NORME din 21 august 2003

(1)Prezentele norme cuprind metode de prelevare şi de analiza pentru tipurile de cazeina şi cazeinati destinate consumului uman. ...

(2)Metodele de prelevare pentru analizele chimice ale tipurilor de cazeina şi cazeinati destinate consumului uman sunt recomandate şi descrise în anexa nr. 1A care face parte integrantă din prezentele norme. ...

(3)Metodele de analiza pentru tipurile de cazeina şi cazeinati destinate consumului uman sunt recomandate şi descrise în anexele nr. 1B şi nr. 1C care fac parte integrantă din prezentele norme. ... Capitolul II Domenii de aplicare Articolul 2 Prezentele norme se referă la: cazeinele acide, cazeinele cheag şi cazeinati. Anexa 1A -------- la norme -------- I. Prevederi generale 1. Instrucţiuni administrative 1.1. Personalul Prelevarea probelor va fi realizată de o persoană calificată autorizata după cum se specifică în prezentele norme. 1.2. Sigilarea şi etichetarea probelor Fiecare proba luată pentru uzul oficial va fi sigilată la locul de unde s-au prelevat probele şi identificata conform prezentelor norme. 1.3. Probele duplicate Cel puţin doua probe reprezentative echivalente vor fi pregătite simultan pentru analiza. Probele vor fi trimise la laborator cat de curând posibil după prelevare. 1.4. Raportul Probele vor fi însoţite de un raport care poate fi stabilit conform legislaţiei statelor membre. 2. Echipamentele de prelevare a probelor 2.1. Specificaţii Toate echipamentele de prelevare a probelor vor fi făcute din material corespunzător de rezistenta adecvată care să nu modifice proba şi sa nu influenteze orice rezultat al examinării ulterioare şi care să nu modifice proba în timpul procesului de prelevare a acesteia. Se recomanda utilizarea otelului inoxidabil. Toate suprafeţele vor fi netede şi fără fisuri, iar colturile vor fi rotunjite. Echipamentele de prelevare a probelor vor respecta cerinţele referitoare la fiecare produs pentru care este efectuată prelevarea de probe. 3. Recipientele de prelevare a probelor 3.1. Specificaţii Recipientele pentru probe şi sistemele de închidere vor fi făcute din materiale în asa fel încât sa protejeze proba şi sa nu o modifice, modificare care ar putea influenţa orice rezultat al analizei sau al examinării efectuate ulterior. Materialele corespunzătoare cuprind sticlă, câteva metale şi materiale plastice. Este preferabil ca recipientele să fie opace. Dacă sunt transparente sau translucide, recipientele în care se afla un conţinut vor fi ţinute într-un loc intunecos. Recipientele şi sistemele de închidere vor fi curate şi uscate. Forma şi capacitatea recipientelor vor fi corespunzătoare cerinţelor stabilite pentru produsele din care urmează a fi prelevate probe. Pot fi utilizate recipiente din material plastic de unica folosinţă, recipiente din material plastic, laminate incluzând o folie de aluminiu sau pungi de plastic corespunzătoare cu sisteme de închidere adecvate. Alte recipiente în afară de pungile de plastic vor fi bine închise fie cu un dop corespunzător sau un dop filetat din metal sau din material plastic având, dacă este cazul, o captuseala din material plastic etansa. Orice dop sau captuseala utilizate trebuie să fie insolubile, neabsorbante şi impermeabile la grăsimi şi sa nu influenteze mirosul, aroma, proprietăţile sau compozitia probei. Dopurile vor fi făcute sau acoperite cu materiale neabsorbante, inodore. 4. Tehnica de prelevare a probei Recipientul pentru probe va fi închis imediat după prelevarea probelor. 5. Depozitarea probelor Temperaturile recomandate de depozitare a probelor pentru diferitele cazeine şi cazeinati nu vor depăşi 25°C. 6. Transportul probelor Probele vor fi duse la laboratorul responsabil cu testarea cat de curând posibil (de preferat în 24 de ore de la prelevarea lor). În timpul transferului, se vor lua precautii pentru prevenirea expunerii la mirosuri contaminante, expunerii la soare şi la temperaturi mai mari de 25°C. II. Metoda - Prelevarea de probe de cazeine şi cazeinati comestibili 1. Obiectul şi domeniul de aplicare Aceasta metoda descrie prelevarea de probe pentru analizele chimice ale:

1. a)cazeinelor acide comestibile; ...
2. b)cazeinelor cheag comestibile; ...
3. c)cazeinatilor comestibili. ... 2. Echipamente Vezi pct. 2 din prevederile generale. 2.1. Sonde De lungime suficienta încât sa atinga fundul recipientului produsului. Sondele care respecta descrierea prezentată în partea a III-a din aceasta anexa sunt corespunzătoare. 2.2. Lingura de prelevat, spatula sau caus adanc 2.3. Recipiente pentru prelevarea probelor Vezi pct. 3 din prevederile generale. 3. Procedura 3.1. Notiuni generale Va fi acordată atenţie pentru a elimina absorbtia umiditatii în conţinutul recipientului în timpul sau anterior prelevarii probelor pentru analize. Recipientul care conţine produsul va fi reinchis cu grija după prelevarea probelor. 3.2. Procedura 3.2.1. Prelevarea probelor Va fi luată o proba nu mai mica de 200 grame. Sonda curata şi uscata va fi trecută prin produs, dacă este cazul cu recipientul înclinat sau orizontal. Canelul va fi orientat în jos, iar viteza de avansare a sondei va fi uniforma. Când sonda va atinge fundul recipientului, aceasta va fi rotita cu 180°, va fi scoasa, iar conţinutul va fi introdus în recipientul probei. Vor fi făcute una sau mai multe prelevări pentru a se obţine o proba nu mai mica de 200 grame. Recipientul ce conţine proba va fi închis imediat după ce s-a efectuat prelevarea probei. Prelevarea de probe de acest fel va fi efectuată pe acelaşi lot. 3.2.2. Prelevarea probelor în cazul produselor ambalate în ambalaje de dimensiuni mici, destinate vânzării cu amănuntul Un ambalaj intact şi nedeschis poate reprezenta o proba. Pe cat posibil se vor lua unul sau mai multe ambalaje din acelaşi lot pentru a forma o proba de minimum 200 grame. Dacă acest lucru nu este posibil, se utilizează alta metoda de constituire a unei probe reprezentative. 3.2.3. Păstrarea, depozitarea şi transportul probei Vezi pct. 5 şi 6 din prevederile generale. III. Sonde pentru prelevarea probelor din cazeinele şi cazeinatii în vrac 1. Tipuri de sonde Tipul A: lungă (vezi figura); Tipul B: scurta (vezi figura). 2. Materiale Lama şi tija vor fi din metal lustruit, de preferat oţel inoxidabil. Manerul tipului lung ar trebui să fie din oţel inoxidabil. Sonda de tip scurt va avea un maner detasabil din lemn sau din material plastic, iar lama va fi prevăzută cu un sistem de prindere tip baioneta. 3. Alcătuirea 3.1. Forma, materialul şi finisarea vor fi în asa fel încât să permită curatarea cu usurinta a sondei. 3.2. Marginea iesita în afară a lamei de tip A va fi suficient de ascutita încât să poată fi folosită pentru prelevare. 3.3. Vârful lamei va fi suficient de ascutit încât să permită prelevarea probelor. 4. Dimensiuni principale Sondele vor fi în conformitate cu dimensiunile date în tabelul de mai jos (supuse unei tolerante de 10%): 5. Nota privind utilizarea sondelor 5.1. Sondele pot fi introduse vertical dacă exista mai puţine particule care plutesc liber. Sondele de tipul A se umplu complet prin rasucire şi apoi pot fi scoase vertical. Sondele de tipul B sunt deja complet umplute în timpul prelevarii, dar trebuie scoase în poziţie oblica pentru a preveni pierderile din partea de jos. 5.2. În cazul în care sunt prezente particule ce plutesc liber, recipientele vor fi înclinate, sondele vor fi introduse aproape orizontal cu canelul în jos şi scoase cu canelul în sus. Anexa 1B -------- la norme -------- I. Prevederi generale II. Determinarea umiditatii în:
4. a)cazeinele acide, utilizând metoda 1 descrisă în anexa nr. 1C; ...
5. b)cazeinele cheag, utilizând metoda 1 descrisă în anexa nr. 1C; ...
6. c)cazeinati, utilizând metoda 1 descrisă în anexa nr. 1C. ... III. Determinarea conţinutului de proteine în:
7. a)cazeinele acide, utilizând metoda 2 descrisă în anexa nr. 1C; ...
8. b)cazeinele cheag, utilizând metoda 2 descrisă în anexa nr. 1C; ...
9. c)cazeinati, utilizând metoda 2 descrisă în anexa nr. 1C. ... IV. Determinarea aciditatii libere în: - cazeinele acide, utilizând metoda 3 descrisă în anexa nr. 1C. V. Determinarea cenusii (incluzând P

(2)O

(5)) în:

1. a)cazeinele acide, utilizând metoda 4 descrisă în anexa nr. 1C; ...
2. b)cazeinele cheag, utilizând metoda 5 descrisă în anexa nr. 1C. ... VI. Determinarea pH-ului în: - cazeinati, utilizând metoda 6 descrisă în anexa nr. 1C. Anexa 1C -------- la norme -------- Prevederi generale 1. Pregătirea probei de analiza 1.1. Generalitati Masa probei prezentate laboratorului pentru analiza va fi de cel puţin 200 grame. 1.2. Pregătirea probei pentru analiza în laborator 1.2.1. Se amesteca bine şi se sfarama cocoloasele din proba de laborator, prin agitare repetată şi răsturnarea recipientului, dacă este cazul după transferarea în totalitate a probei de laborator într-un recipient etans, de capacitate suficienta, de doua ori volumul probei, pentru a permite realizarea acestei operaţii. 1.2.2. Se transfera o cantitate reprezentativa din proba, de exemplu 50 grame de proba de laborator amestecata bine (pct. 1.2.1) într-o sita de testare (pct. 3.3). 1.2.3. Dacă o cantitate de 50 grame trece prin sita în întregime sau aproape în întregime (cel puţin 95% din greutate) (pct. 3.3), se utilizează pentru determinare proba pregatita conform pct. 1.2.1. 1.2.4. Altfel, se macina cantitatea de 50 grame utilizându-se dispozitivul de macinare (pct. 3.4) până când va îndeplini criteriul de strecurare (pct. 1.2.3). Se transfera imediat toată proba strecurata într-un recipient etans, de capacitate suficienta, de doua ori volumul probei, şi se amesteca bine prin agitare repetată şi prin rasturnare. Pe parcursul acestor operaţii se vor lua măsuri de precautie pentru a se evita orice fel de modificare în conţinutul de umiditate al produsului. 1.2.5. După pregătirea probei de testare orice metoda de determinare va fi continuată cat de curând posibil. 1.3. Recipientele Proba va fi păstrată întotdeauna într-un recipient etans la aer şi umiditate. 2. Reactivii 2.1. Apa 2.1.1. Acolo unde se menţionează apa pentru dizolvare, diluare sau spalare, va fi utilizata apa distilata sau apa demineralizata de puritate cel puţin echivalenta. 2.1.2. Acolo unde se face referire la "dizolvare" sau "diluare" fără vreo alta indicaţie, se înţelege "dizolvare în apa" sau "diluare în apa". 2.2. Reactivi chimici Toţi reactivii chimici utilizaţi vor fi de calitatea reactivilor recunoscuţi analitic, cu excepţia cazurilor în care se fac alte precizări. 3. Echipamentele 3.1. Lista de echipamente Lista de echipamente conţine doar acele aparate cu o utilizare specializată şi aparatele cu anumite specificăţii. 3.2. Balanţa analitica Prin balanţa analitica se înţelege o balanţa care poate să cantareasca cu o precizie de cel puţin 0,1 mg. 3.3. Sita de testare Sitele de testare ce urmează a fi utilizate trebuie să fie prevăzute cu un capac, să aibă diametrul de 200 mm, să fie făcute din tesatura de sarma cu o mărime a gaurii nominale de 500 æm. Toleranţele gaurii şi diametrele sarmei permise sunt cele date în ISO 3310/1. (Site de testare - Cerinţe tehnice şi testare - partea 1: Reţea de sarma de metal. ISO 3310/1-1975). Sitele trebuie să fie prevăzute cu un colector. 3.4. Dispozitivul de macinare Pentru macinarea probei de laborator (pct. 1.2.4), dacă este cazul, fără dezvoltarea de căldură exagerata şi fără pierdere sau absorbţie de umiditate, nu va fi utilizata o moara cu ciocane. 4. Exprimarea rezultatelor 4.1. Rezultatele Rezultatul prezentat în raportul analitic va fi valoarea medie obţinută din două determinări care îndeplinesc criteriul de repetabilitate pentru acea metoda. 4.2. Calcularea procentajului Cu excepţia cazului unde se fac alte precizări, rezultatul va fi calculat ca procent raportat la masa probei. 5. Raportul testului Raportul testului va identifica metoda de analiza utilizata, precum şi rezultatele obţinute. În plus, acesta va preciza toate detaliile privind procedura, nespecificate în metoda de analiza sau care sunt opţionale, precum şi orice situaţie care ar putea influenţa rezultatele obţinute. Raportul testului va furniza toate informaţiile necesare pentru completa identificare a probei. METODA 1 Determinarea conţinutului de umiditate 1. Obiectul şi domeniul de aplicare Aceasta metoda determina conţinutul de umiditate în:
3. a)cazeinele acide; ...
4. b)cazeinele cheag; ...
5. c)cazeinati. ... 2. Definiţie Conţinutul de umiditate al cazeinelor şi cazeinatilor: pierderea de masa, asa cum este determinata prin metoda 1. 3. Principiul Masa reziduala a unei cantităţi de testare este determinata după uscarea la presiunea atmosferica într-o etuva la 102°C ± 1°C până se ajunge la o masa constanta. Pierderea de masa este calculată ca procent raportat la masa probei. 4. Aparatura 4.1. Balanţa analitica 4.2. Platanele sunt cu fundul plat din material anticoroziv în condiţii de testare, de exemplu nichel, aluminiu, oţel inoxidabil sau sticlă. Platanele trebuie să aibă capace care să se potriveasca bine, dar care să poată fi indepartate cu usurinta. Dimensiunile corespunzătoare sunt: diametrul de la 60 la 80 mm şi adâncimea de circa 25 mm. 4.3. Etuva electrica termoreglabila cu ventilator cu termostat de reglare a temperaturii (la 102°C ± 1°C). Temperatura ar trebui să fie uniforma în etuva. 4.4. Exsicatorul ce conţine gel de siliciu proaspăt activat cu un indicator higrometric sau un echivalent deshidratant. 4.5. Dispozitive corespunzătoare de manevrare a platanelor, de exemplu cleste de laborator. 5. Procedura 5.1. Procedura probei de testare Asa cum s-a prezentat la pct. 1.2 din prevederile generale. 5.2. Pregătirea platanului 5.2.1. Se incalzesc platanul descoperit şi capacul acestuia (pct. 4.2) în etuva (pct. 4.3), reglata la temperatura de 102°C ± 1°C, timp de cel puţin o ora. 5.2.2. Se acoperă platanul cu capacul, se transfera în exsicator (pct. 4.4), se lasă să se raceasca la temperatura incaperii în care se face cantarirea şi se cantareste cu o precizie de aproape 0,1 mg [m

(0)]. 5.3. Cantitatea de testare Se introduc 3 până la 5 grame din proba de testare (pct. 5.1) în platan, se acoperă cu capacul şi se cantareste cu o precizie de aproape 0,1 mg [m

(1)]. 5.

1. Determinarea 5.4.
2. Se descoperă platanul şi se introduce o dată cu capacul sau în etuva (pct. 4.3), reglata la 102°C ± 1°C, timp de 4 ore. 5.4.
3. Se repune capacul pe platan, se transfera în exsicator, se lasă să se raceasca la temperatura camerei în care se efectuează cantarirea şi se cantareste cu o precizie de aproape 0,1 mg. 5.4.
4. Se descoperă platanul şi se incalzeste din nou o dată cu capacul sau în etuva timp de o ora. Apoi se repeta operatia prevăzută la pct. 5.4.
5. 5.4.
6. Dacă masa obţinută conform pct. 5.4.3 este mai mica decât masa obţinută conform pct. 5.4.2 cu mai mult de 1 mg, se repeta operatia prevăzută la pct. 5.4.
7. Dacă are loc o creştere a masei, se utilizează cea mai mica masa înregistrată în calcule (vezi pct. 6.1). Greutatea finala înregistrată va fi m

(2)g. Durata totală de tratare nu va depăşi în mod normal 6 ore.

1. Exprimarea rezultatelor 6.
2. Metoda de calcul Pierderea de masa la uscarea probei, exprimată ca procent raportat la masa, este data de formula: m

(1)- m

(2)----------- x 100, m

(1)- m

(0)în care: m

(0)= masa în grame a platanului şi a capacului sau după procesul pct. 5.2.; m

(1)= masa în grame a platanului, a capacului sau şi a cantităţii de testare înainte de uscare (procesul pct. 5.3); m

(2)= masa în grame a platanului, capacului sau şi a cantităţii de testare după procesul de uscare (procesul pct. 5.4.3 sau 5.4.4). A se calcula pierderea la uscare cu o precizie de aproape 0,01%. 6.2. Repetabilitatea Diferenţa dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida asupra aceleiaşi probe, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,1 g de umiditate pe 100 grame de produs. Intervalul de repetabilitate ar trebui realizat în 95% din cazurile în care se efectuează metoda. METODA 2 Determinarea conţinutului de proteine 1. Obiectul şi domeniul de aplicare Aceasta metoda determina conţinutul de proteine al:

1. a)cazeinelor acide; ...
2. b)cazeinelor cheag; ...
3. c)cazeinatilor, ... cu excepţia celor care conţin cazeinat de amoniu sau alţi compuşi care conţin azot neproteic. 2. Definiţie Conţinutul de proteine: conţinutul de azot, asa cum a fost determinat prin metoda specificată şi apoi inmultit cu 6,38 şi exprimat ca procent raportat la masa. 3. Principiul O cantitate de testare este mineralizata cu un amestec de sulfat de potasiu şi acid sulfuric în prezenta sulfatului de cupru (II) având funcţie de catalizator, pentru a transforma azotul organic în azot amoniacal. Amoniacul este distilat şi absorbit în soluţia de acid boric şi apoi titrat cu soluţie standard de acid clorhidric. Conţinutul de azot este transformat în conţinut de proteine prin înmulţirea cu 6,38. 4. Reactivi 4.1. Acid sulfuric concentrat, P

(20)1,84 g/ml 4.2. Sulfat de potasiu anhidru [K

(2)SO

(4)] 4.3. Sulfat de cupru pentahidratat (II) [CuSO

(4)5H

(2)O] 4.4. Zaharoza [C

(12)H

(22)O

(11)] 4.

1. Acid boric, soluţie 40 g/l 4.
2. Hidroxid de sodiu, soluţie apoasa concentrata 30% (m/m) fără carbonat 4.
3. Acid clorhidric, 0,1 mol/l 4.
4. Indicator mixt. Se amesteca volume egale de soluţie 2g/l de roşu de metil în alcool etilic minimum 95% (V/V) şi o soluţie de 1 g/l albastru de metilen în alcool etilic minimum 95% (V/V).
5. Aparatura 5.
6. Balanţa analitica 5.
7. Balon Kjeldahl, capacitate de 500 ml 5.
8. Aparatul de mineralizare pentru menţinerea balonului Kjeldahl (pct. 5.2) într-o poziţie inclinata şi cu un dispozitiv de încălzire care nu va incalzi partea balonului de deasupra suprafeţei conţinutului de lichid 5.
9. Refrigerent cu teava interioară dreapta 5.
10. Teava de evacuare cu bulb de siguranţă conectat la partea de jos a refrigerentului (pct. 5.4) printr-o imbinare cu sticlă slefuita sau un furtun din cauciuc. Dacă se utilizează furtunul din cauciuc, capetele de sticlă trebuie să fie unul lângă altul. 5.
11. Deflecmator conectat la balonul Kjeldahl (pct. 5.2) şi la refrigerent (pct. 5.4) printr-un dop din cauciuc etans, flexibil sau alte dopuri corespunzătoare 5.
12. Balon conic, capacitate de 500 ml 5.
13. Cilindri gradati, de capacităţi de 50 ml şi 100 ml 5.
14. Biureta de capacitate de 50 ml, gradata de 0,1 ml 5.
15. Mijloace auxiliare de fierbere: 5.10.
16. pentru mineralizare: bucăţi mici de portelan dur sau de granule de sticlă; 5.10.
17. pentru distilare: bucăţi de piatra ponce proaspăt, calcinata
18. Procedura 6.
19. Pregătirea probei de testare Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale. 6.
20. Testarea prezentei azotului amoniacal Dacă se banuieste prezenta cazeinatului de amoniu sau a altor componente ale amoniului, se realizează următorul test. Se adauga 1 gram din proba într-un balon conic mic cu 10 ml de apa şi 100 mg de oxid de magneziu. Se clateste de orice urma de oxid de magneziu aderent la pereţi şi se închide balonul cu un dop de pluta, introducând o bucata de hârtie de turnesol roşie între dop şi gatul balonului. Se amesteca conţinutul balonului cu grija şi se incalzeste balonul într-o baie de apa la o temperatura de 60° până la 65°C. Dacă hârtia de turnesol se coloreaza în albastru în termen de 15 minute, se semnaleaza prezenta amoniacului şi metoda nu este aplicabilă (vezi pct. 1). 6.
21. Test blanc O dată cu determinarea conţinutului de azot al probei se face o proba blanc utilizându-se 0,5 grame de zaharoza (pct. 4.4) în locul cantităţii de testare, utilizându-se aceeaşi aparatura, aceleaşi cantităţi de reactanti şi aceeaşi procedura descrisă la pct. 6.
22. Dacă titrarea în proba blanc depăşeşte 0,5 ml acid 0,1 mol/l, reactivii vor fi verificaţi, iar reactivul sau reactivii impuri vor fi purificati ori înlocuiţi. 6.
23. Cantitatea de testare Se introduc în balonul Kjeldahl (pct. 5.2) 0,3 până la 0,4 grame din cantitatea de testare (pct. 6.1) cantarita cu o precizie de aproape 0,1 mg. 6.
24. Determinarea 6.5.
25. Se transfera în balon câteva bucăţi de portelan sau câteva granule de sticlă (pct. 5.10.1) şi circa 10 grame de sulfat de potasiu anhidru (pct. 4.2). Se adauga 0,2 grame de sulfat de cupru (II) (pct. 4.3) şi se spala gatul balonului cu putina apa. Se adauga 20 ml de acid sulfuric concentrat (pct. 4.1). Se amesteca conţinutul balonului. Se incalzeste uşor pe aparatul de mineralizare (pct. 5.3) până încetează spumarea, se fierbe uşor până ce soluţia devine clara şi de culoare verde-albastrui deschis persistent. În timpul încălzirii se agita din când în când balonul. Se continua fierberea reglandu-se căldură astfel încât sa condenseze vaporii la mijlocul gatului balonului. Se continua încălzirea timp de 90 de minute, evitandu-se supraincalzirea locală. Se permite racirea la temperatura incaperii. Se adauga cu grija circa 200 ml apa şi câteva bucăţi de piatra ponce (pct. 5.10.2). Se amesteca şi se raceste din nou. 6.5.
26. Se transfera în balonul conic (pct. 5.7) 50 ml soluţie de acid boric (pct. 4.5) şi patru picaturi de indicator (pct. 4.8). Se amesteca. Se amplaseaza balonul conic sub refrigerent (pct. 5.4) astfel încât vârful tubului de evacuare (pct. 5.5) să fie scufundat în soluţie de acid boric. Utilizându-se un cilindru gradat (pct. 5.8), se adauga în balonul Kjeldahl 80 ml soluţie de hidroxid de sodiu (pct. 4.6). În timpul acestei operaţii se tine balonul în poziţie inclinata astfel încât soluţia de hidroxid de sodiu să curgă în partea de jos a balonului, formând un strat inferior. Se conecteaza imediat balonul Kjeldahl la refrigerent prin intermediul deflecmatorului (pct. 5.6). Se roteste uşor balonul Kjeldahl pentru a amesteca conţinutul sau. Se fierbe uşor la început, evitand orice fel de spumare. Se continua distilarea astfel încât 150 ml din soluţia distilata sunt colectati în aproximativ 30 de minute. Soluţia distilata ar trebui să aibă o temperatura sub 25°C. La circa 2 minute înainte de sfârşitul distilarii, se coboară balonul conic, astfel încât vârful tubului de evacuare sa nu mai fie scufundat în soluţia acida, şi se clateste vârful cu putina apa. Se opreşte încălzirea, se indeparteaza tubul de evacuare şi se clatesc pereţii săi interiori şi exteriori cu putina apa, colectand apele de spalare în balonul conic. 6.5.
27. Se titreaza soluţia distilata în balonul conic, utilizându-se soluţia standard volumetrica de acid clorhidric (pct. 4.7).
28. Exprimarea rezultatelor 7.
29. Formula şi metoda de calcul Conţinutul de proteine al probei, exprimat ca procent raportat la masa, este dat de formula: [V

(1)-V

(2)] x T x 14 x 100 x 6,38 8,932 [V

(1)-V

(2)] x T --------------------------------- = --------------------- m x 1.000 m în care: V

(1)= volumul în mililitri al soluţiei standard volumetrice de acid clorhidric (pct. 4.7), utilizata la determinare (pct. 6.5); V

(2)= volumul în mililitri al soluţiei volumetrice standard de acid clorhidric (pct. 4.7), utilizata în testul blanc (6.3); T = concentraţia soluţiei volumetrice standard a soluţiei de acid clorhidric (pct. 4.7) în mol/l; m = masa în grame a cantităţii de testare. Se calculează conţinutul de proteine cu o precizie de aproape 0,1%. 7.

1. Repetabilitatea Diferenţa dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida ale aceleiaşi probe, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,5 grame de proteine pe 100 grame de produs. Acest interval de repetabilitate ar trebui realizat în 95% din cazuri pentru ca metoda să fie corect aplicată. METODA 3 Determinarea aciditatii libere
2. Obiectul şi domeniul de aplicare Aceasta metoda determina aciditatea libera a cazeinelor acide.
3. Definiţie Aciditatea libera a cazeinelor acide: volumul în mililitri al unei soluţii standard de hidroxid de sodiu de 0,1 mol/l, necesară pentru neutralizarea unui extract apos dintr-un gram de produs.
4. Principiul Se obţine un extract apos al probei la 60°C şi se filtreaza. Soluţia filtrata este titrata cu hidroxid de sodiu standard, utilizându-se indicatorul fenolftaleina.
5. Reactivi Orice tip de apa utilizata în metoda sau la pregătirea reactivilor va fi fără dioxid de carbon, fierband-o 10 minute înainte de utilizare. 4.
6. Soluţia de hidroxid de sodiu: 0,1 mol/l 4.
7. Soluţia indicator: fenolftaleina, 10 g/l în etanol (95% V/V), utilizata ca indicator.
8. Aparatura 5.
9. Balanţa analitica 5.
10. Balon conic de capacitate de 500 ml, prevăzut cu dop rodat. 5.
11. Pipeta marcată cu capacitatea de 100 ml 5.
12. Pipeta corespunzătoare pentru măsurarea a 0,5 ml din soluţia indicator (pct. 4.2) 5.
13. Balon conic de capacitate de 250 ml 5.
14. Cilindru de măsurare de capacitate de 250 ml 5.
15. Biureta gradata de 0,1 ml 5.
16. Baie de apa care se poate regla la o temperatura de 60°C ± 2°C 5.
17. Filtru corespunzător.
18. Procedura 6.
19. Pregătirea probei de testare Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale. 6.
20. Cantitatea de testare Se cantaresc aproximativ 10 grame din proba de testare (pct. 6.1), cu o precizie de aproape 10 mg, şi se transfera în balonul conic (pct. 5.2). 6.
21. Determinarea Utilizându-se cilindrul de măsurare de 250 ml (pct. 5.6), se adauga 200 ml apa proaspăt fiarta şi racita, incalzita anterior la 60°C, peste proba de analizat. Se închide balonul, se amesteca prin rotire şi se asaza în baia de apa la 60°C (pct. 5.8), timp de 30 de minute. Se agita balonul la intervale de circa 10 minute. Se filtreaza, se raceste substanţa filtrata la aproximativ 20°C. Aceasta trebuie să fie limpede. Se transfera 100 ml din substanţa filtrata, racita în balonul conic (pct. 5.5), utilizându-se pipeta (pct. 5.3). Se adauga 0,5 ml soluţie indicator fenolftaleina (pct. 4.2), utilizându-se pipeta (pct. 5.4). Se titreaza cu soluţia volumetrica standard de hidroxid de sodiu (pct. 4.1) până la apariţia unei culori roz pal ce persista pentru cel puţin 30 de secunde. Se determina şi se înregistrează volumul utilizat, cu o precizie de aproape 0,01 ml.
22. Exprimarea rezultatelor 7.
23. Formula şi metoda de calcul Aciditatea libera a cazeinei acide este data de formula: 20 x V x T ---------- , m în care: V = volumul în mililitri al soluţiei volumetrice standard de hidroxid de sodiu (pct. 4.1) utilizate; T = concentraţia soluţiei volumetrice standard de hidroxid de sodiu (pct. 4.1) în mol/l; m = masa în grame a cantităţii de testare. Se calculează aciditatea libera cu o precizie de până la doua zecimale. 7.
24. Repetabilitatea Diferenţa dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida asupra aceleiaşi probe, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,02 ml din hidroxidul de sodiu 0,1 mol/l pe 1 gram de produs. Acest interval de repetabilitate ar trebui realizat în 95% din cazuri pentru ca metoda să fie desfăşurată corect. METODA 4 Determinarea cenusii (inclusiv P

(2)O

(5)) 1. Obiectul şi domeniul de aplicare Aceasta metoda determina conţinutul de cenusa (inclusiv P

(2)O

(5)) al cazeinelor acide. 2. Definiţie Conţinutul de cenusa (inclusiv P

(2)O

(5)): conţinutul de cenusa asa cum a fost determinat prin metoda specificată.

1. Principiul O cantitate din proba este calcinata la 825°C ± 25°C în prezenta acetatului de magneziu pentru a calcina tot fosforul de origine organică. Cenusa finala este calculată după cantarirea reziduului rezultat din proba analizata, din care se scade masa cenusii ce provine din acetatul de magneziu.
2. Reactivi 4.
3. Soluţia de acetat de magneziu tetrahidrat, 120 g/l. Se dizolva 120 grame de acetat de magneziu tetrahidrat (Mg [CH

(3)CO

(2)]

(2)4 H

(2)O) în apa şi se completează până la un litru.

1. Aparatura 5.
2. Balanţa analitica 5.
3. Pipeta marcată, 5 ml 5.
4. Platane de siliciu sau platina cu diametrul de circa 70 mm şi adâncimea de 25 până la 50 mm 5.
5. Etuva de uscare care poate fi reglata la 102°C±1°C 5.
6. Cuptor electric ce poate fi reglat la 825°C ± 25°C 5.
7. Baia de apa de fierbere 5.
8. Exsicator ce conţine silicagel proaspăt activat cu un indicator higrometric sau un deshidratant echivalent.
9. Procedura 6.
10. Pregătirea probei de testare Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale. 6.
11. Pregătirea platanelor Se incalzesc doua platane (A,B) (pct. 5.3) într-un cuptor electric (pct. 5.5), reglat la 825°C ± 25°C, timp de 30 de minute. Se lasă ca platanele să se raceasca într-o anumită măsura şi apoi se asaza în exsicator (pct. 5.7) la temperatura camerei unde se face cantarirea şi se cantaresc cu o precizie de aproape 0,1 mg. 6.
12. Cantitatea de testare Se cantaresc cu o precizie de aproape 0,1 mg aproximativ 3 grame din proba de testare (pct. 6.1) direct în unul dintre platanele pregătite (A). 6.
13. Determinarea Utilizându-se pipeta (pct. 5.2), se adauga în platanul A exact 5 ml soluţie acetat de magneziu (pct. 4.1), astfel încât să fie udata toată cantitatea de testare, şi se lasă timp de 20 de minute. În celălalt platan pregătit (B) se adauga cu pipeta (pct. 5.2) exact 5 ml soluţie de acetat de magneziu (pct. 4.1). Se evapora conţinutul ambelor platane (A şi B) până la deshidratare în baia de apa de fierbere (pct. 5.6). Se amplaseaza ambele platane în etuva (pct. 5.4) reglata la o temperatura de 102°C ± 1°C, timp de 30 de minute. Se incalzesc platanul A şi conţinutul acestuia la flacara mica, la o plita electrica sau la o lampa cu infrarosu, până când cantitatea de testare este complet carbonizata, avându-se grija sa nu ia foc. Se transfera ambele platane (A şi B) în cuptorul electric (pct. 5.5) reglat la temperatura 825°C ± 25°C şi se incalzeste timp de cel puţin o ora, până la dispariţia în totalitate a carbonului din platanul A. Se lasă să se raceasca într-o anumită măsura ambele platane şi apoi se asaza în exsicator (pct. 5.7) la temperatura camerei în care se face cantarirea şi se cantareste cu o precizie de aproape 0,1 mg. Se repeta operaţiile de încălzire timp de aproximativ 30 de minute în cuptorul electric (pct. 5.5), se raceste şi se cantareste până când masa rămâne constanta, cu o abatere de 1 mg, sau începe sa crească. Se înregistrează masa minima.
14. Exprimarea rezultatelor 7.
15. Metoda de calcul Conţinutul de cenusa, inclusiv P

(2)O

(5), dintr-o proba, exprimat ca procentaj raportat la masa, este dat de formula: [m

(1)- m

(2)] - [m

(3)- m

(4)] ----------------------------- x 100, m

(0)în care: m

(0)= masa în grame a cantităţii de testare; m

(1)= masa în grame a platanului A şi a reziduului; m

(2)= masa în grame a platanului A pregătit; m

(3)= masa în grame a platanului B şi a reziduului; m

(4)= masa în grame a platanului B pregătit. Se calculează rezultatul final cu o precizie de aproape 0,01%. 7.2. Repetabilitatea Diferenţa rezultatelor determinarilor efectuate simultan sau în succesiune rapida asupra aceleiaşi probe, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,1 grame pe 100 grame de produs. Intervalul de repetabilitate ar trebui realizat în 95% din cazuri pentru ca metoda să fie efectuată corect. METODA 5 Determinarea cenusii (inclusiv P

(2)O

(5)) 1. Obiectul şi domeniul de aplicare Aceasta metoda determina conţinutul de cenusa (inclusiv P

(2)O

(5)) al cazeinei cheag. 2. Definiţie Conţinutul de cenusa (inclusiv P

(2)O

(5)): conţinutul de cenusa asa cum a fost determinat prin metoda specificată.

1. Principiul O cantitate din proba este calcinata la 825°C ± 25°C până se ajunge la masa constanta. Reziduul este determinat prin cantarire şi calculat ca procentaj raportat la masa probei.
2. Aparatura 4.
3. Balanţa analitica 4.
4. Platan de siliciu sau platina cu diametrul de circa 70 mm şi adancime de 25 până la 50 mm. 4.
5. Cuptor electric cu circularea aerului, ce poate fi reglat la 825°C ± 25°C. 4.
6. Exsicator ce conţine silicagel proaspăt activat cu un indicator higrometric sau un deshidratant echivalent.
7. Procedura 5.
8. Pregătirea probei de testare Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale. 5.
9. Pregătirea platanului Se incalzeste platanul (pct. 4.2) într-un cuptor electric (pct. 4.3), reglat la 825°C ± 25°C, timp de 30 de minute. Se lasă platanul să se raceasca într-o anumită măsura şi apoi se asaza în exsicator (pct. 4.4) până se ajunge la temperatura camerei în care se face cantarirea şi se cantareste cu o precizie de aproape 0,1 mg. 5.
10. Cantitatea de testare Se cantaresc aproximativ 3 grame din proba de testare (pct. 5.1), cu o precizie de aproape 0,1 mg, direct în platanul pregătit. 5.
11. Determinarea Se incalzesc platanul şi conţinutul acestuia la flacara mica, la o plita electrica sau la o lampa cu infrarosu, până când cantitatea de testare este complet carbonizata, avându-se grija sa nu ia foc. Se transfera platanul în cuptorul electric (pct. 4.3) reglat la temperatura de 825°C ± 25°C şi se incalzeste timp de cel puţin o ora, până la dispariţia în totalitate a carbonului din platan. Se lasă platanul să se raceasca într-o anumită măsura şi apoi se asaza în exsicator (pct. 4.4) până se ajunge la temperatura camerei în care se face cantarirea şi se cantareste cu o precizie de aproape 0,1 mg. Se repeta operaţiile de încălzire, timp de aproximativ 30 de minute, în cuptorul electric (pct. 4.3), se raceste şi se cantareste până când masa rămâne constanta, cu o abatere de 1 mg, sau începe sa crească. Se înregistrează masa minima.
12. Exprimarea rezultatelor 6.
13. Metoda de calcul şi formula Conţinutul de cenusa al probei, inclusiv P

(2)O

(5), exprimat ca procent raportat la masa, este dat de formula: m

(1)- m

(2)----------- x 100, m

(0)în care: m

(0)= masa în grame a cantităţii de testare; m

(1)= masa în grame a platanului şi a reziduului; m

(2)= masa în grame a platanului pregătit. Se calculează rezultatul final cu o precizie de aproape 0,01 %. 6.

1. Repetabilitatea Diferenţa dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida asupra aceleiaşi probe, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,15 grame de cenusa pe 100 grame de produs. Intervalul de repetabilitate ar trebui realizat în 95 % din cazuri pentru ca metoda să fie efectuată corect. METODA 6 Determinarea pH-ului
2. Obiectul şi domeniul de aplicare Aceasta metoda determina pH-ul cazeinatilor.
3. Definiţie pH-ul cazeinatilor: pH-ul la 20°C al unei soluţii apoase de cazeinati, asa cum a fost determinat prin metoda specificată.
4. Principiul Determinarea electrometrica a pH-ului unei soluţii apoase de cazeinati, utilizându-se un aparat de măsurare a pH-ului.
5. Reactivi Orice tip de apa utilizat la pregătirea reactantilor sau în procedura prevăzută la pct. 6 va fi o apa recent distilata care a fost protejata de absorbtia de dioxid de carbon. Soluţii-tampon pentru calibrarea dispozitivului de măsurare a pH-ului (pct. 5.2) Doua soluţii-tampon standard cu valorile pH-ului la 20°C ce sunt cunoscute cu aproximare de doua zecimale şi care vor delimita valoarea pH-ului probei în cadrul testului, de exemplu soluţia-tampon de ftalat cu pH-ul aproximativ 4 şi soluţia-tampon borax cu pH-ul aproximativ
7. Aparatura 5.
8. Balanţa cu precizia de 0,1 grame 5.
9. Un pH-metru cu o sensibilitate de 0,05 unităţi pH, cu un electrod calibrat corespunzător, de exemplu electrod de sticlă şi un calomel sau alt electrod de referinţa 5.
10. Termometru cu exactitate de 0,5°C 5.
11. Balon conic cu capacitatea de 100 ml prevăzut cu dop rodat 5.
12. Pahar de laborator cu capacitatea de 50 ml 5.
13. Mixer 5.
14. Pahar de laborator pentru mixerul (pct. 5.6) cu o capacitate de cel puţin 250 ml.
15. Procedura 6.
16. Pregătirea probei de testare Asa cum s-a descris la pct. 1.2 din prevederile generale. 6.
17. Determinarea 6.2.
18. Etalonarea pH-metrului Se regleaza temperatura soluţiilor-tampon (pct. 4.1) la 20°C şi se etaloneaza pH-metrul conform instrucţiunilor de fabricaţie. NOTĂ:
19. Etalonarea trebuie realizată în timp ce baloanele sunt aşezate timp de 20 de minute (pct. 6.2.2).
20. Dacă se testeaza o serie de probe, se verifica etalonarea pH-metrului cu una sau mai multe dintre soluţiile-tampon standard, fiecare cel puţin 30 de minute. 6.2.
21. Pregătirea soluţiei de testare Se transfera în paharul de laborator (pct. 5.7) 95 ml apa, se adauga 5 grame din proba de testare (pct. 6.1) şi se amesteca cu mixerul (pct. 5.6) timp de 30 de secunde. Se lasă sa stea timp de 20 de minute la o temperatura de circa 20°C, acoperit cu o sticlă de ceas. 6.2.
22. Măsurarea pH-ului 6.2.3.
23. Se toarna 20 ml soluţie în paharul de laborator (pct. 5.5) şi se determina imediat pH-ul acestui lichid, utilizându-se pH-metrul (pct. 5.2) după ce s-a clatit cu grija electrodul de sticlă cu apa. 6.2.3.
24. Se măsoară pH-ul.
25. Exprimarea rezultatelor 7.
26. Înregistrarea pH-ului Se înregistrează, ca pH al soluţiei apoase de cazeinati, valoarea citită pe cadranul pH-metrului, cu cel puţin două zecimale. 7.
27. Repetabilitatea Diferenţa dintre rezultatele a doua determinări efectuate simultan sau în succesiune rapida asupra aceleiaşi probe, de către acelaşi analist, în aceleaşi condiţii, nu va depăşi 0,05 unităţi pH. Acest interval de repetabilitate ar trebui realizat în 95% din cazuri pentru ca metoda să fie efectuată corect. -------