DECIZIE nr. 101 din 20 ianuarie 2009

(1)şi alin.

(2)din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001", excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în Dosarul nr. 4.704/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.704/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 31^1 alin.

(1)şi art. 31^1 alin.

(2)din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unei hotărâri prin care a fost invalidat un mandat de consilier local. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 31^1 alin.

(1)şi art. 31^1 alin.

(2)din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001", republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, astfel cum au fost introduse prin art. III pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2008 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, care au următorul conţinut: "Art. 31^1. -

(1)Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesaţi la instanţa de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenţi de la şedinţă, de la comunicare.

(2)Instanţa de contencios administrativ se pronunţă în cel mult 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă". ... În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 - "Accesul liber la justiţie" şi ale art. 120 - "Principii de bază" din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile alin.

(1)ale art. 31^1 din Legea nr. 215/2001, prin aceea că reglementează contestaţia drept cale de atac împotriva hotărârilor consiliilor locale de validare sau invalidare a mandatelor de consilier local, sunt neconstituţionale, deoarece, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii art. 9 alin.

(4)din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002, dispoziţii care prevăd că aceleaşi hotărâri nu pot forma obiectul unor acţiuni în justiţie. Referitor la prevederile art. 31^1 alin.

(2)teza finală din legea criticată, se arată că acestea consacră controlul judecătoresc asupra hotărârilor consiliilor locale de validare sau invalidare a mandatelor de consilier, dar împiedică exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în astfel de situaţii, acestea având caracter definitiv şi irevocabil. Or, "pronunţarea unei hotărâri în primă şi ultimă instanţă este contrară Legii fundamentale" şi contravine dreptului la un proces echitabil, "care presupune recunoaşterea dreptului la cel puţin o cale de atac", aşa cum s-a pronunţat în mod constant şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate ale art. 31^1 din Legea nr. 215/2001 nu aduc atingere principiilor stabilite de art. 120 şi art. 21 din Constituţie şi nici dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 31^1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. Caracterul definitiv şi irevocabil al unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în prima instanţă nu este de natură să determine îngrădirea accesului liber la justiţie al persoanei interesate şi nici a dreptului la un proces echitabil, astfel cum pretinde autorul excepţiei. Prin Decizia Plenului nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege. În temeiul art. 126 alin.

(2)din Constituţie, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale. Curtea constată că dispoziţiile art. 31^1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 reglementează procedura de contestare în justiţie a hotărârilor consiliilor locale privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier local, având în cele din urmă, ca finalitate, declararea ca legal constituit a consiliului local, care să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului. Întregul proces de alegere şi de constituire a autorităţilor publice locale este caracterizat prin celeritate. Aceasta este şi raţiunea pentru care, de exemplu, dispoziţiile legale criticate prevăd termene scurte, imperative, de depunere la instanţă a contestaţiei ori de soluţionare a acesteia, exceptarea de la parcurgerea procedurii prealabile sau conferă caracter definitiv şi irevocabil hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă, fără a se putea susţine încălcarea accesului liber la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil. În plus, faţă de invocarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte "recunoaşterea dreptului la cel puţin o cale de atac", Curtea observă că dreptul la două grade de jurisdicţie, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este un drept specific materiei penale, deci cu atât mai puţin unui domeniu special cum este cel electoral. Cât priveşte invocarea art. 120 din Constituţie privind principiile de bază ale administraţiei publice locale, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31^1 alin.

(1)din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, bazându-se doar pe un argument de logică per a contrario faţă de anumite soluţii pronunţate prin decizii ale Curţii Constituţionale. Or, aceasta nu constituie o reală motivare a pretinsei neconstituţionalităţi, care să evidenţieze relaţia de contrarietate dintre textul de lege criticat şi o normă sau un principiu de natură constituţională. Oricum, dispoziţiile de lege atacate, prin instituirea contestaţiei drept cale de atac împotriva hotărârilor consiliilor locale de validare sau invalidare a mandatului de consilier local, reprezintă tocmai concretizarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, şi nu îngrădirea acestora, cum pretinde autorul excepţiei. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31^1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în Dosarul nr. 4.704/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi -------