DECIZIE nr. 428 din 13 septembrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin.
(5)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 922 din 17 octombrie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin.
(5)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Mioara Popescu şi Caşin Popescu în Dosarul nr. 13.054/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 13.054/2005, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin.
(5)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mioara Popescu şi Caşin Popescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile criticate contravin art. 16 alin.
(1), art. 21 alin.
(1)şi
(2)şi art. 53 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie, având în vedere caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate. Instanţa de judecată consideră că prevederea legală criticată nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin.
(1)din Constituţie. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate care vizează încălcarea art. 53 din Constituţie, apreciază că acestea sunt întemeiate. În argumentarea acestei opinii arată "că nici una din situaţiile expuse limitativ în textul constituţional nu se regăseşte în cazul art. 46 alin.
(5)" şi că "necesitatea asigurării securităţii şi stabilităţii raportului juridic rămâne un principiu de drept, care nu poate conduce la limitarea unor drepturi, câtă vreme nu sunt incidente cazurile enumerate restrictiv de articolul constituţional invocat". Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii în materie. Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, a fost modificată prin titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi apoi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. După republicare, textele de lege au fost renumerotate. Astfel, art. 46 alin.
(5)a devenit art. 45 alin.
(5), având aceeaşi redactare. Aşadar, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 45 alin.
(5)din Legea nr. 10/2001, republicată, care au următorul conţinut: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi." Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin.
(1), art. 21 alin.
(1)şi
(2)şi art. 53 alin.
(1)şi
(2), având următoarea redactare: - Art. 16 alin.
(1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."; - Art. 21 alin.
(1)şi
(2): "
(1)Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; ... - Art. 53: "
(1)Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii". ... Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 46 alin.
(5), prin raportare la textele constituţionale invocate şi în speţa de faţă, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii. Astfel, prin deciziile nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, nr. 480 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 12 februarie 2004, nr. 9 din 20 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2004, şi nr. 91 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004, s-a reţinut că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiţie, dimpotrivă, prin stabilirea lor se asigură un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a unui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele negative asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile. De asemenea, Curtea a reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea unor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea termenelor de prescripţie, la expirarea cărora valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 46 alin.
(5)din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv. Se asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, în vederea garantării stabilităţii şi securităţii acestora. Şi, în sfârşit, Curtea a reţinut că imprescriptibilitatea unor drepturi, consfinţită, în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a putea califica reglementarea respectivă ca fiind neconstituţională. Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin.
(5)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de Mioara Popescu şi Caşin Popescu în Dosarul nr. 13.054/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu -----------