DECIZIA nr. 276 din 24 aprilie 2018

(1)din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 589 din 11 iulie 2018 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin.

(1)din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Belu, în Dosarul nr. 25.336/215/2017 al Judecătoriei Craiova - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 68D/

1. ...
2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. ...
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materie. ... CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 22 decembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. 25.336/215/2017, Judecătoria Craiova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin.

(1)din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Daniel Belu în soluționarea cererii de recuzare a judecătorului formulată de autor în cauza penală. ...

1. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că judecătorii sunt privilegiați, iar cetățenii sunt discriminați, întrucât judecătorii sunt judecați de colegii lor de la aceeași instanță cu care interacționează permanent și cu care dezvoltă în timp relații de amiciție, de prietenie sau chiar de rudenie. Susține, totodată, că, pentru aceleași motive, nu poate exista justiție unică, imparțială și egală pentru toți. ...
2. Judecătoria Craiova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că art. 68 alin.

(1)din Codul de procedură penală reglementează o procedură necontencioasă, prealabilă judecății, introdusă de legiuitor în scopul asigurării judecării cu celeritate a cauzelor de acest gen, în care urgența este evidentă. Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia niciun magistrat al instanței nu este imparțial în soluționarea cererii de recuzare, învederează că o astfel de ipoteză ar corespunde cu instituția strămutării, ce este distinctă de cea a recuzării. Invocă și jurisprudența instanței de control constituțional în materie, respectiv Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016. ... 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. ... 8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 68 alin.

(1)din Codul de procedură penală sunt constituționale. Face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 500 din 30 iunie

1. ...
2. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
3. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, ... 11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 68 alin.

(1)din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „Abținerea sau recuzarea judecătorului de drepturi și libertăți și a judecătorului de cameră preliminară se soluționează de un judecător de la aceeași instanță.“ ...

1. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 - „Dreptul internațional și dreptul intern“, art. 20 - „Tratatele internaționale privind drepturile omului“, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 127 - „Caracterul public al dezbaterilor“. Invocă și dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 - „Dreptul la respectarea vieții private și de familie“, art. 10 - „Libertatea de exprimare“ din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...
2. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, examinând critici similare celor formulate în prezenta cauză, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând, în paragrafele 23-28, că, potrivit art. 68 alin.

(1)din Codul de procedură penală, abținerea sau recuzarea judecătorului de drepturi și libertăți și a judecătorului de cameră preliminară se soluționează de un judecător de la aceeași instanță. Prin recuzare se înțelege manifestarea de voință a uneia dintre părți sau a procurorului, prin care se solicită ca persoana incompatibilă să nu facă parte din completul de judecată sau din constituirea instanței de judecată, aceasta fiind o modalitate subsidiară de rezolvare a incompatibilității, ce are caracterul unei excepții de incompatibilitate, utilizată doar atunci când, anterior, persoana incompatibilă nu a formulat declarație de abținere. În Codul de procedură penală, recuzarea judecătorului și procedura de soluționare a acesteia sunt reglementate în art. 67 și 68, normele procesual penale în vigoare nerelevând diferențe semnificative față de dispozițiile cuprinse în art. 51 și 52 din Codul de procedură penală din 1968. ... 14. Curtea a observat, așadar, că actuala reglementare, după modelul art. 51 din vechiul Cod de procedură penală, legiferează două etape de rezolvare a cererii de recuzare. În primul rând, potrivit art. 67 alin.

(5)din Codul de procedură penală, cererea de recuzare presupune o etapă de examinare a admisibilității în principiu, care se realizează de judecătorul sau de completul de judecată în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare. Urmează, dacă se constată faptul că cererea de recuzare este admisibilă în principiu, ca aceasta să fie trimisă unui alt judecător sau unui alt complet de judecată din cadrul aceleiași instanțe, spre soluționare. În concret, Curtea a observat că, potrivit art. 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, „incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului se vor soluționa de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluționate de completul din materia și după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanței.“ Cu titlu de excepție, potrivit alin.

(8)al art. 68 din Codul de procedură penală, când pentru soluționarea abținerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleiași instanțe, cererea se soluționează de un judecător de la instanța ierarhic superioară. ...

1. În ceea ce privește procedura de soluționare a cererii de recuzare, Curtea a reținut că aceasta nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicțional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiție. Cu alte cuvinte, procedura asupra cercetării și judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, iar actele ce se îndeplinesc în această procedură, după ritualul procesului penal, îi dau un caracter jurisdicțional numai în sens formal. ...
2. Într-o analiză comparativă a cadrului legislativ actual cu cel din Codul de procedură penală din 1968, Curtea a observat că, în ambele reglementări, soluționarea recuzării se realizează fără citarea părților și a procurorului. Fiind sesizată cu dispozițiile din Codul de procedură penală din 1968 referitoare la soluționarea recuzării, instanța de contencios constituțional a reținut că, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin.

(2), „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar, potrivit dispozițiilor art. 127 din Constituție, „Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“. De asemenea, Curtea a luat în considerare și prevederile cuprinse în art. 129 din Constituție, potrivit cărora „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Având în vedere aceste prevederi constituționale, Curtea a statuat că legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa fiind, Curtea a reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare este în deplină concordanță cu prevederile constituționale, având în vedere că aceasta face parte integrantă din procedura de judecată (a se vedea Decizia nr. 290 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 7 iulie 2005). ...

1. De asemenea, Curtea a reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, referitor la vechea reglementare, instanța de contencios constituțional a statuat că, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face „de îndată“, iar părțile sunt ascultate numai „dacă se găsește necesar“, în vederea împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată (a se vedea Decizia nr. 1.016 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 22 decembrie 2012). ...
2. În aceste condiții, Curtea a constatat că soluționarea cererilor de recuzare, potrivit noii reglementări, trebuie însoțită, de asemenea, de dezideratul asigurării celerității acestei proceduri, tocmai pentru a nu se impieta asupra soluționării în ansamblu a cauzei. De altfel, Curtea a observat că, potrivit tezei a doua a alin.

(5)al art. 68 din Codul de procedură penală, „dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii“, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții procesuali principali, părțile și persoana care se abține sau a cărei recuzare se solicită. ...

1. Curtea a reținut, totodată, că, deși procedura soluționării cererii de recuzare este, în principiu, nepublică, nimic nu împiedică partea care a formulat cerere de recuzare ca, în cazul prezentării la termenul stabilit, să depună concluzii scrise la dosarul cauzei sau chiar să își susțină prin avocat cererea. ...
2. Având în vedere toate cele arătate, Curtea a constatat că prevederile art. 68 alin.

(1)din Codul de procedură penală sunt în acord cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. ...

1. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză. ...
2. Referitor la invocarea, în prezenta cauză, a prevederilor art. 8 - „Dreptul la respectarea vieții private și de familie“ și art. 10 - „Libertatea de exprimare“ din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că autorul excepției invocă aceste prevederi în mod formal, fără a preciza în ce constă, în opinia sa, neconcordanța dintre dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate și prevederile din Convenție invocate. ...
3. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.

(4)din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Belu, în Dosarul nr. 25.336/215/2017 al Judecătoriei Craiova - Secția penală și constată că dispozițiile art. 68 alin.

(1)din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 24 aprilie 2018. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----