DECIZIE nr. 237 din 5 iulie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 718 din 12 noiembrie 2001 Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Gabriela Ghita - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Victoria" - S.A. din Floresti în Dosarul nr. 4.595/2000 al Judecătoriei Campina. La apelul nominal au răspuns Ion Iacob, Livia Panescu şi Marita Gheorghe, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura este legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează completul de judecată ca la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea Societăţii Comerciale "Victoria" - S.A. din Floresti, prin care se solicita amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător. Părţile prezente solicita respingerea cererii de amânare a judecării cauzei. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca cererea de amânare a judecării cauzei are ca scop tergiversarea soluţionării cauzei, solicita respingerea acesteia. Curtea, deliberând, respinge cererea privind amânarea judecării cauzei. Ion Iacob, Livia Panescu şi Marita Gheorghe, având cuvântul pe fond, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, apreciind ca dispoziţiile art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992, dispoziţii care au fost introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, sunt în concordanta cu prevederile constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 30 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.595/2000, Judecătoria Campina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Victoria" - S.A. din Floresti într-o cauza având ca obiect un litigiu de muncă. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 123, 124 şi 125, deoarece creează "jurisdicţii în afară cadrului constituţional" prin aceea ca, "în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, judecata în prima instanţa se face, cu celeritate, de un complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari [...] care participa la deliberare şi, astfel, alături de judecători spun dreptul". Judecătoria Campina, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nefiind contrare prevederilor constituţionale invocate. Potrivit prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece "compunerea completului care soluţionează în prima instanţa litigiile de muncă, dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, nu încalcă normele cuprinse în art. 123-125 din Constituţie". Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Se apreciază ca art. 123 şi 124 din Constituţie "nu au legătură cu modul de constituire a completului de judecată", iar art. 125 din Constituţie "lasă legiuitorului prerogativa de a organiza instanţele judecătoreşti, competenţa şi procedura de judecată". Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziţii au fost introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanţa aprobată prin Legea nr. 118/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001). Dispoziţiile art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, au următorul conţinut: "(1^1) Cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă se judeca în prima instanţa, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, dintre care unul reprezintă asociaţiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului. (1^2) Asistenţii judiciari sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani de către ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 46 alin.
(1)lit. a), c), d), e) şi alin.
(2). Asistenţii judiciari depun jurământ în condiţiile art. 48, care se aplică în mod corespunzător. (1^3) Condiţiile şi procedura de propunere a candidaţilor pentru a fi numiţi asistenţi judiciari, de către Consiliul Economic şi Social, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului." Autorul excepţiei, invocand neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale, apreciază ca au fost incalcate următoarele prevederi constituţionale: - Art. 123: "
(1)Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
(2)Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii." ... - Art. 124: "
(1)Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiţi în funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.
(2)Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior." ... - Art. 125: "
(1)Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
(2)Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. ...
(3)Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege." ... Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că modificările şi completările aduse Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, în privinta participării asistentilor judiciari la deliberări, alături de judecători, în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă care se judeca în prima instanţa, reprezintă o opţiune a legiuitorului. Aceasta opţiune nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 125, întrucât, potrivit alin.
(1)al acestui articol, justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin instanţe judecătoreşti "stabilite de lege", cu singura restrictie, cea prevăzută în alin.
(2)al aceluiaşi articol, prin care se interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare. În aceasta lumina stabilirea de către legiuitor a unor complete de judecată cu o compunere specială, într-un domeniu litigios determinat, nu poate fi echivalata cu înfiinţarea unor instanţe excepţionale. Curtea observa ca funcţionarea unor complete speciale, competente într-un anumit domeniu (de muncă, financiar, administrativ, comercial, militar), nu încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 123 şi 124, ci, dimpotriva, creează premisa perfecţionării actului de justiţie, cu respectarea neabatuta a principiilor şi normelor stabilite prin Constituţia României. În legătură cu opinia autorului excepţiei în sensul că participarea asistentilor judiciari la deliberări vine în contradictie cu dispoziţiile constituţionale referitoare la autoritatea judecătorească, Curtea constata ca acest aspect este intim corelat cu competenţa Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare, el nefiind o problemă care să afecteze constituţionalitatea reglementării criticate de autorul excepţiei, atât timp cat Constituţia nu interzice expres înfiinţarea unor complete speciale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Victoria" - S.A. din Floresti în Dosarul nr. 4.595/2000 al Judecătoriei Campina. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2001. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Florentina Geangu ──────────────