DECIZIE nr. 1.199 din 24 septembrie 2009

(5)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 946D/2009 şi nr. 1.319D/2009 la Dosarul nr. 940D/2009, care este primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 25 februarie 2009, 6 februarie 2009 şi 25 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 77/39/2009, nr. 18/285/2009 şi nr. 696/866/2009, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală, Judecătoria Rădăuţi şi Judecătoria Paşcani au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Dorin Andronic, George Rebciuc şi Traian Costică. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin.

(1), art. 21 alin.

(1)-

(3), art. 24 alin.

(1), art. 124 alin.

(1)şi

(2), art. 131 alin.

(1)şi

(2)şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, deoarece nu ar trebui interpretate şi aplicate prin excluderea controlului judecătorului asupra rezoluţiilor procurorului privind, de exemplu, stabilirea competenţei materiale a unităţilor de parchet cu privire la efectuarea cercetării şi urmăririi penale împotriva persoanelor care au calitatea de avocat la data intrării în vigoare a Legii nr. 79/2007 pentru modificarea art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală. De asemenea, mai arată că prevederile legale menţionate afectează dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi 24 şi prin aceea că limitează probele ce pot fi administrate în cadrul procedurii speciale numai la proba cu înscrisuri noi. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Judecătoria Rădăuţi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Judecătoria Paşcani opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 777 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 4 august 2008, Deciziei nr. 697 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, şi Deciziei nr. 440 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiate critici similare, statuând în esenţă următoarele: Prin textul legal criticat s-a instituit posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanţele judecătoreşti. Aşa fiind, accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal este asigurat, părţile având posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele în cursul judecăţii, prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise înfăţişate instanţei de părţile în proces. În limitele obiectului acestor categorii de cauze, părţile care se plâng împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecată au posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât şi aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisă de procuror. În prima ipoteză, instanţa admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, iar în cea de-a doua ipoteză, când probele existente la dosar sunt insuficiente pentru judecarea cauzei, instanţa reţine cauza spre judecare. Nicio dispoziţie legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în condiţiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale. De asemenea, Curtea constată că inexistenţa în faza urmăririi penale a unui control judecătoresc asupra rezoluţiilor procurorului privind stabilirea competenţei materiale a unităţilor de parchet reprezintă critici referitoare la omisiuni legislative care nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt, după caz, de competenţa legiuitorului, respectiv a instanţelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 77/39/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală, de George Rebciuc în Dosarul nr. 18/285/2009 al Judecătoriei Rădăuţi şi de Traian Costică în Dosarul nr. 696/866/2009 al Judecătoriei Paşcani. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru __________