ORDIN nr. 1.764 din 22 decembrie 2006

(2)din titlul IV "Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice, văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale politici, strategii şi managementul calităţii în sănătate nr. E.N. 8.324/2006, ministrul sănătăţii publice emite următorul ordin: Articolul 1 În înţelesul prezentului ordin, termenii şi noţiunile folosite au următoarele semnificaţii: 1. spital regional de urgenţă cu nivel de competenţă I A - spitalul clinic (universitar) care asigură primirea, investigarea şi tratamentul definitiv tuturor categoriilor de urgenţe critice traumatice, chirurgicale, cardiovasculare, neurologice şi neonatologice, inclusiv în cazul arsurilor. Pe lângă asigurarea asistenţei de urgenţă la nivel regional, acest tip de spital are rolul unui spital clinic judeţean de urgenţă în judeţul în care se află, iar în municipiul Bucureşti un astfel de spital are rolul unui spital municipal de urgenţă. Spitalele din această categorie sunt de regulă spitale primitoare de pacienţi aflaţi în stare critică, în mod excepţional fiind necesar transferul unor pacienţi către o altă unitate sanitară pentru efectuarea tratamentului definitiv; 2. spital regional de urgenţă cu nivel de competenţă I B - spitalul clinic, institutul/centrul sau spitalul clinic de specialitate care asigură primirea, investigarea şi tratamentul definitiv uneia ori mai multor categorii de urgenţe critice, neputând acoperi integral toate categoriile, fiind de regulă necesar transferul unor pacienţi la alte spitale regionale sau nefiind posibilă primirea unor categorii de urgenţe din cauza lipsei de resurse umane ori materiale necesare. Pe lângă asigurarea asistenţei de urgenţă la nivel regional, un astfel de spital clinic, institut sau centru poate îndeplini rolul unui spital clinic judeţean de urgenţă ori al unei secţii clinice de urgenţă, în domeniul său de competenţă, în judeţul în care se află. În municipiul Bucureşti, un astfel de spital clinic, institut sau centru poate avea rolul unui spital municipal de urgenţă sau al unei secţii clinice de urgenţă în domeniul său de competenţă; 3. spital de urgenţă cu nivel de competenţă II A - spitalul judeţean sau municipal care poate asigura primirea, investigarea şi tratamentul definitiv pentru majoritatea cazurilor critice de urgenţă. În cazul acestor spitale este necesar transferul de urgenţă al unor categorii de cazuri spitalelor cu nivel de competenţă superior, de regulă după acordarea asistenţei de urgenţă sau, după caz, în urma investigării adecvate fără întârziere şi a stabilirii, în limita posibilităţilor, a unui diagnostic în regim de urgenţă. Acest transfer este necesar din cauza lipsei unor resurse materiale sau a unor resurse umane cu nivel adecvat de experienţă în îngrijirea definitivă a pacienţilor respectivi; 4. spital de specialitate de urgenţă cu nivel de competenţă II B - spitalul judeţean sau municipal de specialitate care poate asigura primirea, investigarea şi tratamentul definitiv al unor categorii de cazuri critice, altele decât trauma, în funcţie de specialitate. Anumite cazuri din aceste categorii pot necesita transferul de urgenţă la spitale clinice regionale, de regulă după acordarea asistenţei de urgenţă sau, după caz, în urma investigării adecvate fără întârziere şi a stabilirii, în limita posibilităţilor, a unui diagnostic în regim de urgenţă. Acest transfer este necesar din cauza lipsei unor resurse materiale sau a unor resurse umane cu nivel adecvat de experienţă în îngrijirea definitivă a pacienţilor respectivi; 5. spital de urgenţă cu nivel de competenţă III - spitalul de nivel judeţean, municipal sau orăşenesc care poate asigura primirea, investigarea şi tratamentul definitiv unor categorii limitate de cazuri critice de urgenţă. În cazul acestor spitale este necesar transferul majorităţii categoriilor de cazuri critice la spitale regionale de urgenţă cu nivel de competenţă I sau II, de regulă după acordarea asistenţei de urgenţă, cu sau fără investigarea şi stabilirea unui diagnostic în regim de urgenţă. Acest transfer este necesar din cauza lipsei unor resurse materiale sau a unor resurse umane cu nivel adecvat de experienţă în îngrijirea definitivă a pacienţilor respectivi; 6. spital de urgenţă cu nivel de competenţă IV - spitalul de nivel municipal sau orăşenesc care poate asigura asistenţă de urgenţă, stabilizând cazurile critice în vederea transferului. În cazul acestor spitale este obligatoriu transferul cazurilor critice la un spital cu nivel de competenţă superior, de regulă regional sau cel puţin cu nivel de competenţă II; 7. specialitate de bază - specialitatea fără existenţa căreia o anumită unitate sanitară nu poate fi clasificată la un anumit nivel de competenţă. O astfel de specialitate trebuie să fie reprezentată în unitatea sanitară respectivă 24 de ore din 24, 7 zile din 7, pe tot parcursul anului, asigurând asistenţa de urgenţă în domeniul respectiv, în cel mai scurt timp posibil, având la dispoziţie toate resursele umane şi materiale necesare tratamentului unui pacient în conformitate cu nivelul de competenţă al instituţiei în care funcţionează. Prin aceasta se asigură tratamentul definitiv sau cel puţin investigaţiile şi tratamentul de urgenţă până la transferul pacientului la o altă unitate sanitară de nivel de competenţă superior. 8. specialitate de sprijin - specialitatea fără existenţa căreia o anumită unitate sanitară nu poate fi clasificată la un anumit nivel de competenţă, astfel de specialitate trebuie să fie reprezentată în unitatea sanitară respectivă cel puţin printr-un sistem de gardă la domiciliu 24 de ore din 24, 7 zile din 7, asigurând asistenţa de urgenţă în domeniul respectiv în cel mai scurt timp posibil, nedepăşind 30 de minute de la chemare, având la dispoziţie toate resursele umane şi materiale necesare tratamentului unui pacient în conformitate cu nivelul instituţiei în care funcţionează, asigurând astfel tratamentul definitiv sau cel puţin investigaţiile şi tratamentul de urgenţă până la transferul pacientului la o altă unitate sanitară cu nivel de competenţă superior; 9. specialitate consultativă - specialitatea care nu trebuie în mod obligatoriu să fie reprezentată în structura de gardă a unităţii respective în vederea clasificării la un anumit nivel de competenţă, dar care trebuie să fie abordabil, la nevoie, de către specialităţile aflate de gardă. Reprezentanţii specialităţilor consultative vor asigura consultaţiile în timpul programului normal de lucru sau, dacă situaţia impune, vor asigura consultanţă telefonic, prin sistem telemedical, sau consultaţii fizice, după caz; 10. centru regional - centrul universitar de învăţământ medical unde funcţionează un spital de urgenţă regional cu nivel de competenţă I A şi/sau unităţi sanitare regionale de urgenţă cu nivel de competenţă I B; 11. spital local - în înţelesul prezentului ordin, această noţiune cuprinde spitalul municipal şi orăşenesc. Articolul 2 Din punctul de vedere al acordării asistenţei medicale de urgenţă şi al îngrijirii pacientului aflat în stare critică, unităţile sanitare publice cu paturi care asigură asistenţă medicală de urgenţă populaţiei sunt clasificate după cum urmează: 1. spital regional de urgenţă cu nivel de competenţă I A; 2. spital regional de urgenţă cu nivel de competenţă I B; 3. spital de urgenţă cu nivel de competenţă II A; 4. spital de specialitate de urgenţă cu nivel de competenţă II B; 5. spital de urgenţă cu nivel de competenţă III; 6. spital de urgenţă cu nivel de competenţă IV. Articolul 3 Criteriile care stau la baza clasificării unităţilor sanitare menţionate la art. 2 sunt următoarele: 1. resursele umane disponibile în general la nivelul spitalului; 2. resursele umane disponibile în permanenţă în spital; 3. resursele umane disponibile în permanenţă prin chemare de la domiciliu în cel mult 30 de minute; 4. resursele tehnologice şi materiale aflate în dotarea spitalului; 5. accesibilitatea la resursele tehnologice şi materiale aflate în dotarea spitalului 24 de ore din 24, 7 zile din 7; 6. structura organizatorică a unităţii sanitare respective şi prezenţa sau absenţa unor secţii de specialitate ori a unor domenii de specialitate accesibile permanent sau, după caz, la un interval scurt de la chemare; 7. capacitatea de primire şi îngrijire a diferitelor categorii de cazuri critice: (

1. i)traumă; (îi) arşi; (iii) cardiologie, chirurgie cardiovasculară şi chirurgie vasculară periferică; (
2. iv)neurologie/neurochirurgie; (
3. v)ginecologie-obstetrică; (
4. vi)neonatologie; (vii) toxicologie; (viii) alte cazuri care necesită terapie intensivă complexă şi intervenţie de urgenţă. Articolul 4 Specialităţile necesare într-o anumită categorie de spitale sunt împărţite în următoarele 3 grupe, care diferă de la o categorie de spital la alta: 1. specialităţi de bază; 2. specialităţi de sprijin; 3. specialităţi consultative. Articolul 5 În vederea asigurării integrale a asistenţei medicale de urgenţă şi pentru a obţine clasificarea respectivă, spitalele regionale de urgenţă cu nivel de competenţă I A vor colabora şi cu alte unităţi sanitare cu nivel de competenţă I B aflate în aceeaşi localitate. Articolul 6 Conducerile unităţilor sanitare cu nivel de competenţă I B au obligaţia să asigure toate cerinţele necesare rezolvării cazurilor de urgenţă aflate în unităţile de primiri urgenţe, în program continuu, fără condiţionare financiară sau de altă natură, inclusiv internarea după specificul acestora. Articolul 7 Unităţile sanitare locale, judeţene şi regionale de urgenţă vor asigura pacienţilor aflaţi în stare critică, fie în urma unui traumatism, fie în urma unei îmbolnăviri acute, o egalitate de şanse din punctul de vedere al investigării, stabilirii diagnosticului şi efectuării tratamentului definitiv, aplicând protocoale şi conduite bazate pe dovezi ştiinţifice acceptate la nivel naţional sau internaţional. În vederea realizării acestui deziderat, vor fi aplicate următoarele măsuri: 1. orice pacient cu infarct miocardic acut are dreptul la un tratament definitiv în conformitate cu protocoalele şi liniile directoare aplicate pe plan internaţional. Spitalele care nu pot asigura tratamentul definitiv prin tromboliză sau cateterism/angioplastie de urgenţă au obligaţia de a organiza transferul acestor pacienţi în cel mai scurt timp posibil la un spital cu un nivel de competenţă superior, care deţine capacitatea aplicării tratamentului definitiv. Astfel de pacienţi nu pot fi consideraţi netransportabili, avându-se în vedere consecinţele grave ce pot apărea în lipsa tratamentului definitiv; 2. spitalele de nivel de competenţă IA, IIA, precum şi cele de nivel de competenţă IB şi IIB cu profil de cardiologie au obligaţia de a asigura în permanenţă medicaţia trombolitică la nivelul unităţii de primire a urgenţelor/compartimentului de primire a urgenţelor, precum şi la nivelul secţiilor de cardiologie din unităţile sanitare respective. În acest sens, două sau mai multe unităţi sanitare care funcţionează în aceeaşi clădire se pot asocia în vederea acordării asistenţei medicale de urgenţă pacientului aflat în stare critică. În sensul prezentului ordin, acestea îşi pot completa reciproc competenţa, accesibilitatea la diferite specialităţi şi investigaţii, disponibilităţile de resurse şi posibilităţile în vederea clasificării într-un nivel de competenţă superior, pe baza unui protocol de colaborare; 3. spitalele judeţene clasificate ca spitale de urgenţă de nivel de competenţă III au obligaţia să asigure medicaţia trombolitică la nivelul compartimentului de primire a urgenţelor, precum şi la nivelul secţiei de medicină internă, în lipsa unei secţii de cardiologie; 4. spitalele prevăzute la art. 14 pct. 2 şi 3 au obligaţia să asigure în permanenţă mijloacele de diagnostic necesare identificării precoce a infarctului miocardic acut la nivelul structurilor de primire a urgenţelor, cel puţin EKG 12 derivaţii, teste enzimatice, troponina; 5. unităţile sanitare de nivel de competenţă IA şi IB care deţin angiografe şi personal instruit în cateterism/angioplastie au obligaţia să asigure gardă permanentă la spital sau cel puţin la domiciliu, în lipsa unui număr suficient de medici formaţi în domeniu, astfel încât să asigure intervenţia de urgenţă la cazurile de infarct miocardic, cu indicaţii în acest sens. Conducerile acestor unităţi sanitare, în cazul în care nu deţin numărul adecvat de medici necesari unei linii de gardă continuă în spital, au obligaţia să soluţioneze problema în cel mai scurt timp posibil prin angajarea de medici care au pregătirea necesară în domeniul respectiv sau prin instruirea intensivă a unui număr adecvat de medici din rândul personalului medical angajat în secţie; 6. secţiile clinice de chirurgie cardiovasculară vor asigura în permanenţă garda în vederea intervenţiei de urgenţă, dacă se impune; 7. în cazul în care există contraindicaţii ale trombolizei, pacientul va fi transferat în cel mai scurt timp posibil la un spital cu posibilităţi de cardiologie intervenţională; 8. în aplicarea tratamentului trombolitic nu se va depăşi intervalul de timp de 30 de minute de la sosirea pacientului la spital, indiferent de secţia/compartimentul în care se află pacientul la momentul respectiv; 9. în cazul aplicării măsurilor terapeutice intervenţionale, timpul de la prezentarea pacientului şi până la începerea intervenţiei nu va depăşi 75 de minute sau în conformitate cu ghidurile şi protocoalele din domeniu, dacă acestea se modifică; 10. la nivelul fiecărui spital, medicii cardiologi şi cei de urgenţă vor stabili conduitele şi modalităţile prin care se vor aplica prevederile prezentului ordin, intervalele putând fi modificate doar în cazul în care conduitele recomandate pe plan internaţional se modifică; 11. pacienţii care au suferit un accident vascular cerebral sau cu suspiciunea de a fi suferit un accident vascular cerebral vor fi evaluaţi inclusiv prin explorare computer tomografică, chiar dacă pentru efectuarea acestei investigaţii este necesar transferul acestora la alte centre sau spitale, mai ales în cazul în care nu există un diagnostic cert al afecţiunii, sau dacă se consideră că pacientul poate beneficia de intervenţie neurochirurgicală. Astfel de cazuri se transferă cu acordul spitalului sau al secţiei clinice regionale ori judeţene de nivel de competenţă II în urma prezentării telefonic a cazului şi a unui eventual consult telemedical de către un neurolog sau neurochirurg din centrul regional; 12. îngrijirea pacienţilor traumatizaţi aflaţi în stare critică sau a celor politraumatizaţi trebuie să fie asigurată de spitalele clinice regionale de nivel de competenţă IA într-un mod integrat, într-un spital care deţine specialităţile, facilităţile şi posibilităţile de investigaţii şi tratament într-un singur loc, fără a fi necesară mutarea pacientului la alte secţii clinice sau spitale pentru consult, stabilizare, investigaţii ori tratament; 13. un spital care deţine specialităţile, resursele umane, materiale, precum şi experienţa necesare pentru a deveni un spital clinic regional de nivel de competenţă IA nu poate fi clasificat ca atare dacă funcţionează într-un sistem pavilionar, fiind necesar transferul pacienţilor aflaţi în stare critică între componentele spitalului în vederea obţinerii unor consulturi, investigaţii sau în vederea aplicării tratamentului definitiv de urgenţă şi ducând la întârzieri ce pun viaţa pacientului aflat în stare critică în pericol; 14. spitalele pavilionare de urgenţă vor asigura primirea pacienţilor traumatizaţi aflaţi în stare critică, investigarea şi tratamentul definitiv al acestora într-un punct unic, acolo unde funcţionează o unitate de primire a urgenţelor. Unitatea de primire a urgenţelor va fi localizată în cadrul spitalului astfel încât să asigure accesul cel mai rapid la computer tomograf şi la o sală de operaţii dotată în conformitate cu necesarul specialităţilor chirurgicale, inclusiv neurochirurgia; 15. spitalele clinice (universitare) cu caracter regional, care funcţionează actualmente în sistem pavilionar, respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Spiridon" Iaşi împreună cu restul spitalelor şi al secţiilor clinice cu caracter de urgenţă din municipiile Cluj şi Iaşi, precum şi spitalele cu structuri similare din alte centre universitare au obligaţia să asigure în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, până la finalizarea unor noi construcţii adecvate, un mod de abordare integrat a pacientului aflat în stare critică, în mod special a celui traumatizat sau politraumatizat, evitând transferul acestuia între diferite componente pavilionare aflate la distanţă, în vederea asigurării asistenţei de urgenţă, a investigaţiilor şi a tratamentului definitiv de urgenţă. Astfel de spitale vor asigura cel puţin o sală de operaţii comună pentru intervenţie de urgenţă în echipă, iar medicii aflaţi de gardă în diferite pavilioane vor asigura, la chemare, consultul la unitatea de primire a urgenţelor şi, după caz, intervenţia în echipă, fără întârziere, în sala de operaţii comună; 16. în cazul pacienţilor traumatizaţi aflaţi în stare critică sau al celor politraumatizaţi, spitalele care funcţionează în sistem pavilionar vor organiza gărzile în secţiile pavilionare implicate în tratamentul acestora astfel încât medicul şef de gardă sau un medic specialist din cadrul echipei de gardă să poată părăsi secţia în vederea consultării sau efectuării unor intervenţii de urgenţă în punctul unic stabilit pentru primirea, investigarea şi tratamentul de urgenţă. Acest lucru se va realiza prin dublarea medicului de gardă cu un medic rezident sau prin crearea unei linii separate de gardă la spitalul sau pavilionul unde este stabilit punctul de primire şi investigare şi unde se află sala de operaţii comună; 17. în cadrul unităţilor de primire a urgenţelor (UPU) şi al compartimentelor de primire a urgenţelor (CPU), pacienţii aduşi în stare critică vor fi asistaţi în cel mult un minut de la sosirea acestora de către un medic de gardă din cadrul UPU sau CPU. Medicul şef de gardă are obligaţia să coordoneze evaluarea, stabilizarea, investigarea şi colaborarea dintre diferite specialităţi până la stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice definitive. Conducerea unităţii sanitare are obligaţia de a asigura numărul adecvat de personal de specialitate care să permită aplicarea acestei prevederi; 18. medicii de gardă din diferite secţii au obligaţia să se prezinte la UPU/CPU în cel mult 10 minute de la chemarea acestora de către personalul UPU sau al CPU care, după caz, poate să cheme medici specialişti înaintea sosirii pacientului, pe baza informaţiilor obţinute de la echipele din teren. Excepţia poate fi doar în cazul în care medicul chemat este implicat în acordarea asistenţei de urgenţă unui pacient aflat în stare critică de pe secţie, situaţie în care medicul din cadrul unităţii sau compartimentului de primire a urgenţelor îl va informa periodic de progresul cazului din unitatea sau compartimentul respectiv în vederea luării unei decizii asupra necesităţii intervenţiei chirurgicale sau neurochirurgicale de urgenţă; 19. personalul medical din cadrul unităţilor sanitare regionale va planifica concediile de odihnă şi zilele libere astfel încât să rămână în permanenţă persoane care pot asigura liniile de gardă pe spital sau garda la domiciliu, după caz. Articolul 8

(1)Conducerile spitalelor de urgenţă de nivel de competenţă IA şi IIA vor asigura, din veniturile proprii ale unităţilor respective sau din fonduri alocate din programe, în cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, un sistem de chemare operativ care să permită chemarea medicilor de gardă din spital în timp util, spre exemplu printr-un sistem de paging intern sau printr-un sistem de adresare publică la nivelul spitalului. Medicii din unităţile sanitare respective au obligaţia să implementeze soluţiile identificate de conducerea spitalului în acest sens fără excepţie. ...

(2)Pentru toate solicitările de la domiciliu, în vederea asigurării asistenţei medicale de urgenţă, unitatea sanitară solicitantă are obligaţia de a stabili modalităţile de decontare a cheltuielilor de deplasare sau posibilităţi de asigurare a deplasării. ... Articolul 9 Clasificarea unităţilor sanitare prevăzute în prezentul ordin dintr-un judeţ se va face, în baza prevederilor acestuia, de către autorităţile de sănătate publică şi se propune spre aprobare ministerului sănătăţii publice. Autorităţile de sănătate publică au obligaţia să monitorizeze periodic, cel puţin semestrial, inclusiv prin controale inopinate, respectarea prevederilor prezentului ordin în vederea includerii într-o anumită categorie. Articolul 10 Desemnarea spitalelor clinice regionale de urgenţă se face prin ordin al ministrului sănătăţii publice, luându-se în considerare criteriile de clasificare din prezentul ordin, precum şi alte date, dar fără a se limita la: numărul cazurilor critice din regiunea respectivă, expunerea personalului la diferite tipuri de cazuri critice în vederea păstrării unui nivel adecvat de experienţă. Articolul 11 Clasificarea unei unităţi sanitare la un nivel de competenţă superior nivelului real al unităţii atrage aplicarea unor măsuri administrative persoanei sau persoanelor responsabile pentru această clasificare, care poate ajunge până la desfacerea contractului de muncă. În cazul în care viaţa unui pacient este pusă în pericol ca rezultat al clasificării eronate, persoana sau persoanele responsabile pentru această clasificare răspund administrativ, civil şi/sau penal, după caz. Articolul 12 Schimbarea gradului de clasificare al unei unităţi sanitare de nivel de competenţă II, III sau IV se face pe baza unei cereri adresate autorităţii de sănătate publică din judeţul în care funcţionează unitatea respectivă. Modificarea se face cu avizul autorităţii de sănătate publică din judeţul respectiv şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice. Articolul 13 Autorităţile de sănătate publică din judeţele în care funcţionează unităţi sanitare regionale au obligaţia de a efectua controale periodice, cel puţin o dată la 3 luni, privind respectarea prevederilor prezentului ordin. Rezultatele fiecărui control vor fi în mod obligatoriu raportate Ministerului Sănătăţii Publice, în maximum o lună după efectuarea acestuia. Concomitent, rezultatele acestui control, precum şi măsurile propuse, inclusiv termenele de rezolvare, vor fi aduse la cunoştinţă unităţii respective. Articolul 14 Conducerile unităţilor sanitare regionale vor raporta orice modificare care afectează funcţionarea unităţii ca unitate regională, în mod temporar sau permanent, autorităţii de sănătate publică din judeţul respectiv, care are obligaţia să raporteze situaţia Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi autorităţilor de sănătate publică din judeţele arondate unităţii regionale respective. În cazurile în care anumite aparate sau echipamente nu funcţionează ori în cazurile în care lipsesc anumite materiale sau medicamente dintr-o unitate regională, care pot afecta funcţionalitatea acesteia ca unitate regională pentru anumite categorii de cazuri, conducerea unităţii are obligaţia să informeze telefonic imediat şi în scris în următoarele 24 de ore unităţile menţionate mai jos:

1. autoritatea de sănătate publică şi spitalele din întreaga regiune;
2. structurile de salvare şi transport aerian care operează în regiune;
3. serviciile de urgenţă prespitaliceşti din judeţul respectiv. Conducerea unităţii are obligaţia să remedieze problemele în cel mai scurt timp posibil şi să informeze telefonic imediat ce problema a fost remediată, precum şi în scris în următoarele 24 de ore structurile menţionate la pct. 1-
4. Organizarea unui sistem optim de notificare în aceste cazuri se face sub coordonarea autorităţii de sănătate publică din judeţul unde există unitatea regională, cu suportul autorităţilor de sănătate publică din judeţele arondate. Articolul 15 În următoarele centre universitare funcţionează unităţi sanitare regionale de urgenţă, acestea urmând a fi clasificate în conformitate cu prevederile prezentului ordin:
5. Centrul universitar Bucureşti, prin spitalele de urgenţă de adulţi şi de copii şi spitalele, institutele şi centrele medicale cu nivel de competenţă IB;
6. Centrul universitar Cluj-Napoca, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca şi Institutul Inimii "Prof. N. Stăncioiu" Cluj-Napoca, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul respectiv;
7. Centrul universitar Craiova, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi Centrul de Cardiologie Craiova, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul respectiv;
8. Centrul universitar Constanţa, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul respectiv;
9. Centrul universitar Iaşi, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Spiridon şi Centrul de Cardiologie Iaşi, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul respectiv;
10. Centrul universitar Târgu Mureş, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul respectiv;
11. Centrul universitar Timişoara, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara şi Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul respectiv. Articolul 16 Desemnarea unor spitale şi unităţi sanitare din centrele universitare menţionate la art. 15 ca unităţi sanitare regionale de urgenţă are caracter temporar, în vederea asigurării asistenţei medicale de urgenţă la un nivel cât mai apropiat de cerinţele prezentului ordin corespunzătoare nivelului de competenţă, până la construirea unor spitale noi care să permită funcţionarea optimă a unităţilor sanitare regionale de urgenţă. Articolul 17 Autorităţile de sănătate publică din centrele universitare şi conducerile unităţilor sanitare menţionate la art. 15 au obligaţia să raporteze către Ministerul Sănătăţii Publice, în cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, următoarele date:
12. evaluarea unităţilor respective în baza prevederilor anexelor nr. I, II, III şi IV;
13. structura de personal specializat pe fiecare domeniu dintre cele menţionate în anexele la prezentul ordin;
14. structura liniilor de gardă pentru fiecare specialitate;
15. nivelul de dotare cu aparatură de anestezie şi de terapie intensivă la nivelul unităţii;
16. problemele legate de dotarea cu materiale, instrumente şi medicamente în vederea funcţionării ca unitate regională, însoţite de propunerile de soluţii şi fundamentarea necesarului de resurse financiare anuale destinate acestui scop;
17. modul în care urmează să rezolve problemele organizatorice în vederea respectării prevederilor prezentului ordin;
18. nevoile de personal specializat şi mediu în vederea respectării prevederilor prezentului ordin. Articolul 18 Direcţia generală organizare, resurse umane, dezvoltare profesională şi salarizare centralizează datele comunicate de autorităţile de sănătate publică, publică şi actualizează permanent clasificarea unităţilor sanitare, conform prezentului ordin, pe pagina de internet a Ministerului Sănătăţii Publice. Articolul 19 Criteriile de clasificare a spitalelor regionale de urgenţă, respectiv criteriile minime obligatorii pentru includerea în categoria respectivă, sunt prevăzute în anexa nr. I la prezentul ordin. Articolul 20 Criteriile de clasificare a spitalelor judeţene şi locale de urgenţă, respectiv criteriile minime obligatorii pentru includerea în categoria respectivă, sunt prevăzute în anexa nr. II la prezentul ordin. Articolul 21 Condiţiile obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de unităţile sanitare regionale şi judeţene cu nivel de competenţă I şi II în vederea asigurării asistenţei medicale de urgenţă pacienţilor traumatizaţi aflaţi în stare critică şi celor politraumatizaţi sunt prevăzute în anexele nr. III şi IV la prezentul ordin. Articolul 22 Anexele nr. I-IV fac parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 23 Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, autorităţile de sănătate publică, conducerile spitalelor şi angajaţii acestora vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Articolul 24 Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage aplicarea unor sancţiuni administrative ce pot duce până la desfacerea contractului de muncă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. În cazul în care din cauza neaplicării prevederilor prezentului ordin viaţa unui pacient este pusă în pericol, persoana sau persoanele responsabile răspund administrativ, civil şi/sau penal, după caz. Ministrul sănătăţii publice, Gheorghe Eugen Nicolăescu Bucureşti, 22 decembrie
19. Nr. 1.
20. Anexa I Anexa II Anexa III LISTA DE EVALUARE/AUTOEVALUARE PENTRU SPITALELE REGIONALE DE NIVEL DE COMPETENŢĂ I A DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PRIMIRII ŞI ÎNGRIJIRII PACIENŢILOR TRAUMATIZAŢI ŞI POLITRAUMATIZAŢI Pentru fiecare capitol din listă se va trece la rubrica "evaluarea" nivelul de competenţă asigurat după cum urmează: - NA = Nu se aplică la nivelul respectiv; - 0 = Absent (dar ar trebui să existe); - 1 = Inadecvat (Există însă utilizat în mod greşit sau nu este utilizat); - 2 = Parţial adecvat (există, dar nu tot timpul; există, dar nu este accesibil permanent la nevoie în timp util); - 3 = Adecvat (există şi utilizat corect) Prescurtările de mai jos au următoarea semnificaţie: - UPU = Unitate de Primire a Urgenţelor - BO = Bloc operator - TI = Terapie intensivă - SC = Secţie clinică de profil (chirurgie, neurochirurgie, ortopedie ... etc. după caz) - + = Criteriu obligatoriu pentru obţinerea/păstrarea clasificării - +/- = Criteriu recomandat dar nu obligatoriu pentru obţinerea/păstrarea clasificării Anexa IV LISTA DE EVALUARE/AUTOEVALUARE PENTRU SPITALELE REGIONALE DE NIVEL DE COMPETENŢĂ II A DIN PUNCTUL DE VEDERE AL PRIMIRII ŞI ÎNGRIJIRII PACIENŢILOR TRAUMATIZAŢI ŞI POLITRAUMATIZAŢI Pentru fiecare capitol din listă se va trece la rubrica "evaluare" nivelul de competenţă asigurat după cum urmează: - NA = Nu se aplică la nivelul respectiv; - 0 = Absent (dar ar trebui să existe); - 1 = Inadecvat (Există, însă este utilizat în mod greşit sau nu este utilizat); - 2 = Parţial adecvat (există, dar nu tot timpul; există, dar nu este accesibil permanent la nevoie în timp util); - 3 = Adecvat (există şi este utilizat corect) Prescurtările de mai jos au următoarele semnificaţii: - UPU = Unitate de Primire a Urgenţelor - BO = Bloc operator - TI = Terapie intensivă - SC = Secţie clinică de profil (chirurgie, neurochirurgie, ortopedie ...etc, după caz) - + = Criteriu obligatoriu pentru obţinerea/păstrarea clasificării - +/- = Criteriu recomandat dar nu obligatoriu pentru obţinerea/păstrarea clasificării -------