DECIZIE nr. 665 din 30 aprilie 2009

(5)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor n r. 2 7 2 D/2009, nr. 273 D/2009, nr. 274 D/2009, n r . 275 D / 2 0 0 9 , n r. 276 D/2009, nr. 277 D/2009, n r. 2 7 8 D/2009, nr. 279 D/2009, nr. 280 D/2009, n r. 2 8 1 D/2009, nr. 282 D/2009, nr. 283 D/2009 şi nr. 507 D/2009 la Dosarul nr. 271 D/2009, care a fost primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, constatând că acestea sunt neconstituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 10 decembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2090.1/30/2008, nr. 809/59/2008, nr. 825/59/2008, nr. 1.080/59/2008, nr. 1.190/115/2008, nr. 904/108/2008, nr. 1.112/59/2008, nr. 1.043/59/2008, nr. 762/115/2008, nr. 785/115/2008, nr. 844/59/2008, nr. 733/59/2008 şi nr. 3.784/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu în cauze civile având ca obiect drepturi băneşti. Prin Încheierea din 13 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 20.739/3/2008 (4.855/2008), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti ale personalului de sistemul justiţiei. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu există o situaţie extraordinară legată de competenţa de soluţionare a cauzelor a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Aceste dispoziţii de lege cuprind norme de procedură referitoare la competenţa de soluţionare a cauzelor în primă instanţă şi în recurs; or, aspectele şi implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti nu îşi pot găsi o soluţie în aceste norme, indiferent dacă acestea sunt legiferate pe calea unei proceduri legislative obişnuite sau de urgenţă. Nici unificarea practicii judiciare nu poate fi realizată prin simpla schimbare a competenţei de soluţionare a cauzelor, ci doar prin mijloace procedurale specifice puse la dispoziţia judecătorului de Codul de procedură civilă, legea de organizare judecătorească şi regulamentul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti. Astfel, art. 329 din Codul de procedură civilă, reglementând instituţia recursului în interesul legii, dă dreptul procurorului general şi colegiilor de conducere ale curţilor de apel să solicite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României. Se mai susţine că textele legale criticate încalcă şi art. 16 alin.

(1)din Legea fundamentală, deoarece stabilesc competenţe speciale, derogatorii de la dreptul comun al muncii pentru judecarea acţiunilor introduse de o singură categorie profesională, cea a personalului din domeniul justiţiei, fără o justificare obiectivă şi serioasă. Totodată, se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 124 alin.

(2)din Constituţie, care consacră posibilitatea oricărei persoane de a beneficia de o justiţie unică, egală şi imparţială. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, având în vedere Decizia nr. 104/2009, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 a devenit inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 104/2009, Curtea Constituţională a admis excepţia având ca obiect prevederile de lege criticate şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, având următorul cuprins: "Art. I. -

(1)Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel.

(2)Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ... Art. II. -

(1)Dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară.

(2)Cauzele prevăzute la alin.

(1)aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. ...

(3)Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la cererile prevăzute la alin.

(1)aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac." ... În susţinerea neconstituţionalităţii textelor de lege criticate se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin.

(1)privind egalitatea în drepturi, ale art. 115 alin.

(4)privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă şi ale art. 124 alin.

(2)privind înfăptuirea justiţiei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele: Prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/

1. Ulterior pronunţării deciziei menţionate, aceste prevederi legale au fost abrogate prin Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie
2. Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare", urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi art. 29 alin.

(1)şi

(6)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în dosarele nr. 2090.1/30/2008, nr. 809/59/2008, nr. 825/59/2008, nr. 1.080/59/2008, nr. 1.190/115/2008, nr. 904/108/2008, nr. 1.112/59/2008, nr. 1.043/59/2008, nr. 762/115/2008, nr. 785/115/2008, nr. 844/59/2008, nr. 733/59/2008 şi nr. 3.784/30/2008 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi în Dosarul nr. 20.739/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta _______