DECIZIE Nr. 38*) din 27 aprilie 1994 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 36 din 17 februarie 1995 Notă ... *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 11 din 25 ianuarie 1995, publicată în continuare la pag.
- Victor Dan Zlatescu - preşedinte Mihai Constantinescu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Ioan Griga - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, invocată de inculpatii Draghici Dumitru, Heroiu Gheorghe şi Duta Constantin, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3308/1992 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penală. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 martie 1994, în prezenta procurorului şi a părţilor, fiind consemnate în încheierea din acea data când Curtea a aminat pronunţarea la 20 aprilie 1994 şi apoi la 27 aprilie
- CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 101/P/1992 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti, Duta Constantin a fost trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 229 din Codul penal referitoare la înşelăciunea în paguba avutului obştesc, iar Heroiu Gheorghe şi Draghici Dumitru pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. 2 din Codul penal privind abuzul în serviciu contra intereselor obşteşti. În faţa Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penală, la termenul de judecată din 19 mai 1993, inculpatii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248 alin. 2 din Codul penal. În susţinerea excepţiei se arata, în esenta, ca termenul de avut obştesc definit de Codul penal este în contradictie cu dispoziţiile constituţionale privind proprietatea şi, pe cale de consecinţa, abrogat conform art. 150 alin.
(1)din Constituţie. Se mai arata ca excepţia ridicată are în vedere şi noţiunea de funcţionar, care nu mai corespunde actualei ordini de drept, pentru ca organismele la care se referă (organe sau instituţii de stat, ori întreprinderi sau organizaţii economice de stat) nu mai exista, Constituţia reglementind un alt sistem de autorităţi publice. Prin Încheierea din 19 mai 1993, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate vizind art. 248 alin. 2 din Codul penal. Exprimindu-şi opinia, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa a considerat ca excepţia este intemeiata, deoarece conceptele de avut obştesc, economie naţionala şi funcţionar nu-şi mai găsesc locul în ordinea de drept instaurată după Constituţia din 1991. În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, au fost solicitate, potrivit Legii nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul contesta competenţa Curţii Constituţionale, considerind ca este o problemă de interpretare ce revine instanţelor judecătoreşti, iar pe fond susţine ca atât noţiunea de obştesc, folosită în art. 145 din Codul penal, cît şi categoria juridică de avut obştesc, în care se identifica doar bunurile proprietăţii publice, nu contravin dispoziţiilor constituţionale. Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părţilor prezentate în şedinţa publică din 9 martie 1994, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În legătură cu competenţa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta intră în atribuţiile sale chiar dacă dispoziţiile legale invocate a fi neconstituţionale sunt anterioare Constituţiei, întrucît este vorba de raporturi juridice stabilite pe baza lor după intrarea în vigoare a legii fundamentale. Este adevărat ca instanţa judecătorească putea face aplicarea art. 150 alin.
(1)din Constituţie şi să constate ca unele dispoziţii din Codul penal sunt abrogate. Instanţa însă, deşi a opinat pentru neconstituţionalitatea prevederilor art. 248 alin. 2 din Codul penal, nu a constatat abrogarea în dispozitivul încheierii şi, mai mult, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei. Potrivit art. 23 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei. Curtea Constituţională constata ca inculpatul Duta Constantin, care a fost trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în paguba avutului obştesc, prevăzută de art. 229 din Codul penal, a invocat, alături de ceilalţi doi inculpaţi, excepţia de neconstituţionalitate a art. 248 alin. 2 din Codul penal referitor la abuzul în serviciu contra intereselor obşteşti, care nu are legătură cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecata. Pe cale de consecinţa, excepţia invocată de acesta urmează a fi respinsă, în considerarea dispoziţiilor art. 23 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992. În ce priveşte art. 248 din Codul penal, Curtea Constituţională constata ca textul, în alin. 1, reglementează ipoteza procedurii unei "pagube avutului obştesc", iar în alin. 2, ipoteza producerii unei "pagube importante economiei naţionale". Referitor la prima ipoteza, prin Decizia nr. 11 din 8 martie 1994, Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţiile art. 248 din Codul penal referitoare la paguba avutului obştesc sunt parţial abrogate potrivit art. 150 alin.
(1)din Constituţie, urmînd să se aplice numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin.
(4)din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Cu referire la alin. 2 al art. 248 din Codul penal, care reglementează ipoteza producerii, prin infracţiune, a unei pagube economiei naţionale, Curtea Constituţională constata că nu exista o similitudine între notiunile de paguba adusă avutului obştesc şi paguba adusă economiei naţionale. În prima ipoteza este avut în vedere patrimoniul unităţii pagubite, pe când al doilea concept se referă la pagubirea economiei naţionale, ceea ce excede sfera patrimoniului unităţii pagubite. De aceea practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale referitoare la conceptul de paguba adusă avutului obştesc nu este aplicabilă conceptului de pagubire a economiei naţionale. Mai mult, în temeiul art. 134 alin.
(2)lit. b) din Constituţie, potrivit căruia statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, nu poate fi negat dreptul legiuitorului de a institui măsuri de protecţie penală în considerarea acestor interese. Rezultă ca, de principiu, o asemenea protecţie, indiferent ca a fost sau este instituită, nu poate fi neconstitutionala. În ce priveşte noţiunea de funcţionar, se constată că, potrivit art. 72 alin.
(3)lit.
- i)din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică. Rezultă ca, potrivit Constituţiei, reglementarea acestui statut este rezervată nivelului legii. Cu atât mai mult, deci, conceptul general de funcţionar nu este de nivel constituţional. În consecinţa, reglementările referitoare la noţiunea de funcţionar, inclusiv cele legate de infracţiunile săvârşite de persoanele care au aceasta calitate, sunt de nivelul legii. De aceea susţinerile privind neconstituţionalitatea notiunii de funcţionar sunt neintemeiate, deoarece reglementarea acestei notiuni în Codul penal nu numai că nu încalcă o prevedere expresă a Constituţiei, ci, dimpotriva, corespunde, asa cum s-a arătat, conceptiei constituţionale privind reglementarea statutului funcţionarului. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit.
- c)din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3 şi art. 13 alin.
(1)lit. A.c) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de Draghici Dumitru, Heroiu Gheorghe şi Duta Constantin în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3308/1992 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penală. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată astăzi, 27 aprilie 1994. PREŞEDINTE, Victor Dan Zlatescu Magistrat-asistent, Florentina Geangu -----------------