantate. Astfel, condamnatul care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la munca ori nu mai este folosit poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsa prevăzute de lege. De asemenea, dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fiind în deplina concordanta cu prevederile invocate din Legea fundamentală, potrivit cărora justiţia este unica, impartiala şi egala pentru toţi. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal, cu următorul conţinut: - Art. 59 alin. 2: "În calculul fracţiunilor de pedeapsa prevăzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani."; - Art. 60 alin 1: "Condamnatul care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat după executarea fracţiunilor de pedeapsa arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59^1, dacă da dovezi temeinice de disciplina şi de îndreptare." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 22 alin.
(1)referitoare la garantarea dreptului la viaţa şi la integritate fizica şi psihică şi ale art. 124 alin.
(2)privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi cetăţenii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile Codului penal care formează obiectul excepţiei stabilesc condiţiile în care o persoană care executa o pedeapsă privativă de libertate poate fi eliberata condiţionat. Dispoziţiile atacate nu contravin cu nimic normelor constituţionale care garantează dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică la care se referă autorul excepţiei. Dimpotriva, prin aceste dispoziţii se oferă condamnatului posibilitatea de a fi eliberat înainte de executarea integrală a pedepsei, pentru a se reintegra social şi a-şi trai viaţa în acord cu ordinea de drept. De altfel, motivarea excepţiei este informa, iar referirea la dispoziţiile constituţionale nu are în vedere nemultumirea petentului cu privire la conţinutul textelor de lege atacate, ci mai degraba dorinţa sa ca prin aplicarea acestora sa i se aprobe cererea de liberare condiţionată. Or, sub aceste aspecte Curtea nu este competenţa să se pronunţe. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 2 şi art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Nagy Jozsef în Dosarul nr. 766/2005 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ____________