DECIZIE Nr. 113 din 8 octombrie 1996

(1)lit. b) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială şi a constatat ca dispoziţiile acestuia sunt abrogate potrivit art. 150 alin.

(1)din Constituţie. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 1 octombrie 1996, în prezenta recurentului, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a aminat pronunţarea pentru data de 8 octombrie 1996. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Decizia nr. 69 din 22 mai 1996, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 60 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 3/1977, invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, şi a constatat ca dispoziţiile acestuia sunt abrogate potrivit art. 150 alin.

(1)din Constituţie. Legea nr. 3/1977, prin art. 60 alin.

(1)lit. b), statuează ca plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari. Excepţia a fost ridicată pe motivul ca, faţă de prevederile art. 43 alin.

(2)din Constituţie, potrivit căruia "cetăţenii au dreptul la pensie" fără a se distinge dacă aceştia au sau nu domiciliul în România, dispoziţia art. 60 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 3/1977 apare ca fiind contrară Constituţiei. Prin Decizia nr. 69 din 22 mai 1996, Curtea a reţinut ca nici un text constituţional nu condiţioneaza dreptul la pensie de faptul ca titularul acestuia domiciliază sau nu în România şi, pe cale de consecinţa, ca prevederile art. 60 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 3/1977 contravin prevederilor art. 43 alin.

(2)din Constituţie, care statuează dreptul cetăţenilor la pensie, ale art. 7, potrivit căruia statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afară frontierelor tarii, ale art. 25 alin.

(2), privind libera circulaţie, fiecărui cetăţean fiindu-i asigurat dreptul de a emigra şi de a reveni în ţara, cît şi ale art. 16 din legea fundamentală, care consacra principiul egalităţii cetăţenilor români în faţa legii. Împotriva deciziei a declarat recurs Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, aratind, în esenta, următoarele: a) Dreptul la libera circulaţie, garantat prin dispoziţiile art. 25 din Constituţie, nu este încălcat prin prevederile art. 60 alin.

(1)lit.

1. b)din Legea nr. 3/1977, "care nu fac decît sa stabilească una dintre condiţiile de exercitare a dreptului." ...
2. b)Prevederile art. 60 din Legea nr. 3/1977 se referă la modalităţile de plată a pensiei, când titularul acesteia se afla în anumite situaţii, fără a aduce atingere dreptului la pensie, care, de altfel, este imprescriptibil. Pe perioada cît titularul pensiei se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 60 din Legea nr. 3/1977 se suspenda plata pensiei, dar, o dată cu încetarea cauzei care a determinat suspendarea, plata pensiei se reia. ...
3. c)Între România şi S.U.A. nu exista încheiat un instrument juridic bilateral în domeniul asigurărilor sociale şi al pensiilor, care să permită achitarea drepturilor de pensie pe teritoriul acestei tari, iar Codul european de securitate socială prevede suspendarea prestaţiilor de asigurări sociale cît timp beneficiarul nu se afla pe teritoriul prestatorului. ...
4. d)Legea în discuţie fiind preconstitutionala, constatarea abrogării acesteia este de competenţa instanţei ordinare. ... CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum şi dispoziţiile art. 60 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 3/1977, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Prin motivele de recurs sunt reiterate argumentele formulate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cu prilejul dezbaterii în fond a excepţiei de neconstituţionalitate, având ca obiect prevederile art. 60 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 3/1977. Recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente: Instanţa de fond, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, a reţinut corect ca este competenţa să constate abrogarea unei legi sau a unei dispoziţii dintr-o lege, atunci când raporturile juridice în litigiu au fost stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei, iar instanţa ordinară nu a constatat ea însăşi abrogarea. Soluţia este intemeiata, întrucît, prin neconstatarea abrogării de către instanţa ordinară a unei legi sau a unei dispoziţii dintr-o lege, stăruie un conflict de constituţionalitate, iar rezolvarea acestuia aparţine în exclusivitate competentei Curţii Constituţionale. În legătură cu temeiurile de fond invocate, este de reţinut ca, potrivit art. 43 alin.

(2)din Constituţia României, cetăţenii au dreptul la pensie. Acest drept nu este condiţionat de faptul ca titularul pensiei domiciliază sau nu în România. Or, prin prevederile art. 60 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 3/1977 s-a stabilit ca plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul are domiciliul stabilit pe teritoriul altei tari. Aceasta prevedere preconstitutionala trebuie considerată ca fiind în contradictie cu prevederile art. 43 alin.

(2)din Constituţie. Întrucît legea fundamentală nu condiţioneaza plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente de criteriul domiciliului titularului acestora, legea specială nu poate păstra sau introduce un asemenea criteriu. Pe de altă parte, obligarea titularului de a-şi păstra domiciliul pe teritoriul statului român, pentru a putea beneficia de plată pensiei şi a celorlalte drepturi aferente, ar insemna îngrădirea dreptului acestuia de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în străinătate, drept consacrat prin dispoziţiile art. 25 alin.

(2)din Constituţie. Inexistenta unui acord de reciprocitate între România şi statul pe teritoriul căruia beneficiarul pensiei şi-a stabilit domiciliul sau reşedinţa nu poate constitui un motiv pentru suspendarea plăţii pensiei şi, astfel, a dreptului la pensie. Printr-un astfel de acord s-ar stabili doar modalitatea de plată a pensiei, nu însuşi dreptul la pensie. Este adevărat ca, în sensul art. 60 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 3/1977, pe timpul cît pensionarul are domiciliul pe teritoriul altei tari, plata pensiei doar se suspenda, dreptul la pensie nefiind anulat. Dar, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin.

(2)din Constituţie, dreptul la pensie presupune plata efectivă a pensiei. Efectivitatea pensiei este însăşi dovada existenţei dreptului la pensie, este forma de realizare a acestui drept. În Codul european de securitate socială s-a prevăzut suspendarea prestaţiilor de asigurări sociale cît timp beneficiarul acestora nu se afla pe teritoriul prestatorului. Potrivit art. 20 din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor trebuie interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. Pe baza dispoziţiilor art. 20 din Constituţie nu s-ar putea însă spune ca prevederile Codului european de securitate socială au pur şi simplu preeminenta faţă de prevederile art. 43 alin.

(2)din Constituţia României, care garantează cetăţenilor dreptul la pensie şi, implicit, la plata acesteia, indiferent de locul unde şi-au stabilit domiciliul. În raport cu circumstanţele legale şi concrete, dispoziţiile art. 20 din Constituţie nu numai că nu interzic, ci chiar reclama prioritatea normelor interne, naţionale, faţă de cele internaţionale, ori de cîte ori normele interne asigura o protecţie mai larga şi mai eficace a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. În acest sens pot fi invocate şi prevederile art. 60 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu va fi interpretată ca limitind sau aducind atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale care puteau fi recunoscute în conformitate cu legile oricărei părţi contractante sau oricărei alte convenţii la care aceasta parte contractantă este parte". Principiul enuntat prin prevederile art. 60 din convenţie este de aplicaţie generală şi în stricta concordanta cu ratio legis a Constituţiei. În susţinerea celor de mai sus, este de remarcat, astfel cum şi instanţa de fond a făcut-o, poziţia Curţii Supreme de Justiţie - Secţia de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 41 din 17 ianuarie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 1.473/1995, a constatat abrogarea art. 60 alin.

(1)lit. b) din Legea nr. 3/1977, în temeiul art. 150 alin.

(1)din Constituţie, întrucît "conţine o evidenta discriminare, privindu-l de drepturi câştigate prin munca şi contribuţie de o viaţa pe cetăţeanul român care doreşte să-şi stabilească domiciliul în alta ţara, şi, în acelaşi timp, aduce atingere drepturilor fundamentale ce se referă la pensia şi la libera circulaţie, fără a exista vreunul din cazurile limitative prevăzute în art. 49 din Constituţie, în care exerciţiul unor drepturi poate fi restrîns". Faţa de considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi ale art. 1, ale art. 3, ale art. 13 alin.

(1)lit. A. c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 69 din 22 mai

1. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 8 octombrie
2. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Valer-Vasile Bica ---------------------