DECIZIE nr. 123 din 6 octombrie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 4 decembrie 1998 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 787/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Preşedintele declara dezbaterile deschise. La apelul nominal se constată că intimatul-reclamant Popescu M. Constantin este prezent prin avocatul Ivanovici Mircea. Lipsesc celelalte părţi legal citate: Consiliul Local al Comunei Melinesti, judeţul Dolj, Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Dolj. Cu referire la cererea de amânare a judecării cauzei supuse de intimatul-pârât Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova pentru termenul din 6 octombrie 1998, atât reprezentantul Ministerului Public, cat şi intimatul-reclamant Popescu M. Constantin, prin avocat, au solicitat respingerea acesteia şi constatarea cauzei în stare de judecată, dosarul aflându-se la al doilea termen de judecată. Având în vedere dispoziţiile art. 156 şi 134 din Codul de procedură civilă, se constata cauza în stare de judecată şi se acordă cuvântul părţilor. Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, arătând ca acestea sunt neconstituţionale, deoarece se încalcă dispoziţiile art. 128 şi 130 din Constituţie. Intimatul-reclamant, prin avocat, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă contravin art. 41 alin.
(1)din Constituţie. De asemenea, apreciază ca este necesară reconsiderarea practicii Curţii Constituţionale în raport cu elementele noi care intervin în fiecare cauza în parte. Preşedintele declara dezbaterile închise. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 25 februarie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 787/1997 aflat pe rolul acelei instanţe. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituţie, o prerogativa care aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat şi având ca efect stingerea litigiului respectiv. De aceea, se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autorităţi publice, apar ca neconstituţionale, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie atributul exclusiv al Ministerului Public şi se exercită numai prin procurorii constituiţi în parchete. Se precizează, totodată, ca art. 16 alin.
(1)din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor în raport cu cea care se aplică autorităţilor publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor care revin respectivelor autorităţi. Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa arata ca aceasta nu este intemeiata. Astfel, se susţine ca posibilitatea de exercitare de către Ministerul Public a căilor de atac în cauzele civile nu se afla în contradictie cu art. 21 din Constituţie, care consacra liberul acces la justiţie şi care presupune în mod necesar respectarea principiului disponibilităţii. "De aceea Codul de procedură civilă nu interzice părţilor ca, în chiar căile de atac exercitate de procuror, acestea să-şi manifeste dreptul la dispoziţie." În cazul recursului în anulare, părţile pot, în temeiul aceloraşi principii, să solicite continuarea judecaţii. Nerecunoasterea acestui drept echivaleaza cu încălcarea liberului acces la justiţie. În aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă apare ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, în care s-a decis ca dispoziţiile legale menţionate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, precum şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Din dispozitivul Încheierii din 25 februarie 1998 rezultă ca instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, iar potrivit motivarii excepţiei depuse de autorul acesteia, se constată că sunt atacate doar dispoziţiile tezei a doua a aceluiaşi articol. Deoarece, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea decide asupra excepţiei asa cum a fost ridicată de părţi în faţa instanţei judecătoreşti, urmează să se pronunţe numai asupra dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziţii au fost atacate în repetate randuri pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţională a decis ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, decizie care a rămas definitivă prin nerecurare în ceea ce priveşte acest articol. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat, în acelaşi sens, prin deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând excepţia. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie. Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate. Aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorităţii legiuitoare, opţiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconsti tutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei. Cu referire la ridicarea de către intimatul-reclamant, direct în faţa instanţei de contencios constituţional, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la art. 41 alin.
(1)din Constituţie, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibila, în temeiul art. 23 din Legea nr. 47/1992. Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 787/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 octombrie 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Carmen Daniela Manea ------------