DECIZIE nr. 152 din 3 iunie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 234 din 8 septembrie 1997 Ioan Muraru - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Teguiani Venera împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie
- Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 20 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data 3 iunie
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 3 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Teguiani Venera. Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1997, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Împotriva Deciziei nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Teguiani Venera, pentru următoarele motive: cauza a fost judecata fără citare, incalcandu-se astfel prevederile art. 85 din Codul de procedură civilă; au fost incalcate dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, deoarece au fost conexate dosare în care excepţiile de constituţionalitate priveau texte legale diferite, fără legătură între ele; Decizia nr. 20/1997 nu este motivată, ci face trimitere la practica Curţii Constituţionale în materie. Potrivit art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul nu este fondat, întrucât Curtea s-a pronunţat prin decizii definitive obligatorii cu privire la aceste dispoziţii legale. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Motivul de recurs, prin care se solicita casarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20/1997, întrucât a fost pronunţată fără citare, deci cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 din Codul de procedură civilă, nu este întemeiat şi urmează a fi respins. Articolul 85 din Codul de procedură civilă prevede că "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel". Legea nr. 47/1992 prevede la art. 24 alin.
(2)ca, atunci când excepţia este vadit nefondata, soluţia se adoptă de completul de judecată, cu unanimitate de voturi, fără citarea părţilor. Rezultă ca dispoziţiile art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992 sunt derogatorii de la dreptul comun, ele invocandu-se în ipoteza ca "legea dispune altfel". Dacă împotriva deciziei astfel pronunţate se exercită calea de atac a recursului, acesta se soluţionează, în toate cazurile, cu citarea părţilor şi a Ministerului Public. Motivul de recurs potrivit căruia conexarea acestui dosar la altele în care au fost invocate excepţii de neconstituţionalitate care nu vizează aceeaşi dispoziţie legală, incalcandu-se astfel art. 164 din Codul de procedură civilă, este, de asemenea, neîntemeiat. Articolul 164 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea conexarii atât la cererea părţilor, cat şi din oficiu, de către instanţa, atunci când exista o strânsă legătură de obiect şi cauza, care să justifice judecarea împreună a unor pricini. În speta, obiectul dosarelor conexate fiind excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii din Codul de procedură civilă, privind recursul în anulare, evident ca între aceste dosare exista o strânsă legătură, iar conexarea lor este justificată. De altfel, recurenta nu invoca nici o particularitate care ar fi justificat o soluţie diferita în ce priveşte excepţia invocată. Şi motivul de recurs privind nemotivarea deciziei de fond, prin trimiterea la decizii anterioare ale Curţii, nu este întemeiat. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituţională într-o cauza şi neconstitutionala în alta cauza cat timp legitimitatea sa constituţională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispoziţiile sau principiile constituţionale, astfel cum dispune art. 2 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecinţa, referirea la decizii anterioare, prin care Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispoziţiilor constituţionale şi legale. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Teguiani Venera împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie
- Definitivă. Pronunţată în şedinţa din 3 iunie
- PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu ---------------