DECIZIE nr. 157 din 3 iunie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 148 din 10 iulie 1997 Ioan Muraru - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Nanul Gabriela împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie
- Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 mai 1997, recurenta fiind reprezentată prin avocatul Aurel Sitaru, şi în lipsa celorlalte părţi cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 3 iunie
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997 s-a respins ca vadit nefondata excepţia invocată de Nanul Gabriela, reţinându-se ca asupra constituţionalităţii art. 330, a art. 330^2 alin. 2, a art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, statuand ca ele sunt constituţionale. Cu privire la dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin aceeaşi decizie, nr. 73/1996, Curtea a constatat ca acestea sunt neconstituţionale. Referitor la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a statuat ca aceste prevederi sunt neconstituţionale, în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/
- Împotriva acestei decizii Nanul Gabriela a declarat recurs, sustinand, în esenta, ca hotărârea completului de fond s-a întemeiat pe o decizie anterioară a Curţii, fără a analiza şi a răspunde care dintre cele trei puteri statale soluţionează cauzele generale de încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950, deoarece art. 21 din Constituţie prevede că puterea judecătorească are competenţa exclusiva de a soluţiona litigiile privind drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale cetăţenilor. Întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, potrivit art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Comisia juridică de numiri, disciplina, imunităţi şi validari a Senatului "constata ca excepţia ridicată este nefondata". Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997 se întemeiază pe deciziile Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996 şi nr. 96 din 24 septembrie 1996, care, potrivit prevederilor art. 145 alin.
(2)din Constituţie şi ale art. 26 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii. Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: Motivul de recurs privind întemeierea soluţiei pe decizii anterioare ale Curţii este nefondat. Adoptarea acestei soluţii se bazează pe prevederile art. 145 alin.
(2)din Constituţie şi ale art. 26 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale prevede că aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi apreciată constituţională într-o cauza şi neconstitutionala în alta, cat timp legitimitatea sa constituţională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispoziţiile sau principiile constituţionale, astfel cum dispune art. 2 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii Curţii, în mod întemeiat, la judecata în fond, excepţia de neconstituţionalitate invocată a fost respinsă ca vadit nefondata. Nici susţinerea facuta în sensul că prin decizia atacată nu se analizează şi nu se stabileşte care dintre cele trei puteri ale statului sunt competente să soluţioneze litigiile privind încălcarea Decretului nr. 92/1950 nu este intemeiata. Se constata ca aceasta problema nu are relevanta în contenciosul constituţional, ea fiind strict de domeniul interpretării şi aplicării legii, care, potrivit practicii constatate a Curţii, este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti. Situaţia de fapt, prezentată de reprezentantul recurentei la şedinţa de dezbateri din 27 mai 1997, în sensul că imobilul în litigiu nu a intrat niciodată în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 92/1950, ci a făcut obiectul unui schimb fortat de proprietăţi pe baza unui act în care consimţământul proprietarului a fost viciat, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Cu privire la acest aspect, competenţa să se pronunţe este instanţa de judecată. Faţa de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Nanul Gabriela împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie
- Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 3 iunie
- PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu --------------------