DECIZIE nr. 8 din 8 ianuarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin.
(2)teza ultimă din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 48 din 27 ianuarie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin.
(2)teza ultimă din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Adventech Mureş" - S.R.L. în Dosarul nr. 247/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş - Secţia falimente. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 9 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 247/1.371/2006, Tribunalul Comercial Mureş - Secţia falimente a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin.
(2)teza ultimă din Legea nr. 85/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Adventech Mureş" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea deschiderii procedurii insolvenţei privind pe autorul excepţiei. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 33 alin.
(2)teza ultimă din Legea nr. 85/2006 contravin prevederilor art. 16 alin.
(1), art. 21 şi art. 135 alin.
(2)lit. a) din Constituţie, întrucât limitează dreptul debitorului de a solicita reorganizarea judiciară dacă a contestat, în prealabil, starea de insolvenţă, iar contestaţia sa a fost respinsă. Atât timp cât contestaţia stării de insolvenţă este reglementată prin lege drept o cale procedurală de apărare a debitorului împotriva cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei, exercitarea ei nu trebuie să conducă la consecinţe nefavorabile pentru debitorul a cărui stare de insolvenţă este constatată de instanţă. Tribunalul Comercial Mureş - Secţia falimente apreciază că sancţionarea debitorului care contestă starea de insolvenţă cu pierderea dreptului de a mai depune un plan de reorganizare nu corespunde exigenţelor impuse de dispoziţiile constituţionale ce ocrotesc accesul liber la justiţie. Sancţiunea instituită limitează dreptul debitorului de a accede la un proces echitabil şi de a obţine o verificare a situaţiei sale de către o instanţă judecătorească, atunci când a avut convingerea că nu este insolvabil. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin.
(2)teza ultimă din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conţinut: - Art. 33: "
(2)În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară." Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin.
(1)privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 135 alin.
(2)lit. a) referitor la libertatea comerţului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, prin mai multe decizii, constatând netemeinicia criticilor formulate. Astfel, prin Decizia nr. 1.138 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Curtea a reţinut că "garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor. Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, (...) legea pune la dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În consecinţă, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile autorului excepţiei prin invocarea dispoziţiilor art. 16 alin.
(1)şi art. 21 din Constituţie, întrucât interzicerea de a mai solicita reorganizarea judiciară în anumite condiţii corespunde exigenţelor generale ale legii, care a instituit o procedură simplificată care să satisfacă cu celeritate cererile îndreptăţite ale creditorilor. Sunt asigurate, astfel, libera iniţiativă şi concurenţa, potrivit art. 135 alin.
(1)din Legea fundamentală. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin.
(2)teza ultimă din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Adventech Mureş" - S.R.L. în Dosarul nr. 247/1.371/2006 al Tribunalului Comercial Mureş - Secţia falimente. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta -------