DECIZIA nr. 638 din 23 septembrie 2020

(1)lit. A.a) și al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.619 din 1 iulie 2020 și constituie obiectul Dosarului nr. 851A/2020. ... 3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate se susține că legea criticată încalcă prevederile art. 1 alin.

(5)din Constituție, în componenta de claritate, accesibilitate și predictibilitate a legii. ...

1. Astfel, se prevede introducerea unui nou articol în Legea nr. 51/1995, respectiv art. 54^1, prin care se reglementează posibilitatea desfășurării votului prin mijloace electronice, ca alternativă la sistemul votului clasic, decizia în alegerea modalității de vot fiind dată în competența consiliului baroului. Rațiunea care a stat la baza propunerii de reglementare se justifică, potrivit expunerii de motive, pentru situațiile în care ședințele adunărilor generale ale avocaților din barourile din România sunt în imposibilitatea de a se întruni cu participarea fizică a avocaților, adunările generale neputându-și îndeplini atribuțiile. Totodată, se arată că procedurile de vot electronic au devenit o alternativă reală, care preîntâmpină unele inconveniente ce pot apărea în practică și oferă o serie de avantaje în viața comunității profesionale. ...
2. Față de modul de redactare a reglementării, Guvernul apreciază că prevederile alin.

(2)al art. 54^1 sunt lipsite de claritate, întrucât se creează o confuzie în ceea ce privește intenția de reglementare cu privire la stabilirea cvorumului, fiind neclar dacă prin această modificare aprobată se urmărește de fapt o exceptare de la condițiile de cvorum impuse de prevederile art. 53 și 54 din Legea nr. 51/1995 sau dacă, dimpotrivă, printr-o redactare deficitară a textului de lege aprobat, prevederile acestuia nu sunt corelate corespunzător cu normele de trimitere. În concret, în cazul adunărilor generale care se desfășoară cu prezența fizică a membrilor baroului, regula instituită de prevederile art. 53 alin.

(1)este că acestea sunt legal constituite cu participarea majorității membrilor săi; or, în cazul votului electronic, se propune stabilirea cvorumului în raport cu numărul total al membrilor baroului care și-au exprimat opțiunea de vot, cu respectarea art. 53 și art. 54 alin.

(2), (2^1), (2^2), după caz, ceea ce ar putea genera o interpretare în sensul că regula majorității prevăzute la art. 53 alin.

(1), la care acesta face trimitere, se aplică la numărul membrilor care și-au exprimat opțiunea de vot, iar nu la majoritatea membrilor adunării generale (așa cum se prevede pentru adunările generale care se desfășoară cu prezența fizică a membrilor lor). Se apreciază că modalitatea de redactare a textului proiectului de lege poate favoriza o astfel de interpretare, soluția legislativă propusă putând conduce în practică la situații în care luarea unor decizii importante/stabilirea de măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv (competențele adunării generale fiind stabilite de art. 51 din Legea nr. 51/1995) să fie rezultatul voinței unui număr restrâns de membri, ceea ce este de natură să vulnerabilizeze însuși mecanismul prin care legiuitorul a înțeles să se asigure că hotărârile adunării generale exprimă cu adevărat voința membrilor înscriși în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei. Totodată, Guvernul apreciază ca fiind nejustificată instituirea unui regim diferențiat cu privire la stabilirea cvorumului în funcție de natura votului, electronic sau clasic. ... 6. Se mai susține că impredictibilitatea normei este accentuată și de lipsa în cuprinsul expunerii de motive a informațiilor ce ar putea contribui la deslușirea intenției de reglementare a legiuitorului, știut fiind faptul că instrumentul de motivare trebuie să cuprindă rațiunile juridice și practice care au condus la edificarea unei soluții legislative. Or, față de o astfel de schimbare importantă de concepție în ceea ce privește stabilirea cvorumului în cazul votului electronic, prin raportare la votul clasic, expunerea de motive nu prezintă explicații ori justificări, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale prin care, reținând între altele „caracterul sumar (...) și lipsa de fundamentare temeinică“, s-a constatat neconformitatea cu exigențele de claritate, predictibilitate a legii și securitate a raporturilor juridice impuse de art. 1 alin.

(5)din Constituție, cu invocarea deopotrivă a normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. ...

1. Pentru aceste considerente se solicită admiterea sesizării de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. ...
2. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin.

(3)și ale art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele lor de vedere. Niciuna dintre autoritățile menționate nu a comunicat punctul de vedere. ... CURTEA, examinând sesizarea de neconstituționalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.

1. a)din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate. ... 10. În ceea ce privește legalitatea sesizării prin prisma condițiilor de admisibilitate impuse de Constituție și lege, Curtea reține că sesizarea a fost formulată de Guvern, autoritate aflată printre titularii dreptului de sesizare a Curții Constituționale cu obiecții de neconstituționalitate, în conformitate cu prevederile art. 146 lit.
2. a)teza întâi din Constituție. În ceea ce privește obiectul sesizării însă, acesta nu se încadrează în competența Curții, stabilită de textul constituțional menționat, întrucât privește o lege promulgată de Președintele României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv Legea nr. 100/2020 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. ... 11. Curtea observă în acest sens că, prin Decretul nr. 348 din 1 iulie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 1 iulie 2020, a fost promulgată Legea privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, aceasta fiind publicată la aceeași dată. Or, în jurisprudența în care a analizat problematica admisibilității obiecțiilor de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a statuat că în exercitarea controlului a priori de constituționalitate, esențial este: fie ca legea să nu fi fost promulgată la data înregistrării sesizării la Curtea Constituțională, fie, dacă legea a fost promulgată intempestiv în interiorul termenelor prevăzute de regulamentele parlamentare și de art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, sesizarea să fi fost formulată în interiorul acestor termene. ... 12. (a) Sesizarea s-a realizat în termenele prevăzute de art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992. Această ipoteză este cea mai frecventă și, întrucât în cauzele respective nu au fost invocate probleme cu privire la admisibilitatea sesizărilor astfel formulate, în cuprinsul deciziilor prin care Curtea a soluționat obiecțiile de neconstituționalitate, instanța s-a limitat la a constata îndeplinirea condițiilor legale referitoare la sesizare. În acest sens, instanța constituțională a constatat că termenele cuprinse la art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, respectiv termenul de 5 zile înainte ca legea să fie trimisă spre promulgare și de două zile, în cazul adoptării legii în procedură de urgență, au un caracter de protecție pentru titularii dreptului de sesizare a instanței constituționale, astfel încât nu există nicio sancțiune dacă aceștia sesizează instanța constituțională după expirarea acestora; în acest caz însă pentru a fi reținută admisibilitatea sesizării, este esențial ca legea să nu fi fost promulgată în prealabil de Președintele României. Faptul că legiuitorul a reglementat în Legea nr. 47/1992 un termen de protecție are semnificația unei garanții asociate dreptului de sesizare a Curții Constituționale, care implică o interdicție totală de a se promulga legea în acest termen. Termenul menționat nu poate fi calificat însă ca fiind unul de decădere în sensul că numai în acest termen se pot formula obiecții de neconstituționalitate. Formulând obiecția în afara termenului, autorul acesteia se expune posibilității ca, până la data formulării ei, Președintele să promulge legea, dar, odată sesizată Curtea, și în condițiile în care aceasta încunoștințează Președintele cu privire la faptul că legea se află în control a priori de constituționalitate, Președintele, în tot acest timp, nu are competența de a emite decretul de promulgare (a se vedea Decizia nr. 767 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 21 februarie 2017, paragraful 25). (b) Sesizarea s-a realizat în termenele prevăzute de art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, însă legea a fost promulgată de Președintele României anterior sesizării. Ipoteza se regăsește în Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august

1. Curtea a reținut că, „deși obiecția de neconstituționalitate a fost introdusă în termenul legal de două zile prevăzut de Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, legea criticată a fost promulgată prin Decretul Președintelui României nr. 603 din 29 iunie 2010, care, împreună cu legea purtând nr. 118/2010, au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie
2. În consecință, Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010“. Având în vedere situația creată de promulgarea intempestivă, Curtea a statuat că „nu poate respinge ca inadmisibilă obiecția de neconstituționalitate strict pentru faptul că legea a fost promulgată, întrucât obiecția de neconstituționalitate a fost formulată în termenul legal. [...] Indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza, întotdeauna, numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept“. Prin urmare, Curtea a constatat că sesizarea s-a realizat în termenul legal de protecție, în interiorul căruia Președintele României nu are dreptul de a promulga legea, întrucât dreptul său se naște ulterior, după expirarea termenelor de 5 zile, respectiv 2 zile, prevăzute de art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992. Conduita Președintelui României nu poate constitui un impediment în calea controlului de constituționalitate, iar subiectele de drept îndrituite să declanșeze controlul nu pot fi lipsite de dreptul lor constituțional, consacrat de art. 146 lit. a). O interpretare contrară a dispozițiilor legale și regulamentare referitoare la termenele de protecție pentru titularii dreptului de sesizare a instanței constituționale ar lăsa fără efecte juridice norma constituțională, ceea ce este inadmisibil. (c) Sesizarea s-a realizat după expirarea termenelor prevăzute de art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, însă legea nu a fost promulgată de Președintele României anterior sesizării. Reiterând caracterul de protecție pentru titularii dreptului de sesizare a instanței constituționale, Curtea a reținut că „nu există nicio sancțiune dacă aceștia sesizează instanța constituțională după expirarea acestora“. Mai mult, Curtea a statuat că „în exercitarea controlului a priori de constituționalitate, esențial este ca legea să nu fi fost promulgată la data înregistrării sesizării la Curtea Constituțională“ (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010, Decizia nr. 767 din 14 decembrie 2016, precitată, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, Decizia nr. 718 din 8 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 998 din 15 decembrie 2017). În toate aceste situații, luând act de faptul că sesizările de neconstituționalitate au fost formulate cu depășirea termenelor înscrise în art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, și de faptul că termenul de 20 de zile pentru promulgare nu era epuizat, iar Președintele României nu promulgase încă legile deduse controlului Curții, pe de altă parte, Curtea a efectuat o verificare de fond a legilor, pronunțând decizii de admitere sau de respingere, ca neîntemeiate, după caz, a criticilor formulate. (d) Sesizarea s-a realizat după expirarea termenelor prevăzute de art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992 și legea fusese promulgată de Președintele României anterior sesizării. În această ipoteză, obiecțiile de neconstituționalitate au fost respinse ca inadmisibile (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 233 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 28 decembrie 1999, și Decizia nr. 89 din 26 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 19 februarie 2010). În aceste cazuri, Curtea a luat act de faptul că, după expirarea termenelor înscrise în art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, legea a fost transmisă Președintelui României, care a promulgat-o în chiar ziua primirii ei. Sesizarea Curții Constituționale după epuizarea termenului de protecție prevăzut în favoarea titularilor dreptului de a formula obiecții de neconstituționalitate, chiar înăuntrul termenului de 20 de zile, prevăzut de Constituție pentru promulgare, dar după promulgare sau în aceeași zi cu promulgarea, nu poate declanșa controlul de constituționalitate, întrucât Președintele României și-a exercitat în mod legitim atribuția constituțională, iar prin actul promulgării, legea adoptată de Parlament nu mai poate fi supusă controlului preventiv de constituționalitate. Cu alte cuvinte, depășirea termenului de protecție coroborată cu promulgarea legii, ambele anterioare sesizării Curții Constituționale, lipsesc de obiect controlul de constituționalitate, obiecția astfel formulată fiind respinsă ca inadmisibilă. „Indiferent de forma de exercitare a controlului de constituționalitate pe cale a priori sau a posteriori, acesta se va putea realiza, întotdeauna, numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, precum și a dispozițiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autoritățile publice implicate, lipsirea de substanță a uneia dintre cele două forme de control constituțional fiind de neconceput într-un stat de drept“ (a se vedea Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, precitată). ... 13. Curtea observă că, în prezenta cauză, subzistă ultima ipoteză menționată. Astfel, potrivit fișei legislative și sesizării înregistrate la Curtea Constituțională, legea criticată a fost adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, în data de 10 iunie 2020, a fost depusă în aceeași dată la secretarii generali ai Camerelor Parlamentului pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității legii, iar la data de 12 iunie 2020 a fost trimisă la Președintele României pentru promulgare. Promulgarea și publicarea legii sau realizat în data de 1 iulie 2020, așadar după expirarea termenului de protecție de 2 zile prevăzut de art. 15 alin.

(2)din Legea nr. 47/

1. În aceeași dată în care legea a fost promulgată și publicată, respectiv 1 iulie 2020, Guvernul a transmis Curții Constituționale, fiind în mod corespunzător înregistrată, obiecția de neconstituționalitate cu privire la aceasta. ...
2. Ca urmare, întrucât sesizarea a fost formulată în aceeași zi cu promulgarea legii, iar Președintele României și-a exercitat în mod legitim atribuția constituțională, respectiv a promulgat legea după expirarea termenelor legale de protecție acordate titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, legea adoptată de Parlament și promulgată nu mai poate fi supusă controlului preventiv de constituționalitate, sesizarea de neconstituționalitate fiind inadmisibilă. ...
3. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin.

(4)din Constituție, precum și al art. 11 alin.

(1)lit. A.a), al art. 15 alin.

(1)și al art. 18 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate a Legii pentru completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, formulată de Guvernul României. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 23 septembrie 2020. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----