DECIZIE nr. 1.376 din 26 octombrie 2010

DECIZIE nr. 1.376 din 26 octombrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 9 decembrie 2010 Augustin Zegrean - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Cristina Toma - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Unicredit Ţiriac Bank" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 175/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar autorul excepţiei a depus note scrise prin care invocă excepţia lipsei de interes, solicitând respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, învederează faptul că partea Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - C.R.P.C. Bucureşti - Ilfov a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi judecarea în lipsă. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei lipsei de interes. Curtea, deliberând, respinge cererea privind excepţia lipsei de interes. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 21 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 175/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Unicredit Ţiriac Bank" - S.A. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât instanţa de judecată, reprezentând puterea judecătorească, completează şi finalizează acţiunea de constatare a săvârşirii unei contravenţii începută de ANPC, reprezentant al puterii executive, fiind în acelaşi timp competentă să îşi verifice temeinicia şi legalitatea propriei decizii în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii, fapt ce contravine principiului separaţiei puterilor în stat. Arată că instanţa aplică sancţiunea, prin rezoluţie înscrisă pe procesul-verbal, iar nu prin hotărâre, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 255, coroborat cu art. 261 din Codul de procedură civilă. Apreciază că hotărârea instanţei care aplică sancţiunea echivalează cu procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzut în cuprinsul art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, ce poate fi atacat numai cu recurs, fapt ce încalcă dreptul la un proces echitabil şi dispoziţiile internaţionale privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală. Arată că, în opinia Curţii Europene a Drepturilor Omului, fapta contravenţională este considerată, de regulă, o faptă de natură penală, indiferent de calificarea din dreptul intern. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti invocă jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 1.535 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, având următorul cuprins: "

(1)Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, aplică sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.

(2)În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit." ... În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin.

(4)referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, autorul invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 647 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele reţinute în decizia menţionată sunt valabile şi în cauza de faţă. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat prin raportare la prevederile cuprinse în Codul de procedură civilă, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că neconcordanţa dintre legile în vigoare în aceeaşi materie nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a acestora, fapt ce excedează controlului Curţii Constituţionale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Unicredit Ţiriac Bank" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 175/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Toma _______

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.