DECIZIE nr. 173 din 15 aprilie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 422 din 11 mai 2004 Nicolae Popa - preşedinte Costică Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Lucian Stângu - judecător Ioan Vida - judecător Dana Titian - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" S.A. în Dosarul nr. 9.440/LM/2003 şi în Dosarul nr. 9.441/LM/2003 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă. La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. prin avocat Ion Dragne, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 39D/2004 şi nr. 40D/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul autorului excepţiei este de acord cu conexarea celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 40D/2004 la Dosarul nr. 39D/2004, care este primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Societăţii Comerciale "Romtelecom" S.A. solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că procedura ordonanţei preşedinţiale contravine dreptului la un proces echitabil, deoarece nu permite părţilor să susţină pe fond excepţiile pe care le consideră utile apărării lor. Posibilitatea pe care o are instanţa de a emite ordonanţa preşedinţială şi fără citarea părţilor presupune o lipsă de egalitate, deoarece aceasta îşi va forma convingerea numai în baza dovezilor depuse de reclamant. În sfârşit, apreciază că şi ordonanţa preşedinţială trebuie să îndeplinească toate condiţiile unei acţiuni civile. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu îngrădeşte posibilitatea părţilor de a susţine pe fond excepţiile procesuale, neexistând nici o piedică pentru partea interesată de a promova o acţiune pe fondul cauzei. Atât originea, cât şi scopul instituţiei ordonanţei preşedinţiale justifică utilitatea şi necesitatea intervenţiei prompte a justiţiei în cazuri grabnice. Măsurile pe care le dispune instanţa în cadrul acestei proceduri au un caracter vremelnic şi sunt supuse recursului. Ordonanţa preşedinţială are un caracter contencios, ceea ce presupune şi posibilitatea de a formula o cerere reconvenţională. În ceea ce priveşte posibilitatea emiterii ordonanţei preşedinţiale fără citarea părţilor, arată că aceasta este o situaţie excepţională care trebuie motivată de instanţă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 17 decembrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 9.440/LM/2003 şi nr. 9.441/LM/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. în dosarele de mai sus, având drept obiect soluţionarea unor litigii de muncă prin care reclamanţii au solicitat suspendarea pe calea ordonanţei preşedinţiale a unor decizii de sancţionare emise de directorul general al Societăţii Comerciale "Romtelecom" - S.A. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 21 alin.
(3)din Constituţie, republicată, care consacră dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Prin interdicţia impusă instanţei de judecată de a nu face aprecieri de fond asupra stării de fapt şi asupra dreptului dedus judecăţii, textul de lege criticat îngrădeşte dreptul părţilor de a-şi susţine poziţia asupra unor probleme de drept şi de fapt, precum şi de a face probatoriile pe care le apreciază ca fiind utile susţinerii pretenţiilor sau apărărilor lor. De asemenea, posibilitatea de a da ordonanţa preşedinţială şi fără citarea părţilor creează riscul unei "vădite defavorizări" a uneia dintre părţi în raport cu cealaltă. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că măsurile pe care le poate dispune instanţa judecătorească pe calea ordonanţei preşedinţiale au caracter "vremelnic" şi, pe cale de consecinţă, acestea nu pot pune în discuţie fondul dreptului dedus judecăţii. Textul legal criticat nu afectează dreptul părţii necitate de a dispune de posibilităţi echivalente şi adecvate pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de drept şi de fapt şi nici nu defavorizează una dintre părţi în raport cu cealaltă. Mai mult, consideră că în lipsa unei asemenea proceduri una dintre părţi ar putea fi defavorizată în raport cu cealaltă prin pierderea dreptului său sau prin împiedicarea unei executări. În sfârşit, prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă nu contravin exigenţei constituţionale a soluţionării cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, reţine că procedura prin care se soluţionează fondul cauzei şi procedura specială a ordonanţei preşedinţiale merg în paralel, cea din urmă soluţionându-se de urgenţă şi cu precădere. Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul României consideră că susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin.
(3)din Constituţie, republicată, este nefondată, deoarece procedura ordonanţei preşedinţiale asigură tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie exercitarea dreptului de a sesiza instanţa, de a beneficia de un proces echitabil şi într-un termen rezonabil, obţinând printr-o procedură rapidă o hotărâre imediat executorie privind luarea măsurilor de conservare sau de apărare a drepturilor şi intereselor recunoscute de lege. În fapt, este vorba de acte de înfăptuire a justiţiei prin măsuri prompte, adecvate, şi nu de nesocotirea vreunei prevederi constituţionale. În virtutea art. 582 din Codul de procedură civilă, partea nemulţumită de cele dispuse prin ordonanţa preşedinţială are la dispoziţie calea de atac a recursului, iar instanţa de recurs poate dispune suspendarea executării. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, una dintre trăsăturile esenţiale ale ordonanţei preşedinţiale este urgenţa, iar, pe de altă parte, această procedură are un caracter contencios. În aceste condiţii, posibilitatea acordată instanţei de a soluţiona ordonanţa şi fără citarea părţilor nu contravine dreptului la un proces echitabil, întrucât instanţa fie va cita ambele părţi, fie nu va cita nici o parte. În opinia Avocatului Poporului, posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătoreşti pronunţate pe calea ordonanţei preşedinţiale constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la un proces echitabil. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în acord cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu implică în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor căi de atac al hotărârilor judecătoreşti, nici, pe cale de consecinţă, posibilitatea exercitării acestor căi de atac de către toate părţile din proces. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului. Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecarea se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare. Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile art. 21 alin.
(3)din Constituţie, republicată, al căror conţinut este următorul: "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că scopul dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă este acela de a institui o procedură specială, prin care instanţa de judecată să poată lua, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Aşa fiind, textul de lege ce face obiectul excepţiei este în deplin acord cu dispoziţiile constituţionale, deoarece hotărârea definitivă şi irevocabilă privind drepturile părţilor se va da în cadrul procesului obişnuit, o dată cu judecarea fondului. Curtea reţine că aceleaşi considerente, ce privesc caracterul vremelnic al măsurilor dispuse prin ordonanţa preşedinţială, urgenţa adoptării unor asemenea măsuri, dar şi încercarea de a stinge litigiul pe baza înţelegerii părţilor reprezintă motive suficiente pentru a justifica posibilitatea soluţionării cererii şi fără citarea părţilor. De altfel, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin.
(2)din Constituţie, republicată, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. Judecătorul "spune dreptul", dar numai în formele şi în condiţiile procedurale instituite de lege. În ceea ce priveşte conformitatea textului legal criticat cu dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că art. 581 din Codul de procedură civilă nu conţine nici o prevedere prin care s-ar aduce atingere dreptului persoanei de a beneficia de o judecată echitabilă, publică şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege. În sfârşit, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, când, în considerarea aceloraşi raţiuni, a fost respinsă excepţia ridicată ca neîntemeiată. Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei amintite, soluţia şi considerentele deciziei de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)şi al art. 21 alin.
(3)din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 alin.
(1)şi al art. 25 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. în Dosarul nr. 9.440/LM/2003 şi în Dosarul nr. 9.441/LM/2003 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2004. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru _________________