DECIZIE nr. 224 din 16 noiembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 lit.
- b)din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cu modificările şi completările ulterioare Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 5 din 5 ianuarie 2001 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 lit.
- b)din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Nicolae Bobalca în Dosarul nr. 1.280/C/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă. La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, precum şi a Administraţiei Financiare Resita, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, deoarece stabilirea duratei termenului de prescripţie este o materie care intră în competenţa deplina a legiuitorului. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 12 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.280/C/2000, Curtea de Apel Timişoara Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 lit.
- b)din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, excepţie ridicată de Nicolae Bobalca într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva deciziei civile prin care s-a admis apelul Administraţiei Financiare Resita. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 98 lit.
- b)din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 contravin dispoziţiilor art. 16 alin.
(1)din Constituţie, deoarece, "conform principiului constituţional al egalităţii, termenul de prescripţie a răspunderii penale de 3 ani, reglementat de art. 122 lit.
- e)din Codul penal, nu poate fi egal cu termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale reglementat de lit.
- b)din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996". Totodată se considera ca termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale "nu poate fi mai mare decât termenul de prescripţie a executării sancţiunilor cu caracter administrativ, prevăzute în art. 18 şi 91 din Codul penal, care, potrivit art. 126 alin. 2 din acelaşi cod, este de un an". Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia este neîntemeiată. Pentru ca un text de lege să fie neconstitutional el trebuie să contravină unor norme şi principii cuprinse în Constituţie. Or, prin ordonanţa criticata, care reglementează modul de executare a creanţelor bugetare, fiind un act normativ cu caracter general, cu aplicabilitate în domeniul administrativ, nu se face nici o distincţie de natura sa creeze un regim discriminatoriu. Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a reglementărilor prevăzute la art. 98 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 este neîntemeiată. Autorul excepţiei a asociat în mod greşit termenul de prescripţie de 3 ani privind dreptul de a cere executarea silită a amenzii, prevăzut în ordonanţa, cu termenul de prescripţie de 3 ani pentru stabilirea răspunderii penale, acestea fiind probleme juridice distincte, cuprinse în reglementări diferite. Pentru aceste motive, apreciază Guvernul, prevederile criticate nu au nici o legătură, sub aspectul controlului de constituţionalitate, cu principiul egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16 alin.
(1)din Constituţie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Analizând încheierea de sesizare, precum şi susţinerile formulate în dosarul cauzei de autorul excepţiei, Curtea retine ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate îl constituie prevederile art. 98 lit.
- b)din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, prevederi care au următorul conţinut: "Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie după cum urmează: [...]
- b)în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită pentru creanţele bugetare provenind din amenzi ori reprezentând alte creanţe bugetare decât cele prevăzute la lit. a), precum şi pentru majorările de întârziere aferente." Autorul excepţiei susţine ca aceasta prevedere legală contravine dispoziţiilor art. 16 alin.
(1)din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", deoarece "termenul de prescripţie a răspunderii penale reglementat de art. 122 lit.
- e)din Codul penal nu poate fi egal cu termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale reglementat de lit.
- b)din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996". Examinând susţinerea, Curtea constata ca problema care în esenta constituie fondul cauzei este aceea de a se stabili dacă termenul de prescripţie de 3 ani a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetare şi data de la care începe să curgă acest termen, prevăzut la art. 98 lit.
- b)din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, este sau nu în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin.
(1)din Constituţie. Referitor la aceste dispoziţii din Legea fundamentală Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, ca principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Prin dispoziţiile legale criticate legiuitorul a stabilit termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetare, precum şi data naşterii termenului, fără ca prin aceasta să contravină principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece exercitarea acestor prerogative de către autoritatea legiuitoare nu aduce atingere nici unuia dintre criteriile egalităţii în drepturi. Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Nicolae Bobalca în Dosarul nr. 1.280/C/2000 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2000. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ---------------