DECIZIE nr. 193 din 12 octombrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 653 din 13 decembrie 2000 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 15.426/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arata ca, prin deciziile nr. 161, 162 şi 163 din 21 septembrie 2000, Curtea Constituţională a respins excepţii de neconstituţionalitate referitoare la acelaşi text de lege. De aceea se solicita respingerea şi a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în acest dosar. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 20 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 15.426/1997, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, prin apărător, de Ralu Traian Filip. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin.
(1)din Constituţie, întrucât "urmare plângerii prealabile a persoanei vătămate se pune în mişcare acţiunea penală, persoana chemată în judecata devenind «inculpat»" şi, drept consecinţa, "drepturile procesuale ale «persoanei vătămate» sunt mult mai largi decât ale presupusului făptuitor devenit şi citat ca inculpat în cauza, deşi legea îl prezuma «nevinovat», până la momentul când hotărârea pronunţată de instanţa de judecată va deveni definitivă". Dintr-un alt punct de vedere, se arata în continuare, "instanţa care a pus în mişcare acţiunea penală [...] urmează a se pronunţa şi asupra fondului [...] ceea ce este de natura a afecta şi imparţialitatea judecătorului", fiind, astfel, lezat dreptul la un proces echitabil. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, în conformitate cu prevederile art. 23 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, considera ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât "inculpatul nu suferă nici o discriminare pe motiv de rasa, naţionalitate, etnie, religie, opinie, doctrina politica, un anumit statut social sau economic (art. 4 din Constituţia României), astfel încât nu e cu nimic stirbit principiul constituţional al egalităţii în drepturi". Referitor la lezarea dreptului la un proces echitabil, instanţa arata ca "simplul fapt de a se da curs unei plângeri prealabile nu înseamnă antepronuntare, ci doar o posibilitate prevăzută de lege, neechivaland cu soluţionarea fondului cauzei". Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul în punctul sau de vedere apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este nefondata, întrucât "activitatea procesuala care se desfăşoară după punerea în mişcare a acţiunii penale de către organele judiciare competente este cea de drept comun. Prin urmare, are loc fie o cercetare în faza de urmărire penală, fie o cercetare judecătorească. În ambele situaţii persoana inculpata are la dispoziţie suficiente garanţii pentru a-şi asigura dreptul la apărare, pentru a combate acuzatiile ce i se aduc, inclusiv prin exercitarea căilor de atac". În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin.
(1)din Constituţie, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca "se da o interpretare eronată principiului egalităţii în faţa legii, în vădită contradictie cu modul în care a statuat Curtea Constituţională în nenumarate decizii". În acest sens se invoca Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, criticate ca fiind neconstituţionale, au următoarea redactare: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere". Textul art. 16 alin.
(1)din Constituţie, invocat de autorul excepţiei ca fiind încălcat, are următorul conţinut: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Autorul excepţiei critica instituţia plângerii prealabile, condiţie necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. Întreaga critica de neconstituţionalitate se bazează pe faptul ca, în cazul introducerii plângerii prealabile direct la instanţa de judecată, persoana reclamata obţine automat calitatea de inculpat, fără a se administra în prealabil probe care să confirme vinovăţia sa. Cazurile în care plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată sunt prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constata că nu poate fi reţinută, sub nici un aspect, critica formulată şi, prin urmare, excepţia urmează să fie respinsă. Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepţie de la regula generală a oficialitatii procesului penal, înscrisă la art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cazurile în care este necesară plângerea prealabilă se împart şi ele în două categorii: în cazul anumitor infracţiuni limitativ prevăzute de lege, plângerea prealabilă se depune direct la instanţa de judecată, iar în cazul altor infracţiuni, de asemenea determinate prin lege, plângerea trebuie adresată organului de urmărire penală competent, sesizarea instanţei de judecată urmând a se face prin rechizitoriul procurorului. Toate aceste reguli sunt norme procedurale, iar, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin.
(3)din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Constituţia lasă deci la libera opţiune a legiuitorului stabilirea infracţiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a celor în cazul cărora trebuie efectuată urmărirea penală, precum şi a celor în cazul cărora sesizarea instanţei de judecată se face prin plângerea prealabilă directa a persoanei vătămate. Curtea constata ca în orice proces penal, începând din momentul declanşării sale (începerea urmăririi penale sau sesizarea instanţei de judecată), sunt implicate diferite părţi: invinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente etc. Toate părţile procesului penal au drepturi şi obligaţii egale. Nici o norma procedurala penală nu prevede drepturi privilegiate şi nici îngrădirea exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părţile procesului penal. Inculpat, parte vătămată, parte civilă şi altele reprezintă denumiri specifice pentru indicarea calităţii procesuale a persoanelor implicate în procesul penal, iar distincţiile făcute între calitatea părţilor nu înseamnă nici privilegii şi nici discriminări. Calitatea procesuala de inculpat este definită la art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Calitatea de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei, nu rastoarna prezumţia de nevinovatie, prevăzută la art. 23 alin.
(8)din Constituţie, şi nu prejudiciază interesele legitime ale persoanei. Inculpatul, ca şi oricare altă parte a procesului penal, îşi poate exercita dreptul la apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare. În vederea apărării sale împotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendenţioase inculpatul are la dispoziţie şi mijloace de drept penal, putând solicita tragerea la răspundere penală a celui care l-a reclamat, pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prevăzută la art. 259 din Codul penal. Curtea constata ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, deoarece, în mod evident, nu conţine dispoziţii de natura a aduce atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 15.426/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2000. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu --------