DECIZIE nr. 179 din 17 decembrie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import şi din ţara, precum şi impozitul la ţiţeiul din producţia interna şi gazele naturale Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 51 din 4 februarie 1999 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Ioan Griga - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import şi din ţara, precum şi impozitul la ţiţeiul din producţia interna şi gazele naturale, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 1.176/1997 al Curţii de Apel Iaşi. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15 decembrie 1998, în lipsa inculpaţilor Maricuta Ionel şi Kupan Eugen Francisc, a părţii civile Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Iaşi şi a părţii civilmente responsabile, Societatea Comercială "Anim" - S.R.L. Miroslăveşti, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17 decembrie 1998. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea de Apel Iaşi, prin Încheierea din 6 octombrie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993, ridicată din oficiu într-o cauza penală având ca obiect judecarea recursurilor declarate de inculpaţi. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile atacate, potrivit cărora, deosebit de sancţiunea penală, plătitorul are obligaţia sa achite accizele, majorările de întârziere, precum şi o sumă egala cu valoarea obligaţiilor fiscale datorate, contravin art. 41 alin.
(8)din Constituţie, potrivit căruia pot fi confiscate, în condiţiile legii, numai bunurile destinate, folosite sau realizate din infracţiuni. Or, suma ce constituie dublul obligării fiscale a fost dobandita de inculpat în afară activităţii infractionale. Dispoziţiile art. 41 alin.
(7)din Constituţie instituie prezumţia caracterului licit al bunurilor dobândite, iar averea dobandita legal nu poate fi confiscată. Prevederile Legii nr. 42/1993 au fost abrogate în întregime prin art. 38 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997. Aceasta abrogare însă nu produce efecte în speta, deoarece dispoziţiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993 sunt reglementări de drept civil, chiar dacă au fost cuprinse într-o lege penală. Deoarece activitatea infractionala s-a desfăşurat în perioada în care dispoziţiile atacate erau în vigoare, acestea sunt aplicabile în cauza, iar soluţionarea corecta a litigiilor depinde de interpretarea lor. Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Preşedintele Camerei Deputaţilor a comunicat punctul sau de vedere, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, atâta timp cat nu se face dovada inexistentei infracţiunii, deoarece obligaţia de plată a unei sume egale cu valoarea obligaţiilor datorate, rezultat al săvârşirii unei fapte prevăzute la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 42/1993, nu este consecinţa dobândirii licite sau ilicite a averii, ci urmarea săvârşirii unor fapte ce constituie infracţiuni. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993 este inadmisibila, deoarece, la data invocarii ei, Legea nr. 42/1993 era abrogată în întregime prin art. 38 alin. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor taxe indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. Noua reglementare nu a preluat în textul sau dispoziţii similare celor prevăzute la art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993, a căror neconstituţionalitate s-a invocat. Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională poate decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei. Legea nr. 42/1993 fiind abrogată în întregime, excepţia invocată era inadmisibila încă de la data la care a fost formulată. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată. Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import şi din ţara, precum şi impozitul la ţiţeiul din producţia interna şi gazele naturale, deosebit de sancţiunea penală, plătitorii au obligaţia sa plătească accizele sau impozitul la ţiţeiul din producţia interna şi gazele naturale, după caz, stabilite, inclusiv majorările de întârziere, precum şi o sumă egala cu valoarea obligaţiilor fiscale datorate. Aceste prevederi legale, ca de altfel întreaga lege, au fost abrogate prin dispoziţiile art. 38 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor taxe indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobată prin Legea nr. 196/1998, iar în conţinutul noului act normativ nu s-a mai menţinut soluţia legislativă reglementată de textul atacat. Deoarece exercitarea controlului de constituţionalitate asupra unor texte de lege abrogate contravine prevederilor art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibila. În ceea ce priveşte modalitatea de interpretare a textului atacat, în sensul aplicării lui în timp, chiar dacă problema este legată şi de respectarea unei prevederi constituţionale, Curtea constata ca aceasta este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor legale de atac. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, astfel cum rezultă din Decizia nr. 120 din 16 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 27 decembrie 1994. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import şi din ţara, precum şi impozitul la ţiţeiul din producţia interna şi gazele naturale, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 1.176/1997 al Curţii de Apel Iaşi. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ------------