← România

DECIZIE nr. 16 din 8 ianuarie 2009

DECIZIE nr. 16 din 8 ianuarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit.

  1. j)din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 88 din 13 februarie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marilena Mincă - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit.
  2. j)din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Hristache Ionescu în Dosarul nr. 3.146/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală. La apelul nominal se prezintă partea Mareş Răduţă Bădulescu, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei a transmis o cerere de amânare a soluţionării cauzei pentru a studia actele din dosar. Partea Mareş Răduţă Bădulescu nu este de acord cu amânarea judecăţii. Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune cererii de amânare a soluţionării cauzei. Curtea, deliberând, respinge cererea autorului excepţiei. Cauza se află în stare de judecată. Partea Mareş Răduţă Bădulescu solicită respingerea excepţiei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.146/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit.
  3. j)din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Hristache Ionescu cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 10 alin. 1 lit.
  4. j)din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că, în cazul infracţiunilor progresive judecate definitiv înainte de momentul epuizării, este împiedicată exercitarea acţiunii penale în vederea completării judecăţii în raport cu momentul epuizării infracţiunii. Consideră că textul de lege criticat încalcă dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederile art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind posibilitatea redeschiderii procesului. În acest sens, autorul excepţiei apreciază că art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 consacră un drept la redeschiderea procesului, care este condiţionat doar de existenţa unor fapte noi sau recent descoperite ori a unui viciu fundamental de procedură. Arată că expresia "conform legii şi procedurii penale" nu permite legiuitorului intern să restrângă posibilitatea redeschiderii procesului, ci priveşte stabilirea modalităţilor în care poate fi redeschis acesta atunci când sunt îndeplinite cerinţele art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală şi din actele internaţionale invocate de autorul excepţiei. Consideră că, în realitate, critica vizează aplicarea normei legale, şi nu constituţionalitatea acesteia. Potrivit art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. j) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată că, potrivit art. 126 alin.
(2)din Constituţie, instituirea regulilor privind procedura de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. În plus, motivele invocate de autorul excepţiei privesc, în esenţă, modul de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit.
  1. j)din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: [...]
  2. j)există autoritate de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin.
(3)referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind posibilitatea redeschiderii procesului, respectiv ale art. 6 paragraful 1 din această Convenţie referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei critică modul de aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit. j) din Codul de procedură penală în raport cu situaţia concretă în care se află acesta. Or, aspectele ce ţin de aplicarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.
  1. d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 lit.
  2. j)din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Hristache Ionescu în Dosarul nr. 3.146/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică ----------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.