DECIZIE nr. 662 din 16 decembrie 1997

(1)teza a II-a din Codul muncii Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 18 februarie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea recursului declarat de Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iaşi împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 107 din 7 mai

1. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 decembrie 1997, în lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită. Concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 16 decembrie
2. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Decizia nr. 107 din 7 mai 1997 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin.

(1)teza a II-a din Codul muncii, invocată de Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 2.381/1996 al Tribunalului Iaşi. În motivarea soluţiei s-a reţinut, în esenta, că nu exista contrarietate între prevederile legale citate şi cele ale Constituţiei; dimpotriva, aceste prevederi sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 16, art. 58 alin.

(1)şi ale art. 54 din Constituţie. Cat priveşte raportul dintre prevederile legale criticate şi dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în decizie s-a constatat ca acesta nu este o problemă de constituţionalitate, fiind o problemă de aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti. Împotriva acestei decizii Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iaşi a declarat recurs, invocand faptul ca noţiunea "organ ierarhic superior", prevăzută la art. 107 alin.

(1)teza a II-a din Codul muncii, este căzută în desuetudine, fiind aplicabilă numai în cazul salariaţilor "din cadrul societăţilor sau instituţiilor bugetare", şi ca prevederile acestui articol sunt discriminatorii şi deci contrare prevederilor art. 16 din Constituţie. CURTEA, având în vedere decizia atacată, recursul declarat, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 107 alin.

(1)teza a II-a din Codul muncii, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: Motivele de recurs invocate sunt nefondate. În legătură cu primul motiv de recurs, în sensul că art. 107 alin.

(1)teza a II-a din Codul muncii ar fi căzut în desuetudine, asa cum susţine însăşi recurenta, numai sfera de aplicare a acestei prevederi s-a restrâns, fiind aplicabilă doar salariaţilor din cadrul organizaţiilor sau instituţiilor bugetare. Aceasta însă nu exclude de plano ca prevederile sale ar fi căzut în desuetudine. De aceea, astfel cum s-a reţinut în decizia recurată, situaţiile ce intra sub incidenţa prevederilor articolului menţionat nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare, fiind deci de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti. În legătură cu acest motiv de recurs, în adresa nr. 450/1996, recurenta a menţionat unele decizii ale Curţii Constituţionale, referitoare la noţiunea de organ ierarhic superior, emise însă într-un cu totul alt context, legat de asigurarea liberului acces la justiţie. De aceea nu se pot extrapola acele soluţii prin care s-a constatat neconstituţionalitatea obstructionarii liberului acces la justiţie de către organul ierarhic superior, spre a se nega constituţionalitatea art. 107 alin.

(1)teza a II-a din Codul muncii, care se referă la o cu totul alta ipoteza, şi anume la situaţia în care, fiind angajator, organului ierarhic superior îi revine şi competenţa de a pune în mişcare răspunderea materială a salariatului. Asa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale, pentru situaţii diferite, soluţiile legale nu pot fi identice. În sensul acestei jurisprudente sunt deciziile nr. 8/1995, nr. 47/1995, nr. 139/1996 şi nr. 11/1997. De aceea soluţia de principiu data în considerarea accesului la justiţie nu se poate aplica, ca atare, şi în ceea ce priveşte art. 107 alin.

(1)teza a II-a din Codul muncii. Ţinând seama de aceasta practica jurisdicţională, rezultă ca nici cel de-al doilea motiv de recurs, legat de pretinsa încălcare a principiului egalităţii în faţa legii, nu este întemeiat. Pentru motivele menţionate şi în decizia recurată nu se poate retine ca prevederile art. 107 alin.

(1)teza a II-a din Codul muncii ar fi contrare art. 16 din Constituţie. Cat timp o soluţie legală este corespunzătoare unor situaţii diferite, însuşi principiul egalităţii în faţa legii impune ca reglementarea să fie diferita, nu uniforma. În consecinţa, în ipoteza salariaţilor angajaţi de către organul ierarhic superior, la care se referă art. 107 alin.

(1)din Codul muncii, răspunderea materială, stabilită în condiţiile acestui articol, nu are un caracter discriminatoriu. Faţa de cele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.

(1)lit. A.c) şi ale art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Comservice" - S.A. Iaşi împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 107 din 7 mai

1. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 16 decembrie
2. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ---------