DECIZIE Nr. 68*) din 28 iunie 1995

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Prin Încheierea din 24 mai 1995 a Curţii de Apel Bacau - Secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 529/1995, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, ridicată de piritii recurenti Neagu Alexandrina şi Sarghiuta Dumitru. În motivarea excepţiei se susţine, în esenta, ca în actuala redactare dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 contravin prevederilor art. 20 şi ale art. 21 din Constituţie. În acest sens se arata ca, potrivit art. 21 din Constituţie, nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie, asa încât accesul la calea de atac a recursului împotriva hotărîrilor definitive nu poate fi limitat la hotărârile pronunţate doar cu un an înainte de reforma justiţiei. Curtea de Apel Bacau - Secţia civilă, exprimindu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 sunt constituţionale, neputind fi interpretate ca o limitare a dreptului persoanelor de a se adresa justiţiei. CURTEA, analizînd actele dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, raportate la dispoziţiile art. 20 şi ale art. 21 din Constituţie, retine următoarele: Curtea este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate care a fost invocată, cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 3 alin.

(2)din Legea nr. 47/

1. Potrivit art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 65/1993, ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 30 iunie 1993, precum şi în perioada de la 1 iulie 1993 până la 26 iulie 1993, pot fi atacate cu recurs în termen de 60 de zile. Deşi excepţia este intemeiata pe susţinerea ca art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 ar fi în contradictie cu prevederile constituţionale ale art. 20 - prioritatea faţă de legile interne a tratatelor internaţionale privind drepturile omului - şi ale art. 21 - accesul liber la justiţie -, din motivarea excepţiei rezultă ca, în realitate, dispoziţiile legale atacate se considera ca sunt neconstituţionale, întrucît au caracter retroactiv. Cu privire la constituţionalitatea art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 65/1993, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 131 din 23 noiembrie 1994, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie
2. Prin aceasta decizie s-a constatat ca prevederile legale sus-menţionate sunt neconstituţionale, în măsura în care se aplică hotărîrilor definitive pronunţate anterior datei de 26 iulie
3. În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenta, ca la data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993 - 26 iulie 1993 - existau două categorii de hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti: anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar, şi posterioare acestei date şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 59/1993, împotriva cărora se putea exercita recursul extraordinar. Dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, raportate la prima categorie de hotărâri menţionate, au un vadit caracter retroactiv, deoarece hotărâri care nu mai puteau fi desfiinţate pe calea recursului extraordinar, existent la data pronunţării acestora, erau supuse unei cai noi de atac, inexistenta la data pronunţării lor. Cît priveşte cea de-a doua categorie - hotărâri definitive pronunţate ulterior datei de 26 iulie 1992, care puteau fi atacate cu recurs extraordinar - dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 creează un regim mai favorabil prin exercitarea recursului direct de către părţile interesate. Caracterul retroactiv ar fi rezultat din privarea părţilor de posibilităţile oferite de recursul extraordinar. Dar înlăturarea recursului extraordinar ce se putea exercita la data pronunţării hotărârii, care constituie un aspect al retroactivitatii, este anihilata în cazul acestor hotărâri prin posibilitatea exercitării recursului direct de către părţi. Deoarece de la data pronunţării deciziei până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice o alta soluţie, aceasta decizie se impune, în temeiul art. 145 alin.

(2)din Constituţie, şi în ce priveşte excepţia de faţa. Ţinând seama şi de prevederile art. 128 din Constituţie, potrivit cărora calea de atac se exercită în condiţiile legii, rezultă ca limitarea la un an a posibilităţii exercitării recursului, potrivit art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, nu poate fi considerată ca o ingradire a accesului la justiţie, care, asa cum s-a statuat prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, presupune, în ce priveşte căile de atac, dreptul neingradit al părţilor de a le utiliza în condiţiile instituite de legiuitor. Pentru acest motiv, nici critica legată de art. 20 din Constituţie nu poate fi reţinută. În consecinţa, rezultă ca excepţia urmează a fi respinsă, în sensul art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, ca vadit nefondata. Faţa de cele arătate, potrivit art. 144 lit. c) şi art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi art. 13 alin.

(1)lit. A. c), art. 24 alin.

(2)şi art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, ridicată de piritii recurenti Neagu Alexandrina şi Sarghiuta Dumitru în Dosarul nr. 529/1995 al Curţii de Apel Bacau - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa din 28 iunie 1995. PREŞEDINTE, dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu -------------------------