DECIZIE nr. 376 din 4 mai 2006

(5)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 383 D/2006 la Dosarul nr. 351D/2006, care a fost primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 16 februarie 2006 şi 28 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 28.356/299/2005 şi nr. 4.990/2005, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bihor - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan, Vladimir Sevcenco şi Dumitru Năuiu în dosarele menţionate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală privind accesul liber la justiţie. Autorii excepţiei Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan şi Vladimir Sevcenco nu motivează în ce constă încălcarea normei constituţionale invocate. Dumitru Năuiu, care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în cadrul plângerii formulate împotriva Ordonanţei din data de 26 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a infirmat soluţia dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 284/P/2004, arată că prin modul de formulare a actului atacat (în sensul "infirmării" soluţiei anterioare), se creează riscul respingerii plângerii pe care a adresat-o instanţei de judecată, ca inadmisibilă. Se conchide în sensul că, "faţă de această soluţie la care s-a oprit Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea", art. 278^1 din Codul de procedură penală încalcă liberul acces la justiţie. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, "deoarece nu se poate susţine că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în raport de prevederile art. 21 din Constituţia României". În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2)şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278^1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei. Când instanţa consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi şi apoi procurorului. Instanţa, judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:

1. a)respinge plângerea, prin sentinţă, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată; ...
2. b)admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător; ...
3. c)admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător. ... În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primă instanţă, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1. Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit.
4. a)şi
5. b)poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. În situaţia prevăzută în alin. 8 lit.
6. a)persoana în privinţa căreia instanţa, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10. Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată." Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că art. 278^1 din Codul de procedură penală a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la acelaşi text constituţional invocat şi în prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, Curtea Constituţională, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că "Prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se încalcă prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, [...], ci, dimpotrivă, se instituie accesul direct la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror". Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
7. d)şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan şi Vladimir Sevcenco în Dosarul nr. 28.356/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Dumitru Năuiu în Dosarul nr. 4.990/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta ----