← România

CONVENŢIE din 17 noiembrie 1997

CONVENŢIE din 17 noiembrie 1997 între România şi Spania privind competenţa judiciara, recunoasterea şi executarea hotărârilor în materie civila şi comerciala Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 13 ianuarie 1999 România şi Spania, denumite în continuare state contractante, dorind sa stabileasca relatii de cooperare juridica la nivel bilateral, care să le completeze pe cele existente la nivel multilateral, în cadrul Consiliului Europei, considerand ca stabilirea unui sistem concordant de competente pentru jurisdictiile lor în plan international şi a unei proceduri suple de executare a hotărârilor în materie civila şi comerciala este nu numai în folosul cetatenilor lor, ci constituie deopotriva un suport pentru buna desfăşurare a relatiilor lor de colaborare în domeniul economic, au decis sa incheie o convenţie privind competenţa judiciara, recunoasterea şi executarea hotărârilor pronuntate în cauze civile şi comerciale, în care scop au convenit dispozitiile care urmeaza: Capitolul 1 Sfera de aplicare Articolul 1 Materii incluse Prezenta convenţie se aplică în materie civila şi comerciala, independent de natura sau de denumirea organului jurisdictional. Articolul 2 Materii excluse Sunt excluse din sfera de aplicare a acestei conventii:

  1. a)materiile fiscale, vamale şi administrative; ...
  2. b)statutul şi capacitatea persoanelor fizice, regimul matrimonial, succesiunile legale şi testamentare; ...
  3. c)falimentele, lichidarile şi înţelegerile dintre debitor şi creditor; ...
  4. d)asigurarile sociale; ...
  5. e)asigurarile de drept privat; ...
  6. f)navigatia civila; ...
  7. g)arbitrajul. ... Capitolul 2 Competenţa Articolul 3 Competenţa generală Persoanele fizice sau juridice, indiferent de cetatenie sau, respectiv, de naţionalitate, care domiciliaza sau îşi au sediul pe teritoriul unuia dintre statele contractante, vor fi supuse jurisdictiei statului respectiv şi nu vor putea fi chemate sa compara în faţa instanţelor celuilalt stat contractant decat în virtutea regulilor de competenţa enuntate de prezenta convenţie. Persoanele fizice sau juridice care nu au cetatenia sau, respectiv, naţionalitatea statului contractant pe teritoriul caruia îşi au domiciliul sau, respectiv, sediul vor fi supuse regulilor de competenţa aplicabile naţionalilor acelui stat contractant. Articolul 4 Competente exclusive Sunt exclusiv competente, fără a se lua în considerare domiciliul sau sediul: 1. în materie de drepturi reale imobiliare şi de contracte de închiriere a bunurilor imobile, instantele statului contractant pe teritoriul caruia se afla imobilul. Cu toate acestea, în materie de contracte de închiriere de bunuri imobile destinate folosinţei personale, incheiate pentru o perioadă de cel mult 6 luni consecutive, sunt deopotriva competente instantele statului contractant unde îşi are domiciliul pârâtul, ori de cate ori locatorul şi locatarul sunt persoane fizice şi nici una dintre părţile în litigiu nu domiciliaza în statul contractant în care se afla imobilul; 2. în materie de validitate, nulitate sau dizolvare de persoane juridice care îşi au sediul pe teritoriul unuia dintre statele contractante sau de decizii ale organelor de conducere ale acestora, instantele statului contractant respectiv; 3. în materie de validitate a înregistrărilor în registrele publice, instantele statului contractant unde se ţin aceste registre; 4. în materie de înregistrare sau de validitate a brevetelor, marcilor, desenelor sau modelelor şi a altor drepturi analoge supuse regimului depunerii sau înregistrării, jurisdictiile statului contractant pe teritoriul caruia s-a solicitat, s-a efectuat sau se considera ca s-a efectuat depunerea sau inregistrarea în temeiul unei conventii internationale; 5. în materie de executare a hotărârilor, instantele statului contractant al locului de executare. Articolul 5 Competente speciale Prin excepţie de la dispozitiile art. 3, persoanele domiciliate sau care îşi au sediul pe teritoriul unui stat contractant vor putea fi chemate în faţa instanţelor celuilalt stat contractant: 1. în materie contractuala, la instanţa locului unde a fost indeplinita sau ar trebui să fie indeplinita obligaţia care sta la baza cererii. În materie de contract individual de muncă, acest loc va fi cel unde salariatul îşi desfăşoară în mod obisnuit activitatea; persoana care angajează poate să fie chemata în faţa instanţei locului unde îşi are sediul; 2. în materie de obligaţie alimentara, la instanţa locului de domiciliu sau de reşedinţa obisnuita a creditorului pensiei sau, dacă este vorba de o cerere accesorie unei acţiuni referitoare la statutul persoanelor, la instanţa statului contractant competenţa sa judece cererea principala; 3. în materie de raspundere delictuala şi cvasidelictuală, la instanţa locului unde s-a produs fapta generatoare de daune; 4. în materie de actiune civila intemeiata pe o faptă care face obiectul unui proces penal, la instanţa locului unde se judeca procesul penal; 5. în litigii referitoare la functionarea sucursalelor, agentiilor sau a oricăror altor institutii similare, la instanţa locului unde acestea îşi au sediul; 6. când exista mai mulţi parati, la instanţa domiciliului oricaruia dintre ei; 7. în cazul unei cereri reconventionale care deriva din fapta sau din contractul pe care se bazeaza actiunea principala, al unei cereri de chemare în garantie sau al unei cereri de interventie, la instanţa sesizata cu actiunea principala; 8. în materie contractuala, dacă actiunea poate fi conexata la o alta din materia drepturilor reale imobiliare, la instanţa statului contractant pe teritoriul caruia se afla imobilul. Articolul 6 Prorogarea de competenţa 1. Va fi competenţa instanţa statului contractant în faţa careia a comparut pârâtul, în afară de cazul în care prezenta acestuia ar fi avut ca obiect contestarea competentei sau de cazul la care se referă paragraful 3 din prezentul articol. 2. Va fi, de asemenea, competenţa instanţa statului contractant la care s-au supus părţile în litigiu, pentru a actiona în cazul oricărui litigiu aparut sau care ar putea să apară în urma unui raport de drept determinat. O asemenea convenţie atributiva de jurisdictie va trebui să se incheie:
  8. a)în scris sau verbal, cu confirmare scrisa; sau ...
  9. b)intr-o formă care să corespunda practicii pe care părţile în litigiu au stabilit-o în relatiile lor. ... 3. Prorogarea de competenţa nu produce efecte, dacă prin aceasta se inlatura competenţa exclusiva a instanţelor, prevăzută la art. 4, nici dacă, în materia contractelor individuale de muncă, renuntarea la drepturile proprii s-a produs înainte de aparitia litigiului. Articolul 7 Verificarea competentei 1. Instanţa unui stat contractant, sesizata cu o actiune principala pentru care sunt competente exclusiv, potrivit art. 4, instantele celuilalt stat contractant, se va declara, din oficiu, necompetenta. 2. Când pârâtul domiciliat pe teritoriul unuia dintre statele contractante a fost chemat în faţa unei instante a celuilalt stat contractant şi nu compare, acea instanţa se va declara, din oficiu, necompetenta, în cazul în care competenţa sa nu s-ar intemeia pe vreo regula a acestei conventii. Articolul 8 Litispendenta şi conexitate 1. În cazul în care se formuleaza cereri având acelasi obiect şi aceeasi cauza, între aceleasi părţi în litigiu, în faţa a doua instante situate fiecare în alt stat contractant, instanţa în faţa careia se formuleaza cea de-a doua cerere va suspenda, din oficiu, judecata, până când se va stabili asupra competentei instanţei în faţa careia s-a intentat prima cerere. Când instanţa în faţa careia s-a intentat prima cerere s-a declarat competenţa, cea de-a doua instanţa îşi va declina competenţa în favoarea celei sesizate întâi. 2. Dacă, urmare unui conflict negativ de competente, se produce o denegare de justiţie, orice instanţa va fi competenţa sa solutioneze litigiul. 3. Când se prezinta cereri conexe în faţa unor instante situate în ambele state contractante, cereri pendinte în primul grad de jurisdictie, instanţa în faţa careia a fost prezentată cererea ulterioară va putea suspenda judecata. Aceasta instanţa va putea, în egala măsura, să-şi decline competenţa, la cererea uneia dintre părţile în litigiu, cu condiţia ca legea sa interna să permită conexarea cererilor şi ca instanţa sesizata cu prima cerere să fie competenţa să le solutioneze pe amandoua. 4. Sunt conexe, în sensul paragrafului 3 din prezentul articol, cererile legate între ele printr-o relaţie atât de stransa, încât exista interes ca ele să fie examinate şi judecate în acelasi timp, pentru a se evita pronuntarea de solutii care ar putea fi inconciliabile dacă pricinile s-ar judeca separat. 5. Când ambele instante se declara exclusiv competente, declinarea competentei se va face în favoarea instanţei în faţa careia s-a prezentat prima cerere. Articolul 9 Măsuri provizii şi asiguratorii Se pot solicita măsuri provizorii sau asiguratorii în faţa instanţelor unuia dintre statele contractante, inclusiv dacă, în baza prezentei conventii, ar fi competente, pe fond, instantele celuilalt stat contractant. Aceste măsuri vor trebui să fie conforme cu legea interna a instanţei solicitate şi, în orice caz, nu vor avea efect dacă instanţa sesizata le va declara fără efect. Capitolul 3 Recunoasterea şi executarea Articolul 10 Hotărâri Prin hotărâre se înţelege, în sensul acestei conventii, orice hotărâre pronunţată de o jurisdictie a unuia dintre statele contractante, indiferent de denumirea acesteia, inclusiv actul prin care se stabilesc cheltuielile de judecată. Articolul 11 Recunoasterea 1. Hotărârile date într-un stat contractant vor fi recunoscute în celalalt stat contractant, fără a fi necesar să se recurga la vreo procedura. 2. În caz de opunere, orice parte interesata care invoca recunoasterea pe cale principala va putea solicita recunoasterea hotărârii, conform procedurii prevăzute la cap. 4. 3. Dacă recunoasterea se invoca pe cale incidentala în faţa jurisdictiei unuia dintre statele contractante, aceasta va fi competenţa sa o solutioneze. Articolul 12 Cauze de refuz ale recunoasterii 1. Hotărârile nu vor fi recunoscute:
  10. a)dacă recunoasterea este evident contrara ordinii publice a statului contractant solicitat; ...
  11. b)când se pronunţă în lipsa paratului, dacă nu i s-a remis sau nu i s-a adus acestuia la cunoştinţa, pe o cale obisnuita şi în timp util, citatia sau un act echivalent, pentru a se apara; ...
  12. c)dacă hotărârea este inconciliabila cu o hotărâre pronunţată într-un litigiu între aceleasi părţi, în statul contractant solicitat; ...
  13. d)dacă instanţa statului contractant de origine, pentru a pronunţă hotărârea sa, nu a cunoscut, la luarea deciziei intr-o problemă referitoare la statutul sau la capacitatea persoanelor fizice, la regimul matrimonial, la succesiunile legale sau testamentare, o regulă de drept international privat a statului contractant solicitat, în afara cazului în care s-ar fi ajuns la acelasi rezultat prin aplicarea normelor de drept international privat ale statului contractant solicitat; ...
  14. e)dacă hotărârea este inconciliabila cu o hotărâre pronunţată anterior într-un stat necontractant, între aceleasi părţi, într-un litigiu având acelasi obiect şi aceeasi cauza, când aceasta ultima hotărâre intruneste condiţiile necesare pentru recunoasterea sa în statul contractant solicitat. ... 2. De asemenea, nu vor fi recunoscute hotărârile pronuntate în statul contractant de origine cu nerespectarea regulilor de competenţa din prezenta convenţie. 3. În aprecierea competentelor menţionate la paragraful 2 al acestui articol, instanţa solicitata va fi totusi legata de constatarile de fapt, pe care instanţa statului contractant de origine şi-a intemeiat competenţa. 4. Fără a se aduce atingere dispoziţiilor paragrafului 2 al acestui articol, nu se va putea proceda la controlul competentei jurisdictiei statului contractant de origine; regulile referitoare la competenţa nu se referă la ordinea publică vizata la paragraful 1 lit.
  15. a)a acestui articol. Articolul 13 Interzicerea revizuirii în fond Hotărârea străină nu va putea constitui obiect de revizuire în fond. Capitolul 4 Executarea hotărârilor Articolul 14 Caracterul hotărârii şi organul competent 1. Hotărârile pronuntate de o instanţa a unui stat contractant şi care sunt executorii pot fi puse în executare pe teritoriul celuilalt stat contractant, la cererea oricarei părţi interesate. 2. Cererea de executare se va prezenta: * În România, în faţa instanţei în a carei circumscriptie urmeaza să aibă loc executarea. * În Spania, în faţa judecatoriei de prima instanţa de la domiciliul paratului sau în faţa celei unde urmeaza să aibă loc executarea. Articolul 15 Legea aplicabila 1. Cererea de executare se formuleaza şi se solutioneaza conform legii forului. 2. Această lege va stabili şi masurile asiguratorii care trebuie luate în cazul părţii împotriva careia s-a decis executarea, în timp ce are loc un recurs. Articolul 16 Executarea parţială Când hotărârea străină contine solutii cu privire la mai multe capete de cerere, care sunt disociabile, executarea poate fi ceruta parţial. Articolul 17 Amenzi civile şi cheltuieli Pentru executarea amenzilor civile sau a cheltuielilor de judecată, este necesar ca sumele respective sa fi fost stabilite prin hotărâre a instanţei de origine. Articolul 18 Asistenţa juridica gratuita Solicitantul executarii, care în statul contractant de origine s-a bucurat de asistenţa juridica gratuita, totala sau parţială, se va bucura de un beneficiu asemanator în faţa instanţei competente pentru executare. Articolul 19 Dispensa de cautiune sau depunere Nici o cautiune şi nici o depunere, sub orice denumire ar fi, nu pot fi impuse părţii care cere executarea într-un stat contractant a unei hotărâri pronuntate în celalalt stat contractant, nici motivata de calitatea de strain, nici de lipsa domiciliului sau a resedintei în statul contractant solicitat. Articolul 20 Acte 1. Partea în litigiu care solicită recunoasterea sau executarea va trebui să prezinte:
  16. a)copie autentica de pe hotărârea din care să rezulte, totodata, ca este definitivă şi executorie şi ca a fost comunicata; ...
  17. b)actul care atesta, în cazul pronuntarii hotărârii în lipsa, faptul ca cererea a fost comunicata intr-o formă conforma cu legea statului contractant de origine; ...
  18. c)dacă este cazul şi dacă se referă la o executare, actul care atesta beneficiul asistentei juridice gratuite. ... 2. Dacă nu se prezinta actele prevăzute mai sus, instanţa va putea sa stabileasca un termen pentru prezentarea acestora, care nu va depăşi 60 de zile, sa accepte acte echivalente sau sa renunte la ele, dacă se considera suficient de documentata. 3. În cazul în care autoritatea judiciara o cere, se va face o traducere oficiala a documentelor; traducerea va fi certificata de o persoană abilitata în acest scop în unul dintre statele contractante. 4. Nu se va solicita nici o legalizare sau formalitate analoaga pentru actele menţionate anterior sau pentru procura ad litem, în măsura în care nu exista indoieli cu privire la autenticitatea lor. Capitolul 5 Dispozitii finale Articolul 21 1. Prezenta convenţie este supusă ratificarii şi va intra în vigoare după 30 de zile de la data ultimei notificari prin care statele contractante şi-au comunicat reciproc indeplinirea procedurilor interne necesare în acest scop. 2. Convenţia se incheie pe durata nedeterminata şi va putea fi denuntata prin notificare scrisa, pe cale diplomatica. Denuntarea va produce efect după 6 luni de la data primirii notificarii. 3. Dificultatile care s-ar putea ivi în aplicarea prezentei conventii vor fi rezolvate pe cale diplomatica. Semnata la Bucureşti la 17 noiembrie 1997, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, spaniola şi franceza, toate textele fiind egal autentice. Pentru România, Valeriu Stoica Pentru Spania, Margarita Mariscal de Gante y Miron ----------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.