DECIZIE nr. 106 din 3 februarie 2009

(5)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.626D/2008 şi a Dosarului nr. 1.631D/2008 la Dosarul nr. 1.562 D/2008, care a fost primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Partea prezentă solicită admiterea excepţiei, arătând că prevederile art. 480 din Codul civil contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, precum şi prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.159/301/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Daniel Nicolescu şi Rodica Nicolescu. Prin Încheierea din 4 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 12.391/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Ştefan. Prin Încheierea din 27 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 24.117/299/2006 (29/CIV/2008), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Viorel Cenuşe. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 480 din Codul civil încalcă dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, "atâta vreme cât permit ca un proprietar legitim să îşi piardă dreptul de proprietate, deşi proprietatea este garantată". De asemenea, susţin că prevederile criticate încalcă şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16, întrucât se creează o situaţie privilegiată pentru aşa-zişii "proprietari anteriori", care sunt favorizaţi în faţa celor ce sunt proprietari ca urmare a cumpărării cu bună-credinţă, în baza Legii nr. 112/1995, a unor imobile ce aparţineau statului. Şi, în fine, se mai susţine că "art. 480 din Codul civil dă posibilitatea de a-şi redobândi proprietatea unor persoane care nu au depus niciun fel de diligenţe pentru redobândirea acesteia în baza dispoziţiilor legii speciale (Legea nr. 10/2001), care, pe lângă procedura specială pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de statul comunist, prin notificare şi emiterea unei decizii de restituire, permiteau acţiuni în constatarea nulităţii actelor". Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia ridicată în sensul că art. 480 şi art. 481 din Codul civil consacră dreptul de proprietate privată, respectarea şi apărarea acestui drept, pe care şi Constituţia îl reia în art. 44. De altfel, în motivarea cererii autorilor excepţiei nu se arată de către aceştia din ce punct de vedere art. 480 şi art. 481 din Codul civil ar fi neconforme cu Constituţia, ci se reiau elementele de fapt ale cauzei supuse judecăţii. Prin urmare, apreciază că excepţia este neîntemeiată. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă consideră că excepţia este neîntemeiată, prevederile art. 480 din Codul civil necontravenind dispoziţiilor constituţionale invocate. De altfel, apreciază că motivele de neconstituţionalitate privesc aplicarea prevederilor art. 480 din Codul civil de către instanţele de judecată, iar nu neconcordanţa acestora cu prevederile constituţionale şi cele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale precizează că textul de lege criticat (respectiv art. 480 din Codul civil) nu contravine dispoziţiilor constituţionale considerate a fi încălcate, motivele invocate de recurent în susţinerea excepţiei vizând aplicarea legii, aspecte cu privire la care instanţa de judecată urmează a se pronunţa odată cu soluţionarea recursului. Potrivit art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 480 şi art. 481 din Codul civil, care au următoarea redactare: - Art. 480 - "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege."; - Art. 481 - "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire." Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 15 alin.

(2)- Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin.

(1)şi

(2)- Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. Este invocată şi încălcarea art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Prevederile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real, - usus, fructus şi abusus -, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care le poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Prin urmare, condiţionarea liberei exercitări a atributelor dreptului de proprietate de respectarea dispoziţiilor legii include şi Constituţia, ca Lege fundamentală, situată, din punctul de vedere al forţei juridice, în vârful ierarhiei actelor normative, astfel încât textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu exigenţele impuse de aceasta. Totodată, reglementarea cuprinsă în art. 481 din Codul civil cu privire la condiţiile definitorii ale exproprierii se regăseşte în textul art. 44 alin.

(3)din Constituţie, potrivit căruia "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire". De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că "o privare de proprietate pentru cauză de utilitate publică nu se justifică fără plata unei indemnizări, sub rezerva unor circumstanţe excepţionale" (cauza Sporrong şi Lţnnroth c. Suediei-1982), deoarece, în absenţa indemnizării, protecţia asigurată de art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie ar fi iluzorie şi ineficace. Prevederile art. 480 din Codul civil au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, cât şi prin Decizia nr. 537 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2008, în sensul constituţionalităţii acestui text. Considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Daniel Nicolescu şi Rodica Nicolescu în Dosarul nr. 5.159/301/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Ion Ştefan în Dosarul nr. 12.391/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi de Viorel Cenuşe în Dosarul nr. 24.117/299/2006 (29/CIV/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu _________