DECIZIE nr. 175 din 28 februarie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 30 martie 2006 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Marinela Mincă - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Caraş în Dosarul nr. 5.268/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei un memoriu prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.268/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Caraş în dosarul menţionat. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 57 din Codul de procedură penală încalcă principiul imparţialităţii justiţiei, întrucât informaţiile la care se referă acesta trebuie să fie puse şi la dispoziţia părţilor, nu numai a instanţei de judecată. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Se arată că informaţiile la care se referă art. 57 din Codul de procedură penală au un caracter secret nu numai în raport cu petiţionarul, ci şi cu celelalte părţi, care, de asemenea, nu au acces la aceste documente, solicitate doar pentru lămurirea instanţei. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului, referindu-se la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 57 din Codul de procedură penală, având următoarea redactare: "Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie cere, pentru lămurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când Curtea Supremă de Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei. În cazul introducerii unei noi cereri de strămutare cu privire la aceeaşi cauză, cererea de informaţii este facultativă." Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 124 alin.
(2), potrivit căruia "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi". Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea reţine că strămutarea constituie o procedură specială de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecată, menită să asigure condiţiile unui proces echitabil, inclusiv sub aspectul judecării cauzei de o instanţă imparţială. Astfel, faptele asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa competentă să judece cererea de strămutare nu ţin de pricina însăşi, ci de asigurarea condiţiilor pe care le implică normele procedurale, respectiv nepărtinirea şi obiectivitatea în soluţionarea cauzei. Întrucât informaţiile obţinute în cadrul acestei proceduri nu privesc soluţionarea în fond a procesului penal, faptul că nu sunt accesibile părţilor nu este de natură să aducă atingere în nici un fel drepturilor procesuale ale acestora şi, cu atât mai puţin, principiului imparţialităţii justiţiei, câtă vreme scopul solicitării acestor informaţii este tocmai acela de a stabili dacă în cauză este asigurată şi această garanţie procedurală. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.
(1)şi
(6)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Caraş în Dosarul nr. 5.268/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2006. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta -------